3,631 matches
-
sunt complet idiot. Deși, nuditatea acestui pahar nu este un lucru dezagreabil, mai ales că va aparține... Tu crezi, Guy, că ăștia doi își bat joc de mine ? Să fi ajuns ei atît de departe cu jocul încît să se amuze acum inventînd noi personaje și situații în fața mea ? Cînd suntem toți trei la masă nu pot să-ți spun cît de atentă este Domnișoara Ri cu mine, îmi potrivește șervețelul la gît, își pune din cînd în cînd mîna pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să ne cenzureze visele. nu, el o face ironizîndu-ne puțin și chiar umilindu-ne. Visul descris mai sus este un exemplu perfect, ați constatat cum absolut toate liniile narative s-au încheiat printr-un eșec. într un fel, torționarul se amuză cu noi demolîndu-ne sistematic tentațiile nostalgice. Iată un alt exemplu. Visul 2 se făcea că mă întorsesem în orașul meu natal și mă plimbam printr-un cartier de case și grădini unde locuisem cu 40 de ani în urmă, și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ne lăsa să trecem. Iată în ce situație fără ieșire m-am trezit și m-am gîndit imediat la torționar și parcă am auzit în creier hohotele lui de rîs. tot ce visasem era un fel de farsă, el se amuza de fapt obligîndu-mă să mă scufund într-o situație de nisip mișcător. De altfel aceasta era senzația resimțită în timpul visului, de scufundare lentă dar sigură, fiecare gest și fiecare nou episod devenind tot atîtea greutăți care mi se agățau de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de vis din timpul nopții, iar uneori și le notează. își imaginează chiar că ar putea intra în contact cu mine și că mi-ar putea influența deciziile în privința viselor sale. în notele sale mă numește torționarul său, ceea ce mă amuză teribil, dar mă și sperie. nu este exclus ca imbecilul meu să fie însă un prim exemplu de revoltă în rîndurile speciei umane. mă întreb uneori dacă nu cumva imbecilii nu pregătesc o revoltă spontană, o insurecție împotriva modului în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
m-am aruncat total în acest joc. Iar mama nu m-a trădat absolut niciodată. Chiar și atunci cînd sunetele scoase de mine erau mai puțin concludente pe plan intelectual (cum ar fi micile rîgîituri sau micile pîrțuri) ele o amuzau atît de mult pe mama încît nu le consideram cu nimic mai prejos decît limbajul articulat. Dacă prin cuvinte și gesturi îmi cucerisem statutul de inteligență genială, prin limbajul fiziologic devenisem în ochii mamei un formidabil actor comic, un veritabil
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vai, nu mă mai pot opri”. rîsul mamei era în general contagios, dacă în casă se mai afla vreun adult, el începea la rîndul său să zîmbească și să surîdă, chiar și fără să facă parte din joc, mai mult amuzat de amuzamentul mamei. Dacă la început am fost „clovnul lui mama”, pe la vîrsta de cinci ani mama a început să exclame „vai, ce actor !». Cum tot de pe la acea vîrstă ne luaserăm obiceiul să privim în familie cîte un film în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acum înțelegi ? în toți acești ani eu ți-am fabricat visele. toate nopțile tale le-ai petrecut cu mine. a fost o plăcere să lucrez cu tine, Bernard. ești un om interesant care deseori m-a intrigat, alteori m-a amuzat... am „comunicat” bine cu tine. aș putea spune chiar că sunt încîntată de cum ai evoluat... în prima perioadă a vieții tale ai visat cu brutalitate, în sensul că nu rețineai nimic din ce ți se întîmpla în vis, din toate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rămîne gol și negru, ca și cum s-ar afla în plină iarnă. sunt zile cînd, din cauza liniștii infinite, încep să-mi sîngereze urechile. mă plimb atunci prin oraș numărîndu-mi pașii cu voce tare ca să nu mă prăbușesc de atîta tăcere. mă amuză să parcurg străzile și să văd cum praful de pe acoperișuri se ridică în urma mea. am devenit un cloșar. Hainele mi s-au rupt, bocancii mi s-au scîlciat. nu mai am casă, nu mai am nimic. nici nu mai știu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se fac țăndări și arborii din parcul municipal ard ca niște torțe. oprește-te sau am să distrug totul. Dar Vocea rîde, se simte bine, îmi povestește lucruri care mi se întîmplă în mod repetitiv, îmi evocă