271,809 matches
-
avut nici inspirația, nici tăria de a face o disociere. În 1922 era prea aproape de primul război, când filogermanismul său l-a compromis pe Slavici, dar nu va face această disociere nici mai târziu. Sinteza T. Maiorescu și contemporanii lui, apărută în 1943, în chiar anul morții lui Lovinescu, va rămâne incompletă, fără multe capitole proiectate, printre care și unul despre Slavici, unde poate portretul prozatorului ar mai fi fost retușat. Cred că Lovinescu a citat o singură dată un fragment
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
ipostaza rusească: nomenklatura, perestroika. Imediat după 1990 am remarcat chiar o tendință, manifestată pentru puțin timp, de extindere voită și aluzivă a scrierii cu k pentru a polemiza cu orientări pro-rusești sau pro-comuniste: proletkultură, florikultori. În presa extremist-naționalistă, k a apărut de multe ori inserat în numele de persoană pentru a insinua originea maghiară sau evreiască, în orice caz "non-românitatea" (Nisztoreszku, Doyna Kornea). De mai multă vreme, k e asociat mai ales cu limbile germanice: cu germana (Kitsch) și mai ales cu
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
respecta forma (scriere și pronunția) de origine: look, market, killer, broker, desktop etc. Uneori se revine la ortografia de origine chiar în cazuri în care grafia era de mult adaptată: "speaker-ul Camerei Reprezentanților din Congresul american" (RL 2083, 1997, 4). Apar însă și grafii "hipercorecte", cu un exces de k provocat de ignoranță: "Toți furnizorii de servicii pe Internet utilizează ca modalități de plată kardul" (EZ 2467, 2000, 5); "vînd pui koker auriu" (EZ 3935, 2004, 12). O altă utilizare - ludică
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
vreo juma de oră în mashină, de kredeam ko sa plătesk dreaq' iar vreo amendă" (lumivirtuale.ro); "kred ka yau spart cracker-ii compul shi nu shtiye kum sal repare" (forum.apropo.ro); "am terminat joku" (warzone.ro). Semnul distinctiv k apare și în porecle, pseudonime, "nume de scenă" (Kreeru', Teakă, Nea Kalu ' etc.). Și mai recentă e folosirea rebusistică a literei k, cu valoarea dată de numele ei - ca sau (ținînd seama de renunțarea la diacritice) că. K face parte dintr-
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
Cronicar Departe, pe jos Curiozitatea ne-a făcut să cumpărăm o publicație pe care nu o mai văzusem pînă acum: "Republica if " [?] - săptămînal de analiză și atitudine, apărut probabil în campanie electorală, de vreme ce a ajuns acum la nr. 16. în caseta redacțională scrie că e editat de BluFrog Media SRL, cu sediul în comuna Voluntari, director - Anca Oegar, redactor șef - Corneliu Vlad, redactori șefi adjuncți - Horia Merca și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
președinte, având corăbiile înecate încă de prin anii '90, nu i-a putut-o repera... -E un act de generozitate în spatele căruia nu se ascunde absolut nimic - ce îți trece prin minte ?, mă chestionează Haralampy. Așa e... 3.Încep să apară știrile de senzație de după sărbătorile de iarnă: televiziunile anunță că trichinela spiralis a făcut primele victime. Prima în județul Arad. -...Și, cum toate ne vin din vest în ultima vreme, zice Haralampy, s-ar putea ca, în scurtă vreme, să
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
consemnată în evanghelii, ci un eveniment palpabil, care se întâmplă azi și-ți șterge păcatele de ieri. Cu alte cuvinte, filmul trebuia să fie o experiență cathartică în folosul creștinilor. Pornind de la această premisă, dozajul violenței e discutabil. Dar aici apar problemele, iscate de către identificarea spectatorului cu Hristos. E foarte greu, aș spune chiar imoral, să nu te identifici cu cineva în ale cărui predici nu găsești o sămânță de rău. Cu atât mai mult cu cât acel cineva suferă pentru
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
înainte de a pleca spre Vama că o să pregătească prânzul la Menaru, împreună cu ea, prietena ei, bătrâna ghicitoare în Coran, care în ultima vreme începuse s-o învețe și pe ea să ghicească, deși nu în cartea sfântă a mahomedanilor. Marea apărea în dreapta, palpitând vânătă în soarele intens, leneșă, gata să ațipească. Intrând în ceea ce Mangalia încă era doar un sat, îl zări pe Mitică în căruciorul, cotiuga lui trasă de astă dată de un singur măgar îndreptându-se probabil spre gară
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
tablourile reci, În tot sunt brațe-ntinse spre chemări. Și e pustiu În jur și e tăcere, Nimic nu mă Îmbată către vis. Sunt măcinat de chinuri și de vrere Încât mă simt acasă, ca proscris. O clipă dacă-ai apărea În prag Să luminezi cu chipu-ți Încăperea, S-ar nărui tot frigul și de drag, Aș dărâma puștiul și tăcerea. MEREU Când fugi de mine, te apropii, Că nu e depărtare de ajuns... Închide ochii și În Întuneric Eu
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
apropii, Că nu e depărtare de ajuns... Închide ochii și În Întuneric Eu sunt lumină care a pătruns. Când socotești că Îți devin povară Mai pune-n gânduri semne de-ntrebări Și vei vede ca-n haosul ce-l săpi Apar mereu nenumărate scări. Nu sunt luceafăr, nu, si pan' la mine Nu sunt Întinderi fără margini și nici ape, Când singură cu tine tu rămâi Întinde mâna numai, că-s aproape.
