390,674 matches
-
Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuriă, p. 92. footnote>, fierbințeala trupului ce caută să se potolească prin satisfacerea patimii. Sfântul Isaac Sirul ne învață și el că e cu neputință să biruim gândurile trupești atât timp cât suntem îndestulați de pâine, apă și somn: Nu e cu putință să biruim gândurile rele legate de stârniri trupești, sau este foarte greu. Unii le numesc săbii cu două tăișuri împotriva noastră. Nu poate fi odihnă din partea lor, câtă vreme e săturare de pâine, apă
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
apă și somn: Nu e cu putință să biruim gândurile rele legate de stârniri trupești, sau este foarte greu. Unii le numesc săbii cu două tăișuri împotriva noastră. Nu poate fi odihnă din partea lor, câtă vreme e săturare de pâine, apă și somn și suntem aproape de lucruri care ne stârnesc prin simțuri<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a, recent descoperită, cuv. 31, studiu introductiv și traducere diac. Ioan I. Ică jr., Edit. Deisis, Sibiu, 2003, p.
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Scărarul în lupta de izbăvire, arată gravitatea și tăria acestei patimi: De un real ajutor ne pot fi în acest timp al ispitirii: sacul (de penitență), cenușa, șederea în picioare toată noaptea, îndurarea foamei, limba arsă și neudată cu puțină apă, sălășluirea în mormânt și mai înainte de toate, smerenia inimii, în plus, dacă e posibil, ajutorul unui tată sau frate sârguitor și bătrân în judecată. Ar fi un lucru prea de mirare ca să-și poată salva cineva singur corabia din furia
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
organ al mamei sale, ci este o ființă unică, distinctă, cu o individualitate genetică și proprie. Fătul de la concepere e legat de corpul mamei sale, atât cât suntem noi legați de mediul în care trăim, de aer, de oxigen, de apă, de hrană etc., fără a forma un corp, un tot organic, o ființă cu ele, ci ne păstrăm viața sufletul și corpul aparte de ele. De aceea nu are mama dreptul să suprime o viață umană, după cum nu are acest
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
ridicat sufletul în această ultimă fază a urcușului duhovnicesc, Sfântul Grigorie de Nyssa numește, de astădată, mireasa „desăvârșită (τελεία)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a XI-a, P. G. XLIV, col. 1008D. footnote> și „fântână de apă vie (φρέαρ ὕδατος ζῶντος)<footnote Ibidem, omilia a IX-a, P. G. XLIV, col. 977B. footnote>”. El spune că „veșmântul ei răspândește buna mireasmă a tămâiei (τοῦ λιβάνου ὀσμήν), iar prin tămâie se indică dumnezeirea (διά τοῦ λιβάνου τό ϑείον
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
1 Cor. 3, 6); ci mai curând, sunt folosite împreună, plantarea și udarea grădinilor Mirelui. Poate că slava Mirelui conține ceva mai sublim. Textul spune că Mirele este o fântână din care nu curg șuvoaie, ci grădini; nu șuvoaie de apă obișnuită, ci grădini care izvorăsc și se dezvoltă. Astfel, divinul Apostol a transformat în „grădini vii” pe acei printre care a făcut ca grădina Bisericii să crească prin doctrina sa<footnote In Canticum canticorum, GNO, 291.17. footnote>. Cu o
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
cu caracter medieval, posedă un castel istoric, dăruit de marele Elector al Brandenburgului, soției sale iubite, principesa Luisa Henrietta, a cărei statuie domină piața din fața castelului străvechi. Împrejmuit de păduri de brazi și pini și înconjurat de lacuri, care leagă apele care se revarsă acolo printr-un uriaș canal navigabil cu Stettinul, la Marea Baltică. Aici, în liniștita locuință a prietenei mele, pe un pian mai puțin bun însă, pot lucra în tihnă repertoriul concertelor mele în perspectivă. Prinzându-se de veste
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
lupul, lupul mănâncă vulpea și Vulpea lângă moș Mâncă pe cocoș. * în timpul acestor intervenții literare în care Păstorel este un as, prepararea piftiei de cocoș bătrân continuă cu toată precizia gastronomică: ,Așadar, odată toaleta preliminară făcută, pui cocoșul la fiert. Apa trebuie să depășească cu două-trei laturi de mână carnea din oală și nu strică (dacă ai) și un picior de vițel, partea de jos). Sărezi, spumuiești bine zeama. Pui în oală două cepe întregi curățate de coajă, nici un alt fel
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]
-
