2,797 matches
-
își bea paharul de vin alb de la ora cinci după-amiază. Iese rapid, urcă la fel de rapid în S-Klasse și demarează fără să mai spună nimic, nici măcar obligatoriul au revoir, pe care aici ești obligat să-l rostești chiar și celor mai aprigi dușmani. Când mai vin obraznici de acest fel, să-i trimiți direct la mine, spune Doamna Cuendet, în timp ce flutură din mână ritmul unui vals de Chopin ce izvorăște din boxele de concert așezate în colțurile camerei. Din acea clipă, am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Jubileul tău e pentru toată suflarea din Republica Socialistă România un prilej de sărbătorească manifestare a neclintitei unități naționale în jurul tău, Partid slăvit, și de adânc devotată recunoștință pentru tot ceea ce ai făcut și desăvârșit în cele cinci decenii de aprigă existență și de activitate creatoare.“ (Steaua, anul XXII, nr. 1, 1-15 mai 1971) 156 DEMETRIUS Lucia O fericită: Lucia Demetrius (nota V. I.) „...Da, Uniunea Sovietică, stăpână pe cea mai înaintată tehnică, propune lumii întregi pace și nu obosește reînnoindu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sunt inevitabil de față. Dacă o beau în bucătăria mătușei, sunt (benevol?) prezentă. Mă fascinează trecerile - pigmentate mereu altfel, imposibil de reținut și reprodus - de la discuții casnice la politică. Mătușa îl iubește pe Iliescu. Mama îl disprețuiește. Dar cel mai aprig se ceartă de la ziarele pe care le citesc. Mama cumpără tot, mătușa e abonată doar la Adevărul. În timp ce mama știe care-i adevărul despre Adevărul, mătușa crede orbește în acesta din urmă. Controverse sângeroase ne înveselesc diminețile. Mătușa are cancer
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o bătea la cap, taică-său îi aducea toți ofițerii neînsurați din cazarmă, ca să-i prezinte. Gabriel nu era iubirea vieții sale, o lega doar fluturatul acela al mâinii ca o zbatere de aripi și căutătura lui, câteodată pierdută, alteori aprigă, timp de aproape doi ani, ea în drum spre abatorul de curci, în autobuz, dimineața, el spre școală. Cu poșetuța ei caraghioasă și pantofii cu talpă EPA, la care mama ținea tare mult. „Îți pune piciorul în evidență, mamă, și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sau cu alt balaur, fiindcă aveam părul tapat și lăsat pe spate și m-am și pudrat un pic, să ascund nenorocirea din frunte. Panglica am pierdut-o, era elastică și mi-a zburat din cap când am zvâcnit mai aprig de pe plete, m-a și pocnit peste o ureche cu clemele alea metalice și n-am mai găsit-o nici după ore; să facă borș cu ea cine-o găsește, mai bine port una împletită. Matricolă iar n-aveam; în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe foști muncitori și foști țărani oprimați altă dată, oameni care la un moment dat au ajuns în nomenclatura PCR și în aparatul de Securitate, poziție de pe care ,,apărau cu ardoare valorile socialismului”, iar după 1989 au devenit cei mai aprigi jefuitori ai țării. ,Lupta de clasă” a însemnat aducerea la putere a celor oropsiți care erau considerați automat și oamenii ,,buni”, și pedepsirea ,,exploatatorilor” , adică a oamenilor ,,răi” din societate. In decembrie ’89 turnătorii la securitate au primit arme pe la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
patru, ultimul, unde locuiam, devenea o ade vărată aventură, și asta datorită cîtorva etaje rele pe care trebuia să le străbat. Parterul nu-mi dădea bătăi de cap, cu toate că era mereu întunecos și că acolo se afla ușa unei șoferițe aprige, cu mulți copii, sau ușile unor familii de unde se auzeau mereu certuri. Tot la parter stătea și domnul Popescu, un individ slab, pipernicit, plăpînd ca o femeie, care se pricepea de minune la table, cînd juca pe bancă împreună cu domnul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
strîns în brațe. Daniel dădu să se împotrivească, dar strînsoa rea era așa de puternică, încît preferă să stea locului și să se lase mîngîiat și pupat pe mîini și pe față, la întîmplare. În ultima vreme, bunica devenea din ce în ce mai aprigă în a-și arăta afecțiunea și acest lucru îl deranja puțin pe băiat (fiindcă atunci cînd venea de la liceu mirosea destul de tare a tutun și, în consecință, nu prea tînjea după apropieri). Bunica nu lua în seamă nazurile nepotului și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
