5,855 matches
-
frunte, de pe ochi! Ia-mi-l... Să visezi o viață toată... și să vezi c-ai visat... Cine știi de și-a fi adus aminte vrodată de mine... când eu... oftigasem gândind la el!... Fi-va-n cer al meu? Amicul meu, tu așa de nenorocit și așa de iubitor! Știi tu unde-i mama? Pare-mi ca n-o să mai trăiesc mult! [ALECU] Nu, Emma! Trăiește! Tu poți fi încă fericită... Trăiește pentru mine... Nu să mă iubești... n-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-o a doua [oară] nu se-nsoară din iubit. [MĂTUȘA] Lasă -mă cu juruințe, jurăminte, hotărâri, Căci acestea nu-s nimică contra gingașei iubiri. Voi, în crudă tinereță, amândoi nenorociți, Voi cu inimi simțitoare, ce atât vă potriviți, Amândoi amici [cu] codrii, nebunii v-ați pus în cap, încît ochii-a vă deschide, eu mătușa, nu am cap. Dacă fost-au din iubire cea dentîi căsătorie? Înclinare, simpatie, nu știu ce a vrut să fie, Dar destul c-acea simțire voi amor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine eu ani parte-acum. Oricine-n ochi-mi s-a uitat În vale-n veci nu mai coboară Nu mai sărută vro fecioară, Iubirea lumii a uitat. Prea grabnic tu mi te-ai decis Când ai pornit, lăsând în urmă Amicii tăi și draga turmă, Pentru că fetele te-au râs. CORUL SPIRITELOR MUNTELUI Amorul singur va muri. {EminescuOpVIII 387} DORUL Al meu frate e amorul, Iar moartea-mi este sor. COR Va muri. DORUL La sânul meu e liniște Și fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine eu acum am parte. Cine o dată-n ochi îmi vede N-a săruta vrodinioară Iubita gură de fecioară, Nici valea-n veci n-o mai revede. Prea grabnic tu mi te-ai decis, Uitîndu-ți toate-n a ta urmă, Amici iubiți și draga turmă Pentru că fetele te-au râs. {EminescuOpVIII 416} CORUL SPIRITELOR MUNTELUI Amoru, -nghețat, va muri. DORUL Al meu frate e amorul Iară moartea-mi este sor. COR Va muri. DORUL La sânul meu e liniște, Vin! Nici o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că a căzut, că s-a schimbat, că puterile îi leșină și că cu toate aste poartă mândrie în privire și gesturi și vrând să arate cu fală din ruinele lui mândrul însă golul Eu. Ferice daca dă de un amic ce satisface onoarea lui, ferice! Dar când grandoarea cade într-un cuib de noroi, a, ce urât putrezește atuncea! (s-așază lângă masă, aruncă cartea pe ea și-și razemă capul de mîni) O, daca n-ar fi reamintirea, daca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încălzește-te... ba stai, mai uitasem... Focul azi n-a vrut să arză, lemnele era rele... na mantaua, învelește-te, nu te mai împrotivi! Mie nu mi-e frig, copilul meu. Acuma spune-mi cum ți-a mers? Ce zieca amicul meu, te-a primit el bine? FELICE Dacă vrei să-i zici bine, fie bine; eu zic de tot altfel. HISTRIO Cum asta? Cum altfel, copilul meu? FELICE Ai răbdare! Ți-oi spune eu mai târziu. HISTRIO Fiul meu, vorbește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tocmai bine ca [eu] să mă opresc prea mult, fiindcă ș-aa nu putea să-mi dea vro ocupație. HIST[RIO] E cu putință? Sărmane, biete copile! Cel întîi zbor și ți l-a tăiat! Cine ar fi gîndit-o? Acestui amic i-am făcut multe, și acum... (se întoarce și-și șterge ochii cu palma) FELICE Ce faci, tată? Te-a mâhnit asta? HISTRIO I-am dăruit amicului mort o lacrimă. FELICE Mai bine n-aș fi spus nimica din toate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cel întîi zbor și ți l-a tăiat! Cine ar fi gîndit-o? Acestui amic i-am făcut multe, și acum... (se întoarce și-și șterge ochii cu palma) FELICE Ce faci, tată? Te-a mâhnit asta? HISTRIO I-am dăruit amicului mort o lacrimă. FELICE Mai bine n-aș fi spus nimica din toate astea. HISTR[IO] Nu, copilul meu, mai bine-i așa. Te mai vezi o dată bătrân și copt pentru mormânt, ți se face și calea mai singuratică, mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lacrimă. FELICE Mai bine n-aș fi spus nimica din toate astea. HISTR[IO] Nu, copilul meu, mai bine-i așa. Te mai vezi o dată bătrân și copt pentru mormânt, ți se face și calea mai singuratică, mai pustie; mulți