2,471 matches
-
faptul că nu va mai avea moștenitori legitimi și a decis s-o numească pe Matilda moștenitoarea sa. După ce Matilda a stat în Normandia aproape un an de zile împreună cu tatăl ei și mama vitregă, în 1126 aceștia ua ridicat ancora pentru Anglia. În ianuarie 1127, Henric și-a determinat curtea, inclusiv pe Ștefan de Blois, să facă un legământ de credință față de Matilda. John de Worcester a descris un al doilea legământ, care a avut loc la un an față de
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
la Punctul Cabanei, pentru a aduce cu el 4 oameni ce s-au întors mai devreme din grupurile de amplasare a posturilor, a adus nava la Capul Evans, unde a lăsat-o să fie înghețată în apă, bine țintuită de ancore și funii. În noaptea de 7 mai o furtună cumplită s-a dezlănțuit, desprinzând "Aurora" din gheață și ducând-o înspre mare, într-un bloc de gheață uriaș. Mai multe încercări de a contacta grupul de pe țărm prin wireless au
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
, care în limba poloneză înseamnă ancoră era emblema Statului Secret Polonez și a Armatei de rezistență Armia Krajowa împotriva ocupanților naziști. Simbolul a fost creat în 1942 de către membrii Wawer "Sabotaje mici" a unității Armia Krajowa, ca o emblemă ușor de utilizat ca simbol al luptei
Kotwica () [Corola-website/Science/329243_a_330572]
-
-i copleșească, întorcându-se apoi împotriva dusmanului învingător la centru și zdrobindu-l printr-o manevră clasică de "dublă învăluire", risipind masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Flota persană i-a cules pe învinși și a ridicat ancora; pierderile lor erau importante: 6400 de morți, precum și 7 corăbii arse de greci spre finalul bătăliei. Pierderile grecilor au fost surprinzător de mici: Herodot vorbește despre 192 de morți din rândurile atenienilor (printre cei căzuți în luptă numărându-se și
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
se alătura. Acest lucru a schimbat situația, deoarece înseamna că trebuie să lupte într-o mare inferioritate numerică, și De Ruyter a convocat un al doilea Consiliu, dar vremea proastă l-a amânat până pe 17 mai, flota neerlandeză rămânând la ancora în dreptul Dover-ului. Acest al doilea Consiliu a decis în unanimitate că ar fi o greșeală să dea bătălie oriunde în Canal departe de porturi prietene (doar porturile spaniole ar fi putut primi eventualele navele avariate) și că ar fi cel
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a da lupta având avantajul vântului, dar dacă trebuia să accepte lupta în vânt, să o facă în aproprierea propriei coaste. La 6 iunie două dintre navele neerlandeze de cercetare s-au întors cu vestea că aliații se aflau la ancora la Sole Bay. Atunci vântul sufla dinspre Est și îi permitea să atace dintr-o poziție din vânt. A virat imediat spre Sole Bay și a apărut acolo devreme pe 7 iunie, luându-i pe aliați aproape complet prin surprindere
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
dintr-o poziție din vânt. A virat imediat spre Sole Bay și a apărut acolo devreme pe 7 iunie, luându-i pe aliați aproape complet prin surprindere. De la 2 iunie când s-au apropiat de coastă, aliații se aflau la ancoră la Sole Bay luând apă și provizii. Escadra Roșie se afla în dreptul localității Southwold, nava-amiral a flotei, "Royal Prince", fiind ancorată la 2 mile de țărm; Sandwich se afla cu Escadra Albastră spre Nord iar D’Estrées cu Escadra Albă
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Nord iar D’Estrées cu Escadra Albă câteva mile mai departe spre Sud decât ceilalți, între Dunwich și Aldeburgh. Vântul și-a schimbat direcția spre Est la 5 iunie iar Ducele de York a dat semnalul ca flota să ridice ancora și să iasă în larg (nu se știe dacă a dat semnalul la 26 sau 27, deși cel mai probabil a fost a doua zi). Căpitanul său, John Cox, l-a asigurat că nu exista nici un pericol de atac mai
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Căpitanul său, John Cox, l-a asigurat că nu exista nici un pericol de atac mai devreme de o zi sau două, deoarece York abia sosise fără nici o veste despre inamic, în timp ce nava de poștă trecuse pe lângă flota neerlandeză aflată la ancoră lângă Goeree "cu o seara înainte". El a scos în evidență faptul că încă o zi sau două la ancoră lângă țărm va permite flotei să termine aprovizionarea cu apă și mâncare, în timp ce aceiași operație ar avea nevoie de mai
