6,661 matches
-
muntelui, și din nou vreau să fug, să dau ocol uimirilor piramidale, să prind ecoul ezitării să-l expediez nehotărârii în retragerea sa spre teritoriul înfrigurat al nedefinirilor. Culeg claritățile cu pasiunea însetatului de lumină, mușc dintr-o rază a amiezii ce s-a furișat printre frunzele magnoliei înflorită a doua oară, respir adânc și-mi eliberez inima din cinga inhibițiilor. Aștept seara cu nerăbdarea înfometatului și fac o baie în lumina lunii în numele acelor seri când ar fi trebuit să
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
de complementul de loc care aduce verbul într-un ritm personal, bine țintit, având în vedere că imaginile, uneori nostalgice ale copilăriei, fac parte dintr-un album integru, dedicat mamei, într-o enumerare filmică. Cineva îți lărgește cărarea. Prunii, nucii, amiaza, noaptea Te măsoară lung. Într-un târziu, stai pe un răzor, Ciuperci, greieri, vântul aspru, Menta, curelușa de pe brâul tatălui Adorm lângă cărare. (Cărarea) Un postmodernism rezumat ar fi aceste mici sclipiri poetice, menite încântării lirice ca însuși titlul ales
EUDEMONIA- ANA POP SÂRBU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379122_a_380451]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > E-ATÂTA PRIMĂVARĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului E-atâta primăvară-n ochii tăi secundele-mi vorbesc încet, mahmure, crestând cu lacrimi florile de tei sub ropotul amiezii, căzut, ca să te fure. aleargă cerul înșeuând cocori și zumzetul de stele dă târcoale în liniștea de pajiști și de zori tăind de tine verdele-n pumnale. mă sfâșii în tăceri ce nu au chip și-mpart tot universu-n ani
E-ATÂTA PRIMĂVARĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379127_a_380456]
-
nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu, să spui
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
boț de mămăligă și a pus într-o tigaie, o coastă să se frigă, fata i-a plecat în lume, țară de ea neștiută n-are habar unde este, lumea îi e necunoscută, se mai uită pe fereastră, ziua în amiaza mare ca să vadă de poștașul, nu îi lasă vreo scrisoare, pe o poliță în odaie, șade o poză ruptă toată o privește și oftează, viața ei e blestemată, își așteaptă în tăcere, moartea ca să-i vină odată lângă ea e
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
putusem să arunc o privire la adresă, telefon etc. Am pus-o mașinal în buzunarul sacoului. Nu apucasem să mă dumiresc bine de ceea ce primisem, căci ea alunecase pe lângă mine luată de o pală de vânt stârnită subit în acea amiază fierbinte, când orașul părea că plutea ridicat pe aburii degajați de asfaltul trotuarului. Cum eram în preajma fântânii arteziene de la Universitate, mă așezasem pe o bancă, să derulez filmul întâlnirii cu totul insolite. Și, în fumul unei țigarete aprinse, realizai că
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
și trupul trecuseră examenul! Gâtul lung și delicat ca de adolescentă purta un chip la fel de tânăr ca întreaga-i ființă. Doar părul ei bogat și ondulat era alb colelie... strălucind sub pălăria orange-pal, parcă o replică a soarelui aceluia de amiază caniculară. Dar, ceea ce adăugase imaginii frapante ideea anilor duși era bastonul elegant pe care își sprijinea mâna dreaptă. Abia după ce trecuse, mă scurtcircuitase întrebarea despre ce rost își avea acel sprijin?! Doar se mișca atât de unduios, atât de sigur
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
când au început să se îmbrace în haine aurii ori roșii coroanele tuturor fagilor și mestecenilor de prin pădurile verzi de conifere, odată cu înăsprirea vremii de toamnă. Pe ogoarele de pe lângă sate se vedeau femei ieșite la recoltatul cartofilor, iar după amiaza le sporeau ajutoarele, căci veneau copiii de la școală să muncească și ei. Erau și unii copii care se jucau, zburdalnici, pe țarine, veghind vitele să n-o ia razna peste gardurile vecine. Auzeam tălăngile animalelor care îmi creau o stare
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
