3,145 matches
-
mine m-au luat cu frumosul, adică atuncea seara În care m-au arestat, m-au băgat În anchetă. Am intrat În sală, era un căpitan, Emeric Bihari... Erau o amestecătură de anchetatori: maghiari, evrei și câțiva români, Însă majoritatea anchetatorilor erau de alte naționalități, dintre conlocuitori. Și șeful anchetatorilor era Carol Bartoș. Când am intrat acolo, era acest Bihari acolo. Se prezintă... Și era taburetul ăla, care era fixat În podea, și-un scaun din acesta curbat, lângă el. Zice
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În care m-au arestat, m-au băgat În anchetă. Am intrat În sală, era un căpitan, Emeric Bihari... Erau o amestecătură de anchetatori: maghiari, evrei și câțiva români, Însă majoritatea anchetatorilor erau de alte naționalități, dintre conlocuitori. Și șeful anchetatorilor era Carol Bartoș. Când am intrat acolo, era acest Bihari acolo. Se prezintă... Și era taburetul ăla, care era fixat În podea, și-un scaun din acesta curbat, lângă el. Zice: „Ia loc!”. Zic: „Pe care?”. „Aicea-i Întrebarea... Dacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Păi”, zic, „domne, Îs atâtea cauze”... „Lasă, bă, că voi, doctorii”... Și discuții din acestea sterile, numai ca să treacă timpul... Și nu uit că era deja a nu știu câta seară când sunt scos la anchetă, de un oarecare, tot anchetator ceva pe-acolo, și zice: „Ce-i cu carnetu’ ăsta?”. Domne, era un carnețel, dacă vă amintiți cum erau niște carnete mai demult, În care puteai să-ți treci numerele de la telefoane. Eu În carnetu’ ăla aveam obiceiul să scriu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
reformat, la frații Bolyai. În fine. Și, domne, În noaptea de 1 februarie n-am mai rezistat. Deja din 18 ianuarie până-n noaptea de 1 februarie... simțeam că nu mai pot. Și știți ce era partea proastă? Chiar și ziua, anchetatorul avea reflectoru’ Înaintea lui și ți-l băga În față și te-ntreba. Nu-l mai vedeam, vă rog să mă credeți... Nu vedeam nimic În spatele reflectorului. Era o umbră care câteodată mișca așa, i-auzeam vocea, da’ după un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-am fost bătut. Și-atuncea noaptea am spus: „Domnu’ căpitan, lăsați-mă În pace, lăsați-mă să dorm, și mâne vă spun unde Îi, numa’ lăsați-mă!”. Și domne, nu! „Acuma!” S-o dus, l-o chemat pe ălalalt anchetator și o trebuit să le desenez unde-i pus pistolul... Și dac-am recunoscut că am armă, rezultatul a fost că m-o trimis să dorm. Și partea rea a fost că n-am putut să mai adorm. Înspre dimineață
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gros de vreo mie șase sute, o mie șapte sute de pagini, Între care băgate și niște hârtii unde apar eu, deci ca să pot să confrunt. Și-am Început să citesc dosarul ’cela și-ntr-un loc, domne, nu recunosc semnătura mea. Anchetatorul scria procesele-verbale, eu numa’ semnam. Și nu recunosc semnătura și-i spun: „Nu vă supărați, da’ aicea nu-i a mea”. „Cum? Eu nu pot să fac nimica până mâine, până nu vine anchetatorul.” A doua zi a venit anchetatorul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
loc, domne, nu recunosc semnătura mea. Anchetatorul scria procesele-verbale, eu numa’ semnam. Și nu recunosc semnătura și-i spun: „Nu vă supărați, da’ aicea nu-i a mea”. „Cum? Eu nu pot să fac nimica până mâine, până nu vine anchetatorul.” A doua zi a venit anchetatorul, l-au adus și pe procuror. „Cum poți să spui că Securitatea face așa ceva, că schimbă semnături?” Zic: „Domne, eu nu semnez, să știu că mor, da’ nu semnez. Ce-i al meu, e-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Anchetatorul scria procesele-verbale, eu numa’ semnam. Și nu recunosc semnătura și-i spun: „Nu vă supărați, da’ aicea nu-i a mea”. „Cum? Eu nu pot să fac nimica până mâine, până nu vine anchetatorul.” A doua zi a venit anchetatorul, l-au adus și pe procuror. „Cum poți să spui că Securitatea face așa ceva, că schimbă semnături?” Zic: „Domne, eu nu semnez, să știu că mor, da’ nu semnez. Ce-i al meu, e-al meu, semnez, ce nu, nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din Sibiu, la fosta Curte Marțială de-acolo, că ni se face procesul. Și am ajuns la Sibiu și ne-o băgat În fosta