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
două, deoarece York abia sosise fără nici o veste despre inamic, în timp ce nava de poștă trecuse pe lângă flota neerlandeză aflată la ancoră lângă Goeree "cu o seara înainte". El a scos în evidență faptul că încă o zi sau două la ancoră lângă țărm va permite flotei să termine aprovizionarea cu apă și mâncare, în timp ce aceiași operație ar avea nevoie de mai multe zile pentru finalizare dacă flota ar lua marea. Cu toate acestea, nu se știe cât de mult a fost
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
aprovizionarea cu apă și mâncare, în timp ce aceiași operație ar avea nevoie de mai multe zile pentru finalizare dacă flota ar lua marea. Cu toate acestea, nu se știe cât de mult a fost convins Ducele de York să rămână la ancoră. Narborough menționează că 3 fregate englezești și 2 franceze au fost trimise în recunoaștere la 4 iunie. În orice caz, nava de poștă i-a văzut pe neerlandezi la 3 iunie, nicidecum la 4-5 iunie, și i-a zărit la
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a suferit foarte serios în carenă și greement, iar Van Ghent însuși a fost ucis. Până acum fluxul trecuse iar Haddock, care abia fusese rănit la picior, i-a trimis un mesaj lui Sandwich susținând că ar trebui să arunce ancora de la pupa și să scape astfel de "Groot Hollandia". Sfatul lui Haddock a fost urmat și o echipă de abordaj a reușit să pună stăpânire pe puntea superioară a navei neerlandeze pentru îndeajuns timp ca să taie toate legăturile, iar aceasta
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a fost urmat și o echipă de abordaj a reușit să pună stăpânire pe puntea superioară a navei neerlandeze pentru îndeajuns timp ca să taie toate legăturile, iar aceasta a mers în derivă complet dezafectată. Apoi Sandwich și-a tăiat cablul ancorei și a încercat să recapete controlul asupra navei sale, dar a fost atacat imediat de Sweers pe "Olifant" 82. Viceamiralul din Amsterdam proteja o altă navă incendiară, comandantă de Daniel van Rijn, un alt erou de la Medway, lansând-o asupra
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Canal abia după bătălie), iar Villette-Mursay cu escadra din Rochefort a întârziat. A fost nevoie să fie lăsate la Rochefort cinci nave sub comanda Marchizului de La Porte. Flota din Brest a lui Tourville avea echipajele incomplete iar când a ridicat ancora, la 29 aprilie, a fost nevoit să lase în port 20 de nave sub Chateau-Renault. Flota sa a fost întârziată din nou de vânturile adverse și a ajuns în rada Berteaume abia la 2 mai. Tourville intră în Canal cu
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
s-a alăturat Richard Carter, care fusese în vestul Canalului escortând un convoi și ducând trupe în Guernsey. Olandezii trimiseseră o flotă din Texel sub Almonde din aprilie, care se îndrepta sper sud. Amiralul Escadrei Albastre Sir John Ashby ridică ancora de la Nore la 27 aprilie. Amiralul Flotei Sir Edward Russell a fost întârziat până la 29 aprilie, dar câștigă timp făcând un pasaj riscant prin canalul Gull. El îl întâlni pe Almonde la Downs și o altă escadră olandeză la Dungeness
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
câteva tunuri au putut fi folosite de ambele părți. Din poziția sa în susul fluxului, Shovell încercă să spargă formația francezilor trimițând nave incendiare asupra lor odată cu valul mareic; intenția sa era să îl forțeze pe Tourville să își taie cablul ancorelor pentru a scăpa de ele, lăsându-l în derivă cu fluxul către tunurile lui Russell. Patru nave incendiare au fost eliberate, dar francezii au putut să se ferească de ele. O navă incendiară s-a încurcat cu "Perle", dar echipajul
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
navă incendiară s-a încurcat cu "Perle", dar echipajul acesteia a reușit să o elibereze; o alta, eliberată de "Cambridge" 70 și țintită către "Soleil Royal", s-a apropiat atât de mult încât forță nava amiral franceză să își taie ancora, dar aceasta reuși să se reancoreze înainte de a intra în raza de acțiune a navelor lui Russell. 9pm Pe la ora 9 Shovell și Rooke au decis că poziția lor era prea expusă ca să mai rămână pe loc. Având singurele nave
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