răcelii la plămâni ce-mi fusese prescris. Am aflat apoi mai multe detalii. După mai multe investigații s-a putut lămuri că radiațiile la care fusesem expus erau neînsemnate cantitativ, cu mult sub limita suportabilității admise pentru oameni. În după amiaza zilei următoare am fost externat și m-am reîntors în munți, la lunetele mele. După câteva zile a venit tatăl meu să mă viziteze, să vadă cum o duc la cabană. A rămas uimit aflând toate peripețiile prin care trecusem
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
mea avea mult mai multă măreție decât credeam, fiind mai presus decât oricare dintre măruntele preocupări ale oamenilor din vale. Evenimentele care urmară mi-au întărit și mai mult încrederea în justețea aspirațiilor mele. Căci se întâmplă, într-o după amiază, pe când se întorcea moș Bursuc din sat cu rucsacul plin cu alimente, și pe când începuse să scoată și să pună pe masă cumpărăturile: făina, zahărul, orezul și celelalte, dintr-un buzunar al rucsacului l-am văzut scoțând un ziar în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
încât a doua zi dimineața dormea dus, nici vorbă să se trezească. Totuși, bunica trebuise să-l trezească mai devreme ca în alte zile, trebuiau să plece cât mai de dimineață în pădure, până să se încingă căldura zilei n-amiaza mare. Îl trezi cumva, copilul se ridică din pat mai de voie, mai de nevoie, și, în sfârșit, se frecă cu mânuțele pe ochi, apoi deschise ochii de-a binelea. Își aduse aminte de promisiunea bunicii că era zi de
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
a mai zis Vasile până să-i sărute apăsat gura femeii ce se zbătea să scape din brațele lui. Stai locului, nu fi proastă! Hai să închid ușa și să facem și noi... - Aoleu, Doamne! Ai înnebunit, omule! Ziua, în amiaza mare, îți arde de alte alea...? Ai răbdare pân' la noapte și treci în grădină că avem treabă de făcut, nu joacă! Hai că, uite..., a mai încercat ea să zică ceva, dar omul întărâtat i-a astupat iar gura
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
după alta hanțele groase aidoma Babei Dochia, păstrând numai ilicul. Potolisem oarele, caprele, spărsesem lemne, cum se-ntâmplă la o casă de văduvă... Și toate îmi păruseră mai la-ndemână cu tine și cu soarele alături, nu altceva! Zărisem pe la amiază cum printre ulucile rare ale gardului privea spre mine un câine voinic, lățos. Din căutătura-i înțelesesem c-ar fi de pripas... Îl chemai ca pe-un cunoscut ținând în mână o halcă de turtă de mălai. Pricepuse și el
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
vecin mai tânăr. Cei mici s-au bucurat de joacă, până pe la ora prânzului după care convingându-i cu greu să se desprindă de grupul vesel, Gheorghe i-a dus acasă, căci sosise ora prânzului. Fiind zi de duminică, după amiaza, cei doi bunici ajutați de copii au dedicat-o împodobirii bradului de Crăciun. Pe seară, începuse să sufle iarăși un vânt rece și se lăsase gerul. Focul trosnea vioi în soba mare din teracotă, în timp ce ei cinau vorbind cu aprindere
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > DESCÂNTECUL AMIEZILOR Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL AMIEZILOR Ca și când ar fi răsfoit filele unei cărți, iarna își risipise cu repeziciune zilele una după alta, și, alternanța de lumină a celor însorite
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > DESCÂNTECUL AMIEZILOR Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL AMIEZILOR Ca și când ar fi răsfoit filele unei cărți, iarna își risipise cu repeziciune zilele una după alta, și, alternanța de lumină a celor însorite, secondată de cenușiul umbrelor celor înnorate, dăduse ochiului impresia unei lunecări vertiginoase, printr-un interminabil tunel de
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
se ivi în cadrul ei, se înfiripă un zâmbet de bucurie. „Hai, vino, vino să vezi! Dar să te apropii încet, ca să nu-i sperii”. Și ajungând cu Smaranda lângă balansoar, întinse degetul arătător către fereastră. Ridicat în lumina aurie a amiezii, degetul subțire al Iolandei, ca într-un descântec, părea că-și pierde contururile, se estompează și căpătând o tentă semitransparentă, devenea penelul care, picta hulubii care se plimbau țanțoși de-a lungul pervazului, dintr-un capăt într-altul, în așteptarea