multor ani, conco mitent încep și lucrările de construcții la vila de vacanță a directorului, lucrări care se încheie într-un timp record. Și la școlile rurale funcția de director este râvnită de mulți pretendenți, între care se duce o aprigă luptă. La acest nivel intervine și războiul orgoliilor, mai ales al soțiilor, care își dispută calitatea de primă doamnă. A fi director la o școală în mediul rural înseamnă să fii băgat în seamă de administrația și de liderii politici
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
moravurile și libertățile de acum câteva decenii, am impresia că distanța care ne separă de ele e mai mare decât cea dintre prezent și epoca lui Mircea. De ce n-am devenit antisemit Prin anii 1906-1907, ziarul Opinia a dus o aprigă și lungă campanie în contra propagandei antisemite pe care profesorul A.C. Cuza o făcea, ex cathedra, la Universitatea din Iași. Pentru designarea doctrinei sale economice și politice, în care credea desigur și pe care se socotea dator s-o propage, d.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fiemi scuzată exprimarea - cam umanist. Se vede bine că sunt tânără și încă mai am multe de învățat de la un cadru cu etatea și experiența dumneavoastră. Apoi am văzut două emisiuni care miau relevat adevărata dumneavoastră personalitate - de bărbat puternic, aprig, ferm și patriot. E vorba de cele două emisiuni în care vați enervat - cea a lui Robert Turcescu și cea a Gabrielei Vrânceanu Firea, unde ați intervenit prin telefon. Când urlați bărbătește că în notele informative pe care le ați
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
se descurce singur. Iar individul sa descurcat după cum la tăiat capul: sa construit pe sine ca o clonă a lui Marius Tucă. Desigur, un Marius Tucă fără rafinamentele învăluitoare la care acesta a ajuns ulterior. Mihai Gâdea este doar un aprig câine de pază al ogrăzii lui Dan Voiculescu și al Antenei 1. Dă Observatorul un material despre manualele alternative și despre „scandalosul“ roman al lui Ovidiu Verdeș? Face și el o emisiune în care îi înfierează stalinist cu mânie proletară
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să imite un SaintBernard. Și, în dorința de ași umfla cât mai convingător mușchii, face gafe peste gafe. Pe scurt, e doar un exemplar ridicol, nereușit. Dar la ce teai putea aștepta de la o clonă a unei alte clone? (2004) Aprigul gudurător De câțiva ani, mă tot întreb cum de a ajuns Mihai Gâdea un personaj important al audiovizualului românesc. Acum e pe cai mari, căci, în afară de moderarea emisiunii Sinteza zilei, i sa dat pe mână, precum știm, și conducerea Antenei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
forma o familie tradițională își găsește liniștea alături de copilul său ajuns om de afaceri. Cel mai ușor exercițiu intelectual descoperă latura uman-confesivă a unei ființe cu largi disponibilități intelectuale într-o încleștare teribilă cu societatea încă neeuropeană dar și mai aprigă cu propriile aspirații. Deși neîmplinită ca familistă ne convinge prin cumulul situațiilor că „dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți” (pag. 85) așa că „drumul rătăcirii” este parcurs într-un fel de zbatere unică a unei femei sensibile, visătoare, însetată de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și comportamentul decent care trebuie să existe între un bărbat și o femeie. Când s-a apropiat de acest tânăr a crezut că va cunoaște fericirea și încântarea pură fără să se gândească vreodată că ar putea sfârși într-o aprigă durere. Dar să spuneți, voi dragi cititori, câți dintre cei care află iubirea știu întregul adevăr despre existența ei? Cine poate ști ce secret ascunde ziua de mâine? Poate divinitatea? Ea nu-și puse nici o clipă această întrebare ca să poată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cunoscuse cu Oana în liceu. O plăcea foarte mult pentru ceea ce o reprezenta cel mai bine: era de o frumusețe exorbitantă și o inteligență cu mult peste medie. Vraja minunată se risipi ca un nor de fum în fața unei realități aprige, atunci când Alin reveni în țară pentru un timp scurt și o găsise în compania unui alt bărbat cu o situație financiară după gustul fetișoarelor din perioada aceea, după revoluție, prin anii ’94. Alin era pus pe harță și avea de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la combinat... Tovarășe inginer, mie nu-mi place să mă joc cu vorbele. Să n-o mai lungim că am treabă. Pe mîine dimineață. La revedere! La revedere, mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri, mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în acord. Pentru ei orele pierdute sînt bani pierduți. Mai bine dorm aici la noapte decît să întîrzii. Scot agenda și mă uit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de hectare de pământ și un conac relativ modest, fără electricitate sau instalații sanitare, dar de un bun-gust tradițional. Mama ei, Paulina Bălăcioiu, născută Pleșoianu, înrudită cu Brătienii și cu Tătăreștii, era numită „Muma“, datorită caracterului ei ferm și temperamentului aprig - pe care le-a demonstrat o dată în plus, în ciuda bătrâneții, în zilele grele ale exproprierii „rămășițelor moșierești“ din 1949 -, trăsături care au fost moștenite de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Tatăl, Gheorghe Bălăcioiu, era un boier cult, excentric și lipsit de simț practic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de brazdele negre și late. Ne întor ceam acasă în vacanță, sau mai bine să vorbesc în numele meu, mă întorceam în trăsura splendidă, abia cumpărată. Caii noștri ungurești, Nonius și Totka, cumpărați de tata de prin pusta maghiară, înghițeau depărtările, aprigi și nedomoliți. Tata, foarte important pentru mine și pentru satele pe care le străbăteam, își supraveghea caii pe care-i adora, dădea ordine-sfaturi: „Dă-i bice lui Totka, e leneș și șmecher, lasă toată greutatea trăsurii asupra lui Nonius. O să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în tot Bucureștiul. Totul e atât de ordonat și în sfârșit am găsit o sugativă mare de un metru pe 75 de centimetri, care odihnește ochii și-ți dă impresia de calm și de vreme prielnică. [...] Din păcate, frigul e aprig, poate 7° peste 0, iar în cameră 15°, deși s-a făcut foc de la unu la 4; în mod excepțional, fiind duminică, sper să mai fie foc și între 7 și 9. Sunt iarăși îngrijorată pentru cameră; am să pot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Gilles Le Bouvier, Într-o Carte a descrierii 325Portretul moral și intelectual țărilor, scrisă pe la jumătatea secolului al XV-lea : englezii sunt „cruzi și sângeroși”, dar și negustori hrăpăreți, elvețienii sunt „oameni cruzi și grosolani”, scandinavii și polonezii sunt „oameni aprigi și apucați”, sicilienii „Își păzesc nevestele cu multă strășnicie”, napolitanii sunt „neciopliți și grosolani și răi catolici și mari păcătoși”, castilienii sunt „oameni iuți la mânie, prost Îmbrăcați și Încălțați, locuiesc ca vai de lume și-s răi catolici” etc.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Rai se plâng lui Dumnezeu că necredincioșii le chinuie : Cu apă ne opărește Cu ace ne-mboldește Inimioara ne-o topește. Dumnezeu Îi cere Sfântului Ilie să se Înarmeze cu săgeți (fulgere) și să-i prăpădească pe jidovi. Sfânt aprig și excesiv În imaginarul popular românesc, care a preluat o parte dintre atributele unui arhaic zeu al furtunii, Sfântul Ilie trece la executarea unui fel de „soluție finală” : Jidovii că-i prăpădea, Numai unu că-mi scăpa. Singurul evreu care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
azi râde de sârb, pe care-l crede prost, de unde și zicătoarea : «cal verde și sârb cu minte [nu există]»” (326, p. 409). „Tăria” cu care e dăruit sârbul se referă probabil la forța lui și la faptul că este aprig la luptă. O caracteristică pe care a observat-o și Ion Heliade-Rădulescu : „Iar serbul, de-și simte scăpătarea și jugul, scoață arma” (606). 328. Mihail Gheorghiade Obedenaru, La religion chez les peuples latins. La religiosité des Roumains, Montpellier, 1879. 329
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
muncă în 1936...la Dorohoi într-o fabrică de cherestea, unde s-au făcut strângeri de fonduri necesare organizării și întreținerii tinerilor haluțimi. Organizația Hașomer