modernizării arhitectonice a unui oraș transformat în numai câțiva ani dintr-o localitate cvasi-sălbatică - în care oamenii se ușurau pe străzile mai mult sau mai puțin lăturalnice, caii morți erau abandonați în plină stradă și stăteau acolo cu zilele, iar apa curentă era un lux - într-o capitală europeană în adevăratul înțeles al cuvântului. Contestată de mulți, denumirea ,Micul Paris" avea acoperire în realitate, modelul parizian, redus la scară, fiind evident în trasarea marilor bulevarde (axele care se deschid din Piața
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
să nască situații care au ocolit, consecvent, civilizația. Cînd propriul meu elan revoluționar și-a estompat pulsiunile, cînd dezamăgirea a început să conviețuiască cu mine, am citit ,Cevengur". Orașul de nicăieri. Povestea stufoasă despre un oraș inventat la marginea unei ape mîloase unde niște bărbați născocesc comunismul. Pe care și-l amestecă, apoi, o vreme, în considerațiuni de tot felul. În 1998, Lev Dodin pune în scenă la Malîi Teatr din Sankt Petersburg o dramatizare proprie după acest roman emoționant. Spectacolul
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
care au fost contaminate de comunism. Nici o secundă de încrîncenare pe scenă, în joc, în rostire, în regia esențializată. Simplitate. Artiști mari. Lumea este mereu în balans între bine și rău. Omul, la fel. Bărbații stau de vorbă la malul apei, sprijiniți, uneori, cu spatele de un perete. Iluzia unui punct fix. Din cînd în cînd, peretele se mișcă, se balansează, stă în balans, ține lumea din Cevengur suspendată între bine și rău pentru ca, apoi, să se dea pe spate și
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
acest oraș, de acest experiment, cum se mint oamenii, cum se iubesc, cum se uită, cum beau, cum speră, cum e în mațele societății, ale omului. După aceea, se mișcă din nou, devine o platformă pe care se desenează țări, ape, steaua în cinci colțuri, simboluri, semne. Și toate acestea de aceiași bărbați din Cevengur, zdrențuroși și inocenți, într-un fel, care propovăduiesc comunismul. Și vorbesc, vorbesc, vorbesc despre el ca despre cea mai minunată proiecție a lor, ca despre femeia
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
lumi și sisteme făcînd focul în lopeți cu cozi în cruce, presărînd pămînt pe jos și imaginînd harta globului. Primari, primitivi, aparent inofensivi. Înainte să apuce să-și trăiască experimentul, cu un bolovan în mînă, se scufundă, fiecare, în mîlul apei. Și dispar. În neantul de unde au venit. Peretele se mișcă. Încet. Țărîna cade ușor. Rămîne alb, aproape la fel ca la început. Nici urmă de Cevengur. Și cîte urme ale comunismului.
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
o zi de dezbateri politice (26.04.2006), avem impresia că răsfoim presa cotidiană, de la cea predominant informativă ("Uniunea Artiștilor Plastici din Cluj a rămas fără sediu", M.G.), la cea implicată afectiv, sentimental, patetic: ,Patimile românilor" (CS), ,România sub blestemul apelor - neputința autorităților, dar și dezinteresul local sporesc haosul creat de natură" (I.D.P.). Titlurile banal politice sînt în inferioritate numerică, așa că sună reconfortant ("România în pragul aderării la Uniunea Europeană", BLC), chiar cînd păstrează stîngăciile și clișeele limbii de lemn ("Atenție sporită
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
lumea mare moare: se uită drept la mine. (din Cartea imaginilor - 1902) Copilărie Cum curge vremea școlii cu-n alai de așteptări și spaime fără glas. Singurătăți, e-o veșnicie-un ceas... Liber apoi: hai-hui, pe străzi, la pas, sar ape din fântâni, în piețe, la popas. Și-n parcuri lumea se deschide evantai. Și-n haina-ți mică treci, te simți ca-n rai, pășești ca nimeni altul, seamăn n-ai: O, vreme de mirări, o, veșnicie-ceas, singurătate, stai. Prin
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
te-mpingi cu mâna apucată părintește: o, înțelegere, ușor te stingi, o, frică, greul crește. Și-ngenuncheat la iazul de sineală să stai, cu-o barcă mică lângă unde; s-o uiți apoi, căci altele, cu fală mai mare trec, pe apele rotunde, să te gândești la fețișoara pală ce cufundată-n unde se ascunde: Copilărie, lunecoasă învoială. Spre ce? Spre unde? (din Cartea imaginilor - 1902) Boltă de noapte cu stele căzătoare Uriașă bolta de splendoare plină, hambar înalt, prinos de lumi
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