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
ar fi asistat la un miracol. Abia atunci observă și Smaranda, frumusețea. Dar, mai presus de orice, putu să vadă fața transfigurată de bucurie a Iolandei, așa cum rareori îi mai fusese dat să o vadă. Și amândouă, prinse de magia amiezii, rămaseră tăcute, privind porumbeii. În următorul an, către primăvară, Iolanda murise. O găsiseră după două zile, când Smaranda, îngrijorată de faptul că nu mai primise niciun semn de la ea și nici răspunsuri la apelurile ei telefonice, alertase vecinii. Stătea ca
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
ascultând uguitul porumbeilor ce-i băteau cu aripile în geam. Pe buze, încă mai păstra o urmă ușoară de zâmbet, de parcă în ultima ei clipă, ar fi primit de undeva, o neașteptată și fericită veste. Tania Nicolescu Referință Bibliografică: Descântecul amiezilor / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
-Tată! Mamă! Veniți degrabă! Veniți! Veniți! se-auzi copilul dinspre un loc de dincolo de tufăriș. Declanșați ca de-un resort, chemații se conformară. Nu alergară cine-știe-cât. Ajunși, descoperiră ce-l uluise pe băiat: un morman de arginți strălucind în soarele amiezii - o adevărată comoară! Iar, mai spre lăuntrul întunecos, trona o hârcă pe-un tumul de oseminte, toate albite de vreme... Referință Bibliografică: HAVUZUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului SUNT DOAR UN OM Sunt doar un om mai înainte de a fi șoaptă, iubire sau glas al iubirii. Sunt anonim... îmi vor pune peste față pământ, ca nimeni să nu mă recunoască; în amiaza lor, bătrânii-și fac semne, răbdând îndărătul fântânii, cu buzele închise... seara, o bătrânică smulge imaginile de pe pereți și le-așează în bibliotecă (cimitirul de vorbe), așa, anul bate-n singurătate miezul nopții. Iată, vin și eu lângă această ferigă
SUNT DOAR UN OM de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381948_a_383277]
-
ziua potopită de tufele în floare pe uliți trec în care săteni spre târg prin margini de hogeaguri a înflorit mălinul se umple tot seninul de-arome-n pârg fetii apar din case cu cofele în mână în vale la fântână 'n-amiezi se strâng sub apa răcoroasă obraji aprind bujorii necaz pentru feciorii la coasă-n crâng de-abia în faptul serii printre mălinii-n floare aprinsa sărutare le fur' cu drag s-a împlinit minunea mălinu-i tot în floare din târg
A ÎNFLORIT MĂLINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381955_a_383284]
-
Poezie > Afectiune > DOR DIN FLORI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Țineam în brațe toamne nesfârșite, ca pe-un hotar uscat de vânt la soare, sub coastele-i din fildeș măiestrite, amiaza-și mai făcea prin ochi izvoare. Cu ploaia-mi rătăcită pe sub plete, săpam nisipu-n agonii de smirnă, bucăți din suflet pârjoleau de sete, rupând din lut nectar soios la cină. Scurgându-și vremea de trăit sub talpă, mesteceni blânzi mă
DOR DIN FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381977_a_383306]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > LINGURA, CANA ȘI SĂCĂTEUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului -La ce priviți? se ițise curios lângă bunici în amiaza de Cireșar grăbit. După somnul cuminte și trebuincios, nepotul năvălise, spulberându-le cu drag tihna după-amiezii aceleia. Era duminică și se lăcomea la vorbă. Venea, de obicei, doar în vacanța mare la Băbeni. Firesc era să râvnească la taină cu
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 20 - MAREA Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Amiaza copleșitoare. Doar zgomotul ventilatoarelor de la aparatele de aer condiționat mai murmură. Păsările s-au ascuns printre ramurile tăcute ale copacilor. Verdele frunzelor învie pofta de mare, de vacanță. Sunt și doi pescăruși, rătăciți în orașul de câmpie, care mai dau
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]