opusă. Oricare navă ar fi fost implicată, nu a fost fatal deoarece după bătălie toate navele din ambele linii au fost găsite la prezență. La întoarcerea mareei, la lumina lunii, Tourvile dădu ordinul ca flota franceză să își taie cablurile ancorelor și să se lase duse în derivă; aliații au urmat-o pe cât posibil. La 20/30 mai retragerea francezilor a fost încetinită de vânt și maree și de faptul că, datorită preocupărilor de cost a Ministrului Naval francez, multe dintre
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
se lase duse în derivă; aliații au urmat-o pe cât posibil. La 20/30 mai retragerea francezilor a fost încetinită de vânt și maree și de faptul că, datorită preocupărilor de cost a Ministrului Naval francez, multe dintre nave aveau ancore necorespunzătoare pentru a rezista puternicelor valuri mareice din zonă. De asemenea, era și lipsa unui port fortificat la Cherbourg. Probabil că Tourville a încercat prea mult timp să își salveze magnifica navă amiral, "Soleil Royal", dar în cele din urmă
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
mareei. Contingentul din frunte, 21 nave sub Pannetier, ocolise capul și se afla în Rada Alderney, în timp ce restul, 13 nave cu Tourville și ceilalți amirali, se aflau la Est. De vreme ce vremea se înrăutățea, aceste nave au început să își târască ancorele și au fost forțate să își taie cablurile ancorelor și să fugă în fața vântului și a fluxului. Trei dintre cele mai avariate au fost forțate să eșueze la Cherbourg; restul de 10 nave au ajuns la St Vaas la Hougue
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
capul și se afla în Rada Alderney, în timp ce restul, 13 nave cu Tourville și ceilalți amirali, se aflau la Est. De vreme ce vremea se înrăutățea, aceste nave au început să își târască ancorele și au fost forțate să își taie cablurile ancorelor și să fugă în fața vântului și a fluxului. Trei dintre cele mai avariate au fost forțate să eșueze la Cherbourg; restul de 10 nave au ajuns la St Vaas la Hougue unde au fost și ele eșuate, alăturându-se celor
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
siguranță, în timp ce Almonde și Ashby s-au întors spre Est pentru a se reuni cu Russell la La Hogue. În timp ce Almonde și Ashby îl urmăreau pe Pannetier, Russell îl fugărea pe Tourville spre Est de-a lungul coastei Cotentin. Fără ancore Tourville nu putea face altceva decât să își eșueze navele, lucru pe care îl reuși, lăsând 3 la Cherbourg și ducându-le pe restul de 12 la St Vaast la Hougue. În timpul urmăririi flotei franceze după bătălia de la Barfleur, 3
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
și, circumscrisă în ea, o inscripție și o pereche de coarne ale abundenței Pe monedele pe care stă scris în alfabetul ebraic vechi (paleoebraic) „Regele Yehonatan”, apare de o parte - o roată cu opt spițe, iar pe partea reversă - o ancoră. Fariseii, care vedeau în Sanhedrin și în reprezentanții poporului părtași deplini la putere, au fost mânioși în fața devierii regelui de la hotărârea Sfatului poporului din vremea lui Shimon Makabi, care statea la temelia regatului. Se povestește că atunci când Ianai a sosit
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
referință la sectorul plajei Gold. Digurile de larg plutitoare fabricate din oțel au fost ancorate în fața principalelor diguri „Gooseberry” (nave scufundate) și „Phoenix” (chesoane din beton). În timpul marilor furtuni de la sfârșitul lunii iunie, unele diguri Bombardon s-au rupt din ancore. Unele s-au scufundat, altele au plutit în derivă, provocând mai mari distrugeri decât valurile. Proiectul „Bombardon” fusese responsabilitatea Royal Navy, iar proiectul restului portului Mulberry căzuse în sarcina geniștilor britanice. Chesoanele din beton armat au fost construite de contractori
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
înfipte în nisipul fundului de mare. Platforma pontonului putea să ridicată sau coborâtă, funcție de înălțimea apelor în timpul fluxului și refluxului. „Beetle (cărăbuș)” era numele de cod al pontoanelor pe care se sprijineau „Whale”. Era erau ancorate cu cabluri legate de ancore plug „Kite” proiectate de Allan Beckett. Aceste ancore aveau o capacitate de ancorare atât de mare încât îndepărtarea lor la sfârșitul războiului s-a dovedit o misune foarte grea. Royal Navy nu a avut încredere în capacitatea de ancorare a
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]