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
solicită într-un fel de implorare imensitatea naturii. Sînt făcute să trăiască libere, proiectate pe cer sau în peisaje singuratice. De mult n-am trăit atît de clar acest fenomen al dialogului sculpturii cu spațiul ca în fața statuilor lui. Plein-air-ul apare de la sine ca fundal. }i-l creează formele de piatră și de bronz. îl cauți, îl inventezi, îl asociezi simultan cu anatomia lor specifică, pe care aș numi-o a formei în devenire, a formei înainte de naștere dincool de clipa
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
un minim spirit critic) ajunge să se întrebe cum arată creația sa din perspectiva timpului care a trecut. El își aduce aminte, cu siguranță, fervorile începutului, emoțiile drumului pînă la chioșcul din colț pentru cumpărarea revistei în care i-a apărut primul articol, furnicăturile produse de vederea miraculoasă a propriei sale semnături în formă tipărită, drumurile părinților cu publicația sub braț pe la toți vecinii și rudele din cartier, felicitările interminabile care îi dăduseră pentru o clipă sentimentul că întreaga lume literară
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
felicitările interminabile care îi dăduseră pentru o clipă sentimentul că întreaga lume literară aștepta cu sufletul la gură și este încă sub farmecul apariției articolului său de debut. Urmează unu-două decenii în care, în articolele altora, numele respectivului scriitor apare însoțit de epitetul "tînăr", iar despre creația sa se spune că este încărcată de promisiuni pentru mai tîrziu. Apoi, brusc, eroul nostru observă, la început mirat, că, din sintagma "tînărul scriitor", pe care o credea veșnică, a dispărut primul termen
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
în aceeași carte, eșantioane semnificative din textele scrise și, eventual, publicate, de la începutul carierei pînă astăzi. Exact o astfel de carte este Scrieri de plăcere (titlu oarecum inadecvat, mai toate textele volumului fiind scrise pentru a fi publicate - au și apărut în diverse reviste -, nu de dragul purei plăceri care presupune o gratuitate a gestului; în plus, nu știu cîtă plăcere îi poate produce cuiva ideea de a scrie despre dejecțiile din propriul dosar de urmărire deschis de Securitate) de Dan C.
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
relatarea primei excursii în străinătate (în Franța, în toamna anului 1990), un scurt fragment dintr-o proiectată, dar mereu amînată enciclopedie a lumii românești văzute prin opera lui I.L. Caragiale și, în final, o serie de editoriale, dragi sufletului său, apărute în ceea ce singur numește "amorul său defunct", suplimentul "LA&I". E mult? E puțin? Cel puțin în cazul criticului Dan C. Mihăilescu, toate observațiile unui potențial comentator al cărții sînt anticipate chiar de autor care - la fel ca în prefața
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
Ion Simuț Despre revista "Meșterul Manole", apărută la București în intervalul ianuarie 1939-aprilie 1942 în doar treisprezece numere fizice (lunare sau combinate), nu s-a putut vorbi sau scrie până în 1990, nu atât datorită programului ei, străin de orice extremism, cât datorită faptului că liderul grupării, Vintilă
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
și se stabilise din 1953 la Madrid). Așa se face că sintezele de istorie literară dinainte de 1990 nu o pomenesc, nici Ov. S. Crohmălniceanu, nici Al. Piru, nici alți cercetători. E ignorată până și de Dicționarul cronologic al literaturii române, apărut în 1979 sub coordonarea lui I. C. Chițimia și Al. Dima, care înregistrează aspecte și evenimente mult mai mărunte. (Apropo: iată o lucrare de sinteză a literaturii române în date, foarte necesară și astăzi, care ar trebui revizuită substanțial, completată, actualizată
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
230-260). Unul din cei doi supraviețuitori, în acest moment, dintre componenții grupării, ieșeanul Al. Husar (celălalt fiind prozatorul și memorialistul Pericle Martinescu), a inițiat în 2004 realizarea unei antologii literare, care selectează semnificativ din poezia, proza, critica, publicistica și traducerile apărute în revista "Meșterul Manole", adăugând în anexe secvențe documentare (corespondență, evocări, dialoguri retrospective, articole de istorie literară), o transcriere a sumarelor celor treisprezece numere, un foarte util indice bibliografic (întocmit profesionist de Aurelia Stoica) și un mic album fotografic. E