amintiri bumerang, se amuză de prezentul meu. De ce mă împingi la astfel de lucruri ? strig eu aruncînd cu cocktailuri molotov de pe acoperișurile orașului. La ce bun ? Dar Vocea continuă să nu tacă, îmi sfredelește acum viitorul, visele care nu au fost încă visate, mă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu o cupolă roșie, stropit însă și el copios de valurile care se spărgeau de pilonii de lemn și de balustrade. Frontispiciul mării fusese invadat de oameni curioși să vadă pînă unde vor urca apele. toate aceste ființe minuscule se amuzau parcă jucîndu-se cu un monstru : ba se apropriau de parapeții digurilor și de pasarele, ba se îndepărtau de imensa masă de apă aflată în plină înaintare spre oraș. Imprevizibile și dezordonate în mișcările lor, ființele minuscule aveau, în afară de mare, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
post de radio. Ceva însă nu funcționa, fie că bateria mașinii era aproape epuizată, fie că în acel loc pierdut nu puteau fi captate corect undele radio. Victor continua să dezmembreze mașina, acum tocmai scotea volanul, în timp ce fata nebună se amuza trecînd de la un post la altul, de fapt de la o rafală de zgomote și de fîșîituri la alta. — totuși, spuse fata, nu e just ca un zeu să se supere atît de tare pe poporul său. Cum a făcut Kokopelli
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de povestiri, accelerîndu-le de fapt narațiunea. Iar din altele am tăiat finalurile sau diverse alte fragmente pentru a nu te lăsa să cazi în schemele scriiturii clasice, cu început, cuprins și încheiere, cu conflict și cu punct culminant. m-am amuzat hîrjonindu-mă cu semnele tale de punctuație... Uneori ți-am șters virgulele și punctele - ah, a fost ca și cum ți-aș fi extirpat de pe buze tot atîtea săruturi, ca și cum m-ai fi mușcat în timp ce dormeam. Dacă ar avea cineva acum posibilitatea de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și de roșu. Fără să-mi dau seama cum și cînd, mîinile mele fură obligate să accepte un pahar cu vin și un cîrnat înfipt într-o furculiță. toată lumea vorbea acum tare și în același timp, iar domnul Kuntz îi amuza pe toți parodiind la saxofon La Marseillaise într-o versiune jazz. Brusc mi se păru că o văd și pe Domnișoara ri acolo, cu un trandafir albastru la decolteu, amuzată și veselă, ascultînd perorațiile unui bătrînel după toate aparențele extrem de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
băltoace verzui. Un miros de lintiță trăda un ochi de apă cu broaște. - A secat de tot pârâul, observă moșierul, nu vine maredecît când plouă mult și se umflă apele. - Atunci, de unde scoate apă la grădinărie? - Din puț! răspunse Pascalopol, amuzat de spiritul făcutde natura însăși. Otilia îl strânse de braț. Șesul uriaș, acoperit cu colburi prinse în smocuri de ierburi, creștea înainte, tăiat în două de drum. Pe orizont se iviră niște pete negre, niște ocoale, niște domuri sumbre cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
medicină? întrebă Vasiliad, ostil. - Domnul este student în medicină! comunică Stănică.Doctorul se încruntă și deveni deodată servil. - Daa? N-am știut! Firește că nu e nimic. Dar noi nefacem datoria. - În cazul de față, mi se pare că vă amuzați pe socotealalui papa, adăugă Otilia. Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie și bătu aprobativ pe Felix pe umăr. Vasiliad începu acum să facă auscultația plămânilor, ducîndu-și urechea deasupra spinării bătrânului. - Spuneți treizeci și trei, comandă el. - Cccum? - Spuneți tare: treizeci și trei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și iată cum. Intrase de la început în grațiile profesorului de psihiatrie, savant blând și integru, căruia îi ceruse informațiuni bibliografice ce dovedeau o orientare afară din comun. Când profesorul află că Felix era abia în anul întîi, fu mirat și amuzat totdeodată de atâta zel. La medicină, până la faza internatului, studentul e de obicei un auditor pasiv și anonim. Îl întrebă cum se numește și păru a-și aduce aminte de Sima, tată-său. Profesorul era încîntat de asiduitatea tânărului, îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se oferise Georgeta, de lipsa de importanță pe care o dădea întîmplării. Ea îl privea cu simpatie și curiozitate, îndepărtîndu-i de pe G. Călinescu ochi o șuviță de păr, sărutîndu-l, însă cu acel aer de detașare profesională al femeilor care se amuză de orice nouă cucerire. Georgeta îl puse pe Felix pe programul ei: - Îmi placi foarte mult, îi zise, poți să vii când vrei să măvezi, dar niciodată seara și nici sâmbăta. Nu trebuie să te întîlnești cu generalul meu. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ascunse (dar cu rezultate precise) în materialitatea faptică, schematizată, esențializată până la caricatură - o caricatură încă romantică. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îți dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică, joc din ce în ce mai plictisitor, mai steril, când e reluat. Comicului tehnic al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deschise, dar de la locul său din dreptul portbagajului, necunoscutul avu un imperceptibil gest de nerăbdare. Străinul își pocni degetele. 66 DANIEL BĂNULESCU rondului de flori, plasat taman între Muzeul Partidului Comunist Român și Muzeul de istorie naturală "Grigore Antipa". Se amuză o clipă, închipuindu-și care dintre ele ar fi cuprinse de-o mai intensă fervoare religioasă: cele care ar dezgropa, dintre picioarele Muzeului Antipa, un dinozaur, ori cele care ar aduce la lumină, din coasta Muzeului Partidului, un ilegalist. Înainte de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se cutremure pământul și zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?""... Aparatul de taxare era un model vechi, cu plăcuțe metalice. Când nu se zgâia pe fereastră, Ho diábolos se amuza să-i gliseze cifrele, formând din ele numerele de înmatriculare ale autoturismelor ce se iveau, nu peste multă vreme, din sens opus. - Degeaba te chiombești, că nu poți să ți-o închipui pe Neta... E mai dihai ca frumusețile patriei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ta! îi mărturisi înduioșată. Avea surâsul acela al tinerelor mame care constată că, dacă tot au făcut o groază de lucruri aventuroase în viață, au și ele de-acuma copii. Aș vrea să fiu Nora ta! repetase. Încerca să-l amuze. - Ție-ți plac torturile cu cel puțin două etaje de ciocolată și-o mansardă de frișcă? Ai confunda vreodată o eclipsă de soare cu o eclipsă de lună? Ai citit cumva niște poeți mai drăgălași decât Daniel Bănulescu, Dylan Thomas
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
patru perechi? Și lunile trec. Atmosfera e veselă. Bandele Perju și Odoacru își sună singure adunarea și operează- n oraș. Devalizează bănci, fac harcea-parcea caseriile, taie în bucăți cîte-un seif de-al poliției și îl fură-n felii. Lumea se amuză. 173 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI perdeluită și cu ștaif, cu grădiniță și salonașe pictate, bineînțeles poreclită Halima. Și mult s-a mai minunat Ulpiu de întîmplarea aceasta și sufletul înalt către tării i-a tresărit și a intrat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi amânate trei, patru zile? - Singura parte cu adevărat bună a unei melodrame e că pică întotdeauna la țanc... E un semn că o melodramă n-a fost atât de ieftină, dacă în momentul în care te pregătești să te amuzi mai copios pe socoteala ei... observi că melodrama și-a și luat tălpășița. Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumat al celor mai dulci, învechite, înduioșătoare și parfumate lucruri de care auzise, în viața sa, Pinky
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu sînteți voi Șeful 284 DANIEL BĂNULESCU În trei vizite îndesite, "imposibilitatea în mers" se transformase miraculos în "agitație sau vagabondaj nocturn inconștient". Apoi în mai exactul "deambulism nocturn" (somnambulism). Începuseră de-i culegeau nopțile de pe crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BUCUREȘTI Când a început tratamentul întremător, cu școala, și s-a trezit direct în clasa a IX-a B, lui Doru Sinistratul i-a dat sângele pe nas. Nu crezuse el să ajungă așa sus. "Lumea e așa minunată - se amuză el - încît ne-ajută pe toți proștii să ajungem tocmai în clasa a IX-a." Bunică-su din partea maică-sii, Righeanu, os de chiabur, trăsese și el, într-o vară (numai că la modul propriu) cu pușca în Dumnezeu. Iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]