din lume", centrul Spaniei, un topos privilegiat, acolo unde ea, autoarea, ,Femeia asta tânără se așează pe bordura unei fântâni cu geanta alături. Cu ochii la oameni, cu ochii la clădirea roșiatică (primăria madrilenă), simte cum o fericire de consistența apei minerale o înconjoară ca un nou lichid amniotic... cuvinte spaniole se aud înfundat și continuu în jur. O fericire atât de concretă, încât poți s-o iei cu tine ca pe o pietricică de la malul mării și s-o ții
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
prin intermediul achiziției unui titlu. Odată ce Maria-Antoaneta se prinde care-i mișcarea, o execută și problemele inițiale (faptul că era venetică, scrutată de toată lumea și își trăia viața mereu sub observație, chestie de care scapă într-un tîrziu) se duc pe apa Senei. Complacerea ei în anumite situații nu i-o impune nimeni: tocmai, i se sugerează s-o ia mai ușor cu cheltuielile, iar ea refuză august, cu toate că vedea ce urlă presa vremii. Se joacă de-a țărăncuța și habar n-
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
spațiul public, cineva aproape anonim, fără personalitate, un fel de valet, de majordom. Or eu, în scrisori, eram, sunt exact pe dos. Spun și spun și spun și spun (aproape) fără să mă cenzurez. În mlaștina socio-intelectuală de azi, tulbur apele, fac valuri. Or, în apele cu valuri nu cresc nuferi (sentență de tip oriental: las viitorimii plăcerea să o descifreze)." (pp. 146-147). În acest mod tranzitiv, fără generalizări comode și aluzii greu de înțeles, sunt scrise epistolele de la Olănești, diferențiate
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
fără personalitate, un fel de valet, de majordom. Or eu, în scrisori, eram, sunt exact pe dos. Spun și spun și spun și spun (aproape) fără să mă cenzurez. În mlaștina socio-intelectuală de azi, tulbur apele, fac valuri. Or, în apele cu valuri nu cresc nuferi (sentență de tip oriental: las viitorimii plăcerea să o descifreze)." (pp. 146-147). În acest mod tranzitiv, fără generalizări comode și aluzii greu de înțeles, sunt scrise epistolele de la Olănești, diferențiate (stilistic și tematic) și în funcție de
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
constituie o țintă predilectă a acestui veritabil hacker intelectual, Socrate de Brașov sau Pascal de Olănești care are curajul de a vorbi despre propria ratare. Și aceasta în condițiile în care atâția colegi de breaslă preferă să se îmbete cu apă rece. Spre finalul volumului, e avansată și o soluție pentru sclifosita retardare autohtonă, în care complexele de inferioritate și cele de superioritate se îngemănează. De fapt, argumentează convingător Alexandru Mușina, la noi cultura scrisă își are primele repere în secolul
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
eram profesor la Odorheiu Secuiesc. Locuiam într-o garsonieră confort IV, dormeam pe o saltea pusă direct pe pardoseală, nu știam cum arată un pașaport sau o bancnotă de un dolar, nu gustasem coca-cola, aveam o baie de 1 mp (apa de la duș cădea peste scaunul de la wc), dar aveam douăzeci de ani, încăperea plină de cărți și discuri, împrejurimi mirifice ce se cereau descoperite, prieteni care știau să aprecieze mustul vieții. La radio ascultam doar postul ,Europa liberă", iar la
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
bun început ca un proiect de durată, organizat strict ca o investiție cu scadență pe termen lung, subordonat unei mult mai ample desfășurări culturale și manageriale, acest simpozion a luat în calcul o evoluție în flux, asemenea unui curs de apă, în care elementul de continuitate, acela care îi asigură vigoarea exterioară și logica internă, să fie în mod evident exprimat. Pentru a se evita acea dezordine mai mult sau mai puțin calculată, născută din fracturarea edițiilor prin primenirea participărilor, Mircea
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
nici măcar numele. Șoarecele era, ca să zic așa, una cu toți, și toți erau una cu el, doar că nimeni în afară de el nu știa asta. Și, să nu uităm: nu s-a pomenit până acum mâță căreia să-i lase gura apă după computer! Computerele nu sunt însă și ele tot muritoare? După trei ani, în cercurile poliției secrete s-a răspândit zvonul că hard-discul computerului central ar fi depășit, nemaiputând cuprinde mulțimea de date în continuă creștere. Plângerile s-au întețit
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
moderni, și acest fapt este valabil nu doar pentru spațiul artei românești, care nu a folosit niciodată culorile de ulei. Ostil prin natura lui față de orice efect, față de orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță, tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]