amici te părăsesc, se despart de tine; nu -i plâng pe acei din straiele negre însă pe amicii necredincioși trebuie să-i plâng. (se scutură) Mi se pare că s-a făcut prea frig, nu? FELICE Da, da! Na, ține amândouă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai bine-i așa. Te mai vezi o dată bătrân și copt pentru mormânt, ți se face și calea mai singuratică, mai pustie; mulți amici te părăsesc, se despart de tine; nu -i plâng pe acei din straiele negre însă pe amicii necredincioși trebuie să-i plâng. (se scutură) Mi se pare că s-a făcut prea frig, nu? FELICE Da, da! Na, ține amândouă mantalele. {EminescuOpVIII 429} HISTR[IO] Dă-mi numai una. Viu îndată îndărăt. FELICE HISRE[IO] FELICE Unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
FELICE Unde pleci? HISTR[IO] S-aduc ceva lemne. FELICE Înfășoară-te bine e ger afară. HISTR[IO] Pe dată sunt aci i eu. Ei fi înghețat, hai? Numai nu fi trist, nu te mâhni de asta, găsim noi alți amici, nu-i așa, copilul meu, că acela e mort pentru noi? Mort! Mort... (iese) SCENA IV FELICE (singur), (în urmă) HISTRIO FELICE O, Dumnezeule,! El încă mă mângâie pe când el singur are atâta trebuință de mângâiere. Oare cum aș începe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la cămin) Bietul băiat, era așa de plin de ger... să-i fac o ceașcă de cafea. Lemnele nu-s bune, ard prea iute... de n-o veni în grabă iar se răcește în casă! (cugetînd) Iarăși pui pe un amic în numărul celor pierduți... da, da! Ei se veștezesc ca cununa gloriei... puțin aer contrariu, și haida! a zburat tot cuibul. Le-aș pune prinzători acestor paseri, nu spre a-i întemnița, ci spre a-i îmblînzi, le-aș cânta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
HISTRION, ROSAMUNDA (intră cu o cartă mare plină cu desemne de costume; costumul ei e fantastic. ROSAM[UNDA] (vorbind tot repede) Profesorul meu Primoquinto mi-a zis că ați fi anunțiat că vreți a // deschide în curând un ciclu pentru amici tineri ai dramaturgiei. Profesorul meu Primoquinto mi-a spus-o, el mi-a fost până acuma profesor de muzică; însă astăzi crede că am mai multă înclinare pentru declamațiunea înaltă, pentru că pot vorbi întruna, fără să mă-mpiedec, mai multe ore
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Lizetto! Ai tu vreme? LIZET[TA] HISTR[IO] LIZET[TA] Nu prea, însă, îți trebuie ceva? HISTR[IO] Să-mi duci asta la teatru. LIZET[TA] Din toată inima. Joci și d-ta? HISTR[IO] Nu, ci le-mprumut unui amic, dă-o portarului și spune-i s-o dea în mâna artistului celui străin i, dacă-ți face plăcere, poți pentru asta să stai câtva pe scenă; după aceea însă să vii degrab acasă și spune-mi și mie daca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deschisă prin care se vede un atrium plin de flori. SCENA ÎNTÎIA TIMAS făcând ordine pe masă. PSAMIS și BOMILKAR intră. PSAMIS Vezi copilă unde-i Lais. Du-te spune-i cumcă eu Sunt aici și împreună c-un străin, amicul meu, Am dori să ne primească. {EminescuOpVIII 444} (TIMAS iese în stînga) BOMILKAR Fata asta, bag de seamă, S-a mirat peste măsură de-a mea piele de aramă. S-ar părea că niciodată n-a văzut cartaginez. PSAMIS A
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sigur de sclavie și de tine ca tiran? PSAMIS Cum așa? E cu putință?... BOMILKAR Dară daca se omoară Singur? PSAMIS Singur? CHALKIDIAS Eu? BOMILKAR Desigur. PSAMIS (îngrijat) Afirmarea e ușoară, Dar de unde știi tu asta? CHALKIDIAS (cătră PSAMIS) Bomilkar, amicul tău, Nu prea pare-ntreg la minte... BOMILKAR Crezi? Dar ce inel văd eu? Prea frumos. Dă-mi voie numai... CHALKIDIAS Cu plăcere. (dă inelul lui BOMILKAR; acesta deschide capsula ș-o duce la gură. Stăi, nu bea! {EminescuOpVIII 457
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu N-am putut să o descopăr. Preafrumos, tânărul meu, Renegarea cea de sine dovedește acea mărime Rar-a sufletului care a putut să te anime, Deci ferice de femeia în a căreia favoare Ai adus această jertfă. LAIS Nobile amic! {EminescuOpVIII 472} BOMILKAR (aparte) Îmi pare Că s-a prins de astădată. LAIS (cătră BOMILKAR) Spune-mi tot ce ai de zis. De vei cere eu sunt gata a da toate prin înscris. (ea s-așază la masă: BOMILKAR stă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