Securitate din Sibiu, la subsol. Acolo am luat primele două palme de la căpitanul Carol Bartoș, șeful anchetatorilor. Noi eram vreo optzeci și ceva În lot... De fapt, noi am fost vreo opt sute care-am trecut prin anchetă... Erau o parte de care nu am știut nici după... Era lotul garnizoanei de tancuri de la Prundu Bârgăului. Am aflat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau... din fosta jandarmerie. Încă nu era Înființată Securitatea, la ora aceea... Și unde v-au dus? Am fost dus la Sighet, la Serviciul de Siguranță, că așa se numea. Securitate se va numi numa’ din octombrie 1. Acolo era anchetatori Brutașca, Stern, Elekes... Mai era unu’ Mureșan, provenit din foștii jandarmi. Și-acolo... a-nceput bătaia. V-au bătut Încă de la Început? A-nceput cu: „Avem lista tuturor!”. Au avut Într-adevăr o listă, pentru că noi am avut legătură cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lui, dar un fapt recunoscut cu celălalt nu Îl iei asupra ta, că mai mare dandana se face, și vinovați sunteți amândoi. Nu există la comuniști să iei asupra ta... Știind că el a recunoscut atâtea, că mi-a spus anchetatorul, și mi-arătat și scris... Că noi nu ne vedeam dosarele, numa’ Îți mai arătau câte o bucățică: „Măi, e semnătura lui, e scrisul lui”... Și atunci la proces Îmi ridic ochelarii, că noi eram toți cu ochelari, Îl văd
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el, că el l-o condamnat și pe Maniu și pe toți ăștia, el era de la Tribunalul Militar. Deci el o fost cel care ne-o dat pedepsele... No, În sfârșit, da’ era dinainte hotărâte, că mie mi-o spus anchetatorul meu: „Dumneata ești Încadrată la zece ani, pentru că ai circumstanțe atenuante, că era fratele dumneatale și nu ai putut să-l reclami”... În sfârșit..., poate că s-au gândit și că am cele două fetițe... Nu știu. În timpul procesului, o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce legătură am cu Radu Livezeanu, fostul șef al organizației național-țărăniste. „Domne”, zic, „am legături de prietenie, dar nu sunt țărănist! Dumneavoastră opriți oamenii să aibă legături sociale Între ei?” Văzând că nu scoate nimic de la mine, a venit alt anchetator, locotenentul-major Creangă, care fusese croitor În Vâlcea, și care m-a Întrebat același lucru. După câteva zile mi s-a pus În față o declarație În care recunoșteam că grupul Livezeanu a pus la cale niște acțiuni Împotriva statului. Adică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anticomuniste făcute cu rigla. Și cu tramvaiul ăla, domnule, mai mergea și dirigintele lor, și a căzut patalamaua pe ăla și l-au arestat... Vă mai amintiți cum Îl chema pe cel care vă ancheta la Uranus? La Uranus, pe anchetator Îl chema Constantin Voicu, cred că era locotenent-major... A fost prieten, coleg de cameră cu vecinu’ ăsta al meu din copilărie, Gică Badea, care a lucrat tot ca securist la ambasada din Londra și, pe urmă, la Washington... Era atașat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ridicat de pe scăunelul ăla de anchetă din colț, că erau niște scăunele... Ancheta avea loc În biroul lui, dar era birou tot tip celulă. Și ședeai Într-un colț, și el avea o masă cu niște comenzi... Și Voicu ăsta, anchetatorul, Îi zice comandatului: „Tovarășu’... uite, el zice că e nevinovat”. „Lasă-i mă, că ăștia toți zic că sunt nevinovați. Da’ zi ca el, dă-i, scrie acolo. Scrie, mă!” Și scriu o declarație, scriu toată povestea vieții mele pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să vedem cum ai rămas tu cu impresia asta”. I-a căzut poșeta și stiloul din mână și a Început să tremure. N-am mai ținut cont de nimeni, nici de caralii, nici de nimic... Așa se dădeau condamnările... Da’ anchetatorul i-a spus unui coleg Înainte de proces: „Uite, bă, tu zici că ești nevinovat... Uite, Popa ăsta e chiar nevinovat, mă, da’ trei ani tot ia și el”... Ca să vezi ce mentalitate. Au fost membri ai familiilor la proces? Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le venea lor pofta... La un moment dat au selecționat 24 dintre noi... Ăștia am fost duși la Pitești și anchetați de Securitatea din Pitești. Acolo v-au bătut sau v-au supus la presiuni? Domnule, la Pitești... nu toți anchetatorii băteau. Da’ era un ofițer, un locotenent-major Zamfirescu. Ăsta era angajat numai pentru bătaie. Fusese frizer În Râmnicu Vâlcea, da’ ajunsese acolo locotenent-major... Pe urmă l-au făcut și căpitan. După revoluție m-am dus la Pitești și-am Întrebat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numai pentru bătaie. Fusese frizer În Râmnicu Vâlcea, da’ ajunsese acolo locotenent-major... Pe urmă l-au făcut și căpitan. După revoluție m-am dus la Pitești și-am Întrebat de el și am aflat asta. Ce să-ntâmplă? Nu toți anchetatorii erau câini... Ei căutau să te convingă să scrii ce doresc ei, pentru ca dosaru’ să poată merge În instanță și să poți fi judecat și condamnat... Acest Zamfirescu era bine cunoscut dă toți cei care urmau să fie anchetați. Tu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trusele lui, dă sârmă Împletită, dă fel dă fel dă obiecte cu care să te bată bine, până când te lăsa lungit... El un singur lucru spunea: „Dă ce, mă, nu vrei să vorbești cu tovarășu’ căpitan sau cu tovarășu’ maior anchetator? Ce, tu vrei să-ți bați joc dă ei?”. Și să punea cu bătuta pe tine până când te leșina... Suna, venea un soldat care făcea acolo stagiul și te trimetea În celulă. Aici, colegii de celulă luau un prosop, Îl
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să spun...? Nu mai țiu minte! Ați avut colegi care să fi murit În pușcărie? Da. Răduca Petre a murit la Botoșani. Eram acolo. Se plângea de dureri de cap pentru că În timpul anchetei de la Pitești i-ar fi dat un anchetator cu ceva În cap... Cât de mult v-au afectat perioadele de detenție viața personală? Domne... ți-o afectează. E și normal. Toate erau zile grele... De exemplu, am avut ocazia să stau la Craiova și singur În celulă, ceea ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trântea pe jos, nu conta, te băga și sub pat, și dădea și cu ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... Aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... Ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți-majori și băteau din palme și apărea bătăușul: „Ăsta trebe bătut... Fă-ți treaba!”. El stătea, fuma o țigară afară și te bătea ăștia... Apoi: „Hei, bă, cum Îi, ai zis da? Că te
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plânge”. Și nu știam ce să spun, nu știam ce să spun! „Ei, las’ că spune el.” Nu mai știu cât am mers cu el la anchetă, că nu pot să spun date exacte, și m-a dat la alt anchetator, exact de o seamă cu mine, din aceeași lună... A pus scaunu’ colo cu răzămătoare, a pus vestonu’ și și-a ridicat mânecile. În gându’ meu: „Ei, să vezi ce mă bate!”. Și-mi ia datele toate și-mi spune
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătea, săracu’, mereu... Era În cameră cu mine la 98, la etaju’ 4. Și odată a luat un fier de la pat, că aveam paturi de fier care avea niște cârlige, și a Îndoit fierul ăla și l-a bătut pe anchetator... Ce i-o fi făcut acolo, treaba lui... Așa. Și pe urmă l-a luat și l-a bătut săracu’... Da’ n-a murit. Și l-am văzut scris și În cartea lu’ popa Ion Iovan, că a făcut o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i bătaie... Îmi dădea câte un pumn, așa, și rămâneam cu falca umflată... după care o dădeam la loc... Cu pumnii tare ne băteau... Până la proces, cât am stat În anchetă... am luat bătaie... Mai țineți minte cine erau bătăușii? Anchetatorii ăștia? Perlea. Maioru’ Perlea, și mai erau un locotenent... Crucea mamii lui! Nu știu cum Îl chema... Cum era celula de la Galați? O celulă mică, cu două paturi suprapuse... A fost și când eram patru-cinci În celulă... Erau și din alte sate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a luat un fel de adio de la nevastă și de la fiică, neștiind dacă se va întoarce curînd. Relatarea lui nu mi s-a părut prea clară. Deși i-am pus întrebări, n-am aflat mai nimic despre conținutul discuției cu anchetatorul, ci doar că acesta era „un tinerel” și că se interesa de „cîțiva inși din sistem”. „Tipul” i-ar fi cerut o declarație, dar - zice Ar. cu un soi de satisfacție, scoțîndu-și mîinile din buzunar și gesticulînd ca un milițian
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]