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
E o modalitate dintre cele mai edificatoare de a reveni, în cunoștință de cauză, cu o bună parte din textele doveditoare pe masă, asupra unui episod important din viața noastră culturală, episod prea multă vreme complet ignorat. Revista "Meșterul Manole" apare într-un moment neprielnic literaturii: anii 1939-1942, înaintea angajării României în război, ani de declin și prefigurare a marasmului din ce în ce mai amenințător. Efervescența culturală a deceniului patru rămăsese în urmă, iar vitalitatea acelui interval (1930-1938) nu mai putea fi egalată. Dar
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
o filosofie românească după modelul celei a lui Lucian Blaga, o filosofie a mitului și a metafizicului, ca puteri revelatoare, capabilă să depășească faza profesorală) și, foarte vag, pentru politologie (prin Coriolan Gheție, scriind despre "problematica mulțimii"). La ultimul număr, apărut cu mențiunea ianuarie-aprilie 1942, revista îi are ca directori pe Ovid Caledoniu și Vintilă Horia, iar ca prim-redactor pe Ion Șiugariu. Lista grupului elimină multe din numele notate în primul număr, dar și adaugă altele: prozatorul V. Beneș (o
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
inclusiv din zonele publicistice: declarații programatice (Orizonturi), cronici literare (Viața cărților, de unde reține numai observațiile generale despre poezia tânără sau de bilanț anual, lăsând deoparte, din păcate, cronicile literare propriu-zise) sau note referitoare la viața literară (Cuvintele vremii). Revista a apărut într-un interval prea mic și prea nefast pentru ca grupul să apuce să se exprime plenar și convingător, dar unele clarificări teoretice dau o idee despre posibila direcție estetică. Principalul teoretician și animator, Vintilă Horia, se revendică, însă nu din
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
unii intelectuali evrei textul lui anterior, "Sebastian, fratele meu", pe marginea Jurnalului acestuia din urmă, (text în care-și afirma solidaritatea cu suferințele evreilor prin analogie cu propriile-i traume, umilințe și excluderi sub comunism, ceea ce pentru intelectualii amintiți a apărut ca o regretabilă pierdere minimalizatoare a simțului proporțiilor) a simțit nevoia să-și expliciteze demersul, să dea glas unui protest. "De cînd există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde refuzul orgolios
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
altele să reținem cu precădere anumite aspecte în dauna altora (chiar dacă în toate se află cîte o părticică de adevăr), după principiul "cămașa mea mi-e mai aproape decît aceea a vecinului". în romanul meu Singurătatea alergătorului de cursă scurtă, apărut la finele anului trecut, fiecare dintre principalii protagoniști fusese cîndva victima directă sau indirectă a unuia din cele două mari flagele care au zguduit secolul XX. De unde, polemicile adînc marcate de subiectivismele și experiența de viață a fiecăruia. Pentru unii
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
pipăit-o. S-a deschis de la sine cu scârțăitul metalic binecunoscut. În bibliotecă, lumina roșiatică difuză amesteca fumul într-o inefabilă perdea. Un patefon îndepărtat răspândea întrerupt și cam hârâit ceva din Wagner, bineînțeles. - Pesemne e adevărat! exclamă dracul bibliotecar apărut instantaneu din perdeaua de fum, arătându-se preocupat să-și șteargă lentilele ochelarilor cu pămătuful de fire din capătul cozii. - Ce anume? am întrebat mascându-mi tresărirea. - Se spune că hoțul se întoarce mereu la locul cu pricina. - A, asta
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
care privesc morala, există și unele insipide. În mare, aceasta e povestea. Și apoi, critic fiind, nu pot lăsa lucrurile chiar așa. De pildă, Lacan crede că faza imaginară precede limbajul și că sentimentul sinelui provine din imaginar. Astfel, identitatea apare dintr-o recunoaștere greșită, sinele însoțindu-ne sub forma unui eu ideal, și e construită cu ajutorul unei ordini simbolice dominate de figura tatălui, ordine care va interzice relațiile incestuoase. Ascunzându-i-se faptul că e fată și că a avut
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]