foarte-asupritori; dorește-o slovă scrisă la cei cari l-au închis; daca-i va lipsi cuvântul d-tale i se-ncheie nădejdea. {EminescuOpVIII 481} TIMON O nobile Ventidius! Bine! Eu nu sunt de soiul acelora de-a mă scutura de amicii mei tocmai [cînd] le trebuiesc eu lor. Știu că-i gentleman care-i vrednic de ajutor, pe care-l va și avea. [Î]i voi plăti datoria și-l voi libera. SERVITORUL Măria Ta l-ar îndatora pe de-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domestic al d-nei de Surville Scena se petrece într-un principat german. {EminescuOpVIII 483-564} {EminescuOpVIII 565} LANȚUL DE AUR Novelă svedică de Onkel Adam [C. A. Wetterbergh] Într-o seară posomorâtă de toamnă, puțin după ce intrasem în enoria mea - începu amicul meu preotul... narațiunea sa - ședeam singur în camera mea de studiu, în care locuiesc și astăzi și din care am privirea peste biserică și cimitir. Atunci intră o servitoare la mine în casă și-mi spuse că un domn străin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai că-mi pare că ai avea dreptate; cu aste camere și cu aste mobile nu știu a îmbla, căci adesea sânt locuința și mobilele cunoștințele noastre cele mai de aproape, și adeseori un scaun, o masă, o sofa sânt amicii noștri cei mai intimi. Pe urmă venirăm în două camere mici, ce păreau a fi fost locuite mai târziu și erau mai simplu mobilate. - Aici îmi așez cortul, zise contele; nu prea e după moda nouă, dar cel puțin aici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apoi mă pun în pat și adorm, visând de ea. Contele se cufundă într-o cugetare adâncă, însă curând ridică ochii săi întunecați și-mi cată în față cu o privire blândă și clară. - Așa e, zise el, că ești amicul meu, cu toate că nu poți aproba visătoria mea, cum o numiți voi înțelepții? Eu vorbeam de Iulia mea; nu o cunoști, cu toate că a fost așa de îndelung din enoria d-tale; era aceea care fu adusă atunci în seara când vă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spirituală. În astfeli se începu cunoștința mea cu un om care, cu tot esteriorul său respingătoriu, cu tot esteriorul său rece și aspru, avea un suflet înflăcărat și o animă deschisă oricărei idei nalte. Din seara aceea don Caldero fu amicul meu, și mintea sa luminată, căldura sa atrăgătoare, care o putea comunica într-o limbă concisă și frumoasă, aduseră ideiele mele într-o direcțiune pe care o pregătise caracterul meu, pe care însă n-aș fi putut să viu neciodată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-l calc...... nu desprețui pe Maria! Don Caldero mi-arătă un medalion pe care-l purta pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce nesigură. {EminescuOpVIII 571} - Nu, amicul meu, răspunse Caldero, cu un surâs amar, a fost maica sa, din cauza aceasta m-am făcut amic cu domnia-voastră, iubeam încă pe maica în copilul ei. Am suferit... am abzis, și cred bucuros că a fost necesitate, că a fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce nesigură. {EminescuOpVIII 571} - Nu, amicul meu, răspunse Caldero, cu un surâs amar, a fost maica sa, din cauza aceasta m-am făcut amic cu domnia-voastră, iubeam încă pe maica în copilul ei. Am suferit... am abzis, și cred bucuros că a fost necesitate, că a fost silă aceea ce mi-a răpit pe Maria mea. Să jucăm, domnule conte! Mă pusei mut la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o observă și mă lăsă să trag din nou, însă toate în darn... eu stam ca fărmecat și nu puteam calcula pozițiunea mea. În fine veni un servitori de-mi aduse un bilet mic de la Iulia. Ea glumea despre gustul amicului nostru spaniol, trămise însă cu toate astea vița de păr, cu toate că mă ruga de-a nu juca în fiitori, neci pe lucruri mai prețioase decât lanțul, pe vițele de păr ale soției mele. I-arătai lui don Caldero scrisoarea, el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]