2,765 matches
-
calcul epistolele pastorale și Epistola către evrei) 3 scrise conform tradiției de Ioan 2 scrise conform tradiției de Petru 1 scrisă conform tradiției de Iacob 1 scrisă conform tradiției de Iuda 1 carte istorică : Faptele Apostolilor 1 carte de revelație: Apocalipsa lui Ioan Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
Apocalipsa lui Ioan Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa lui Petru și Înțelepciunea lui Solomon drept scriptură. Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, dar au fost mai târziu abandonate, de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv că ar fi prea recentă. Cărți care au fost foarte aproape de a fi definitiv incluse în acest canon, dar în cele din urmă au ratat includerea: Evanghelia după Petru și Apocalipsa lui Petru, prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
au ratat includerea: Evanghelia după Petru și Apocalipsa lui Petru, prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care erau: vechi, apostolice (scrise de apostoli sau de asociați ai apostolilor), populare și în
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri fie false atribuiri fie cărți a căror autenticitate nu este certă. De remarcat că Martin Luther a marcat patru
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri fie false atribuiri fie cărți a căror autenticitate nu este certă. De remarcat că Martin Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena. O trecere în revistă a cărții lui Richard Bauckham "Jesus and the Eyewitnesses: The Gospels as Eyewitness Testimony" consideră „Cunoașterea consensuală din lumea academică este că poveștile despre Isus și
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
unui orizont fantomatic. Fantomele se înscriu într-o altă temă simbolistă, putând deschide calea către spațiile onirice, către visare. De aici, vor apărea „voievozi cu plete” și „străbuni în pâlcuri violete”, posibilă sugestie a unei Judecăți de Apoi, a unei apocalipse inevitabile. Se observă că poezia are două versuri cu valoare simbol: „Orașul tot e violet.// Amurg de toamnă violet...”, creând o imagine suprareală, onirică, învăluită de un fundal monocromatic, simbolizând un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea vers
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
din șirul din Penticostar. A citi din Apocalipsă nu e canonic din punctul de vedere al Bisericilor Răsăritene, întrucât această carte biblică nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră, în riturile galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea ideală, pentru că Penticostarul urmează păresimilor. Dacă bisericile bizantine - afară de melkiți - nu cunosc
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Penticostar. A citi din Apocalipsă nu e canonic din punctul de vedere al Bisericilor Răsăritene, întrucât această carte biblică nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră, în riturile galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea ideală, pentru că Penticostarul urmează păresimilor. Dacă bisericile bizantine - afară de melkiți - nu cunosc procesiunea cu stâlpările
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
carte biblică nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră, în riturile galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea ideală, pentru că Penticostarul urmează păresimilor. Dacă bisericile bizantine - afară de melkiți - nu cunosc procesiunea cu stâlpările, acestea există în Ardeal, la sfârșitul liturghiei. Ce e drept, liturghia cu vecernie, ce ar trebui săvârșită
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
în Italia, și anume la Veneția, unde studiază operele maeștrilor din secolul al XV-lea și copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, își deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale "„Apokalypse”" („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498), "Der verlorene Sohn" („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), "„Autoportret”" (1498) aflat la "Museo del Prado" din Madrid și autoportretul din 1500 - reprodus la începutul acestui articol - care sugerează chipul lui Iisus. Legăturile
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
care înlocuioesc întreagă pânza dacă acest număr crește ele trebuie înlocuite alte griji includ procedura standard de separare a mamei de vițel și negarea acestuia sursa naturală a laptelui matern o variație a principiului mediocrității în acest context este argumentul apocalipsei Știința este un sistem de cunoștințe bazat pe observație dovezi empirice explicații testabile si predicții ale fenomenelor naturale stabilisem așezarea decisesem asupra coafurii și a machiajului și a restului lirica sa a deschis calea poeziei moderne turce furnicile driver au
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
lui Israel mult mai tarziu; aduce la Dumnezeu primii prozeliți; este cauza de binecuvântare pentru toți cei care intră în legătură cu el (Hagada, I, 75-77; cf. și Filon din Alexandria, De migratione Abrahami și De Abrahamo, precum și Cartea Jubileelor (capp. 11-23, Apocalipsa lui Abraham (opera din sec. I e.c.) și Testamentul lui Abraham). Abraham este modelul pietății perfecte (Hagada, ÎI,45), pildă de iubire adevărata față de Dumnezeu (Hagada, ÎI,46) și de credință, care este încredere absolută și confidențialitate cu Domnul; statornicie
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
ocolul pămîntului în optzeci de zile... Eu aici sunt un june — un posibil coriolan drăgănescu încălecat pe-o statuie de vorbe mici, lunecoase. Și trecut prin rubrici mondene. Prin cearșafuri cu monogramă. Prin ghete cu capace, / ori prin raza cavalerilor Apocalipsei. Prin ciur și dîrmon, — misionar al frumuseții și al fumurilor deșertăciunii... Ca o gură cu mansarde flămînde. Ca un lup ce revine la oile sale. La scufița inimii care bate văi și lunci lovindu-le cu sălbăticie peste gură / peste
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
venit din senzația de familial. Recunoaștem prosteala plăcută a pălăvrăgelii colocviale.” În plus, adulterul - unul dintre firele roșii ale filmului - „are o rezolvare clasică în râs, râsul celorlalți și ridiculizarea individului care vede un astfel de eveniment ca pe o apocalipsă personală”. Și totuși, „individul” ăsta e de fapt o individă, Mătușa Ofelia, iar toate referințele (cel puțin cele pe care suntem sigure că le identificăm) la adulter - de la cel exhibat brutal în familie la parastas, la cel - rememorat doar - al
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
printr-un semn) sau numere fatidice (există o lungă istorie a așteptării sfârșitului lumii și a venirii lui Iisus Hristos, nu e nevoie decât să citim despre milenarism sau apocalipticism (anul 1000, anul 2000, etc.) sau chiar Biblia (mai exact Apocalipsa 13: 18) unde se vorbește despre "numărul fiarei", 666)). Cât despre trăsăturile magice ale religiei, acest aspect a fost deja detaliat în secțiunea "Filozofia și religia", unde s-au comentat maladiile religiei, printre care și "gândirea magică" manifestată în creștinism
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
criticul / teoreticianul literar Eugen Negrici notează: «Din marginea unei foarte vechi mentalități estetice, care nu e încă perimată [...], i se reproșa lui Adrian Păunescu, pe la începutul carierei, lipsa de frână estetică, imposibilitatea disciplinării materiei poetice, însușirea fanfaronă de forme goale, apocalipsa verbală, răsfățul imagistic etc., pentru ca, imediat, aproape toată lumea, direct sau implicit, să-i recomande tânărului foarte talentat mai multă claritate, ordine și bineînțeles precizie. [...] S-a întâmplat că Adrian Păunescu nu a devenit, după prescripțiile criticii, mai limpezit, mai ordonat
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
apare, dar nu are nicio legătură cu Frog. este un robot al cărui scop inițial fusese să asiste oamenii la Proto Dome. Numele lui adevărat este Prometheus și seria lui este R66-Y. Un robot cu personalitate, a fost inactivat în timpul apocalipsei din 1999 d.Hr., dar Lucca îl găsește și îl repară în 2300 d.Hr. O dată ce este reactivat, el nu își mai amintește misiunea originală și se alătură echipei. Își folosește brațul robotic drept armă și laserele lui pot imita
Personajele din Chrono Trigger () [Corola-website/Science/307026_a_308355]
-
care data scrierii este plasată fie circa 95 e.n., în timpul domniei lui Domițian, fie circa 64-69 e.n., în timpul sau imediat după domnia lui Nero. Mesajul cărții privește triumful escatologic al lui Isus Cristos asupra dușmanilor săi și ai Bisericii. Autorul apocalipsei se denumește pe sine drept „Ioan”. Autorul afirmă de asemenea că era în Patmos când a primit prima viziune. Ca urmare, autorul Apocalipsei este numit uneori Ioan de Patmos. Alti comentatori teologici, precum Donald Guthrie si J. Alec Motyer afirmä
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Nero. Mesajul cărții privește triumful escatologic al lui Isus Cristos asupra dușmanilor săi și ai Bisericii. Autorul apocalipsei se denumește pe sine drept „Ioan”. Autorul afirmă de asemenea că era în Patmos când a primit prima viziune. Ca urmare, autorul Apocalipsei este numit uneori Ioan de Patmos. Alti comentatori teologici, precum Donald Guthrie si J. Alec Motyer afirmä cä visiunea este scrisä de cätre Ioan, dar viziunea are amprenta lui Hristos. Iustin Martirul (c. 100-165 AD) care-l cunoștea pe Policarp
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
-lea ea este adoptată de Clement din Alexandria și de către Origene din Alexandria și mai târziu de Methodius, Ciprian, Lactanțius, Dionisie din Alexandria, iar în secolul al V-lea de către Quodvultdeus. Eusebiu din Cezareea (ca. 263-339) era înclinat să considere Apocalipsa împreună cu cărțile acceptate, dar a trecut-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]