KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

fotografii care-l înfățișau pe Gollner în timpul decorării. Îmi făcu semn cu mâna spre singurul fotoliu din cameră, iar el se așeză pe marginea patului strâns cu grijă. — Am auzit că v-ați întors, zise el pe un ton calm. Aplecându-se, scoase de sub pat o ladă. — Bere? — Mersi. Am dat din cap adâncit în gânduri, iar el împinse capacele de pe sticle doar cu degetul mare. — Și aud că acum sunteți Kommissar. Își dă demisia ca Inspektor și se reîncarnează ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
și lovi puternic cealaltă bilă albă. — Vreți să pariem? Nu după lovitura aia. Ai multe de învățat despre cum se face o linie. Dar dacă ai fi ratat-o... — A fost doar o lovitură norocoasă. Atâta tot, insistă Becker. Se aplecă și trase o lovitură aiurea care dădu greș cu jumătate de metru. Am pocnit din buze: — Ții în mână un tac de biliard, nu un baston pentru orbi. Nu mai încerca să mă aburești, bine? Uite, dacă asta te face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
confundate. Am privit-o cum se chinuiește să iasă pe ușa rotativă de la Ka-De-We, încărcată cu pachete și pungi, arătând ca și cum și-ar fi făcut cumpărăturile de Crăciun în ultimul moment. Flutură mâna la un taxi, scăpă o pungă, se aplecă să o recupereze și ridică privirea ca să descopere că șoferul n-o văzuse. Era dificil de înțeles de ce. Ai fi observat-o pe Hildegard Steininger și dacă ai fi avut un sac pe cap. Arăta de parcă ar fi locuit într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
un astfel de lucru. Poate că nu-i păsa dacă auzeam sau nu. Nici nu sunt sigur dacă se obosise măcar să închidă ușa de la baie. Când se întoarse în cameră, mi-a cerut pe un ton imperativ încă o țigară. Aplecându-mă, am fluturat o țigară spre ea, pe care mi-o smulse dintre degete. Și-o aprinse singură cu bricheta de pe masă și trase din ea ca un soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața mea, imagine întruchipată a îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile din buzunarul de la piept. Hildegard s-a uitat furioasă la mine când mi-am aplecat capul către flacără: — Credeam că detectivii trebuie să fie capabili să aprindă chibrituri cu vârful unghiei. — Numai cei neglijenți, care nu dau cinci mărci pentru o manichiură, i-am spus căscând. Bănuiam că pune ea ceva la cale, dar habar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
și această mică dovadă de timiditate m-a excitat foarte mult. M-am complăcut astfel un scurt răgaz, cât am privit la volumetria simplă a sânilor ei rotunzi. Aveau mărimea unor nectarine perfecte, iar sfârcurile erau aproape invizibile. M-am aplecat în față, am dat la o parte mâna aia modestă și apoi, apucând-o de șoldurile netede, mi-am presat buzele pe firișoarele lucioase care îi îmbrăcau sexul. Ridicându-mă în picioare să o sărut, am simțit cum mâna ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
olimpică, consideră profesorul ei. — Păi atunci, să sperăm doar că o să plouă un pic în caz că va fi nevoită să încerce să-și scape pielea înot. Am auzit clopoțelul din hol și m-am dus la fereastră. Ridicând-o, m-am aplecat afară să văd cine trăgea de sfoară. Chiar și de la etajul al treilea, puteam recunoaște capul cu inconfundabilul păr roșu al lui Vogelmann. — Ăsta e un lucru foarte banal, zise Hildegard. Să te apleci afară pe fereastră precum o nevastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
la fereastră. Ridicând-o, m-am aplecat afară să văd cine trăgea de sfoară. Chiar și de la etajul al treilea, puteam recunoaște capul cu inconfundabilul păr roșu al lui Vogelmann. — Ăsta e un lucru foarte banal, zise Hildegard. Să te apleci afară pe fereastră precum o nevastă de pescar. — Întâmplător, s-ar putea să fi prins un pește. E Vogelmann și a adus și un prieten cu el. Păi, mai bine te-ai duce să le deschizi. Am ieșit pe palier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
După ce termină, rupse pagina și mi-o dădu: — Iată adresa. Să zicem la ora 8? Dacă nu mai auziți nimic de la mine până atunci? Am dat din cap și el zise: — Excelent. Vogelmann se ridică să plece în timp ce Rahn se aplecă și căută ceva în servietă. Îi dădu lui Hildegard o revistă: — Poate că asta ar putea să vă intereseze, zise el. I-am condus și când m-am întors am găsit-o pe Hildegard adâncită în revistă. Nu era nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
și Reichsführer-ul a făcut un comentariu în legătură cu asta. Numai că pari obosit, zise o a treia voce, pe care am considerat-o a fi a lui Kindermann. Mai bine m-ai lăsa să mă uit puțin la tine. M-am aplecat înainte și m-am uitat prin crăpătura ușii de la garderobă; am văzut că Weisthor își scotea haina și o agăța de spătarul unui scaun. Așezându-se cu greutate, îi dădu voie lui Kindermann să-i ia pulsul. Părea lipsit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ușor. Mi-am aprins o țigară cu mâna tremurândă și am coborât. Bătea acum un vânt puternic și cerul negru, zguduit de tunete, era brăzdat de fulgerele argintii ale furtunii. Poate că erau pentru Kindermann. După câteva minute, m-am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am luat arma. Apoi am deschis portiera din spate și l-am zgâlțâit pe Kindermann de umăr. — Haide, i-am zis, dându-i cheia de la cătușe. Mergem din nou să ne dezmorțim picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378

intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
sau al operei. Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii precreștine, poliția corectitudinii politice și consternantele sale derapaje - Lucrețiu inventează libertinajul și, din câte știu, este de-ajuns să-l citești, nu-l rezervă numai bărbaților... - și să ne aplecăm asupra reducției psihologizante. Un doctor al cărui nume nu contează - este important mai ales ca simptom al bolilor pe care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv îcum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este vorba despre preoți și Bisericile lor, principi și statele lor... -4- Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale lui Epicur, tratatul Despre prietenie al lui Cicero... - rămân de nedepășit chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
teoria declivității există și la Magistrul însuși. Nu la Democrit, la Epicur. Ceea ce elimină multiplele ipoteze asupra inventării clinamenului de către Lucrețiu. O dovadă perfectă că inexistența unei descoperiri arheologice nu are valoare de certitudine a inexistenței unei teze. A te apleca asupra filosofiei antice înseamnă a munci ca un arheolog pe un șantier de săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
Aristotel, din filosoful hedonist Eudoxiu din Cnidos n-ar fi rămas nimic... Sunt cunoscute activitățile sale științifice, el însuși este prezentat ca precursor al lui Euclid, e integrat într-o istorie a ideilor științifice ale Antichității, desigur, însă rareori se apleacă cineva cu atenție asupra fragmentelor sale de filosofie morală și, mai ales, asupra concepției sale despre plăcere. în principal, aceasta este prezentată de către Aristotel în Etica nicomahică. A.J. Festugière a consacrat o întreagă carte chestiunii plăcerii la Aristotel: Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

care nu vor decât să apese, dar nu consumă. Ia să vedem pe ce-ați dori să apăsați mai întâi? — Eu aș apăsa pe-un whisky, zise Getta 2. — Apăsați și pe gheață? întrebă chelnerul. — Nu, mersi. — Poftiți, doamnă! se aplecă chelnerul și Getta 2 se uită pe pieptul lui după butonul cu whisky, îl găsi și apăsă. Chelnerul icni scurt și plecă după comandă. — Voi ce luați? se întoarse Getta 2 către pământeni. — Stai puțin, răspunse Felix S 23, aplecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
aplecă chelnerul și Getta 2 se uită pe pieptul lui după butonul cu whisky, îl găsi și apăsă. Chelnerul icni scurt și plecă după comandă. — Voi ce luați? se întoarse Getta 2 către pământeni. — Stai puțin, răspunse Felix S 23, aplecat peste butoane. Ce scrie, mă, aici? — Biftec, citi Stejeran 1. — Ce e asta? întrebă comandantul Felix S 23. — E de mâncare, îl lămuri Getta 2. Luați întâi ceva de băut. — Unde scrie, mă, ulei? se enervă Felix. Ia uitați-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă el și-i săltă puțin carcasa cu baioneta, aplecându-se și privind în interiorul lui Dromiket. — Aluminiu, raportă blondul. Făcu aceeași operație și cu ceilalți. În dreptul lui Stejeran 1 se uită mai mult. — Ăsta mai tânăr are plăcuțe de plastic, zise el. — Măi să fie! se cruci bărbosul. Așa ceva n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
scoțând de sub un costum de pe vremea lui Gagarin mai multe mostre de jaluzele. — De unde vii, frate? zise uimit Felix S 23. Dă p-acilea, răspunse omul. Dom’ șef, pot să-mi scot, cât discutăm, tubul? — Scoate-l, măi, zise Felix. Aplecându-se de spate, omul își dădu jos tubul de oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil oxigenul, apoi trase afară din globul de pe cap mațul de cauciuc și la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
clasa a IV-a ei pur și simplu devorează materia de-a-ntâia și de-a doua în trei săptămâni. Atrag însă atenția că e vorba de o materie specială, materia disciplinei. Ascultați! zise pedagogul și scoase o pâlnie rabatabilă, se aplecă spre dreptunghiul 4 și strigă: Clasa a IV-a, cât fac 2 ori 2? — Cât doriți! răspunseră copiii în cor. — Dar am văzut vreo șapte în colțul acela care n-au răspuns! zise Stejeran 1. — Bineînțeles că n-au răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
trecută? vru să știe pedagogul. — 17% autori francezi, 20% ruși, 13% germani. 18% americani, 9% englezi și 30% sud-americani - citi inspectorul pe o fișă. — Cam mulți sud-americani, observă pedagogul. — Am notat, răspunse inspectorul. Apoi apăsă pe un buton și se aplecă spre microfonul de pe masă: profesore, când ieși, ia-ți un halat pe tine, că am oaspeți. Silueta de sub duș încremeni o clipă, apoi în încăpere se auzi un sunet cald, stereo: „Am înțeles, să trăiți”. Cam asta ar fi, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
spuse îngrijorat Amărășteanu. — Ce-i? răspunse Aciobăniței, care moțăia în fotoliul comandantului, cu capul în piept. — Ia uitați-vă aici - zise Amărășteanu -, direcția s-a blocat, iar viteza crește fără să-i fac nimic. Aciobăniței se șterse la ochi, se aplecă deasupra bordului și privi. — Da, văd, mormăi el. Trebuie să fie ceva... Ia vezi, nu te-ai pus cumva cu cotul pe vreo clapă sau manetă dintr-astea fără să-ți dai seama? — Ei, tovarășe comandant!... răspunse jignit Amărășteanu. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
de siguranță, ieșiră din scaune, deschiseră ușa și puseră scara rabatabilă. Primul coborî comandantul, nu înainte de a arunca priviri cercetătoare în jur. — Pământ, dom’le, ca la noi! zise el, încercând cu vârful piciorului solul. — Și tot orz, spuse pilotul, aplecându-se deasupra firelor răsărite. — Aș zice că suntem acasă, zise comandantul. — Da, numai că, vedeți, tovarășe comandant, ce orizont limitat au. Planeta e mult mai mică decât Terra. — Nici n-o fi planetă, o fi satelit. Satelitul agricol al cuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
să fiu, îmi place ardeiul iute. Poftiți și ardeiul meu, spuse deodată, de peste masă, cu simplitate, o mediocră tânără, pistruiată, însă nu urâtă. — Vă mulțumesc, o să-l dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel cu vecinul său. Ca urmare a acestor șoapte și murmure neclare întinse în tot hangarul, în fața pământenilor începură să sosească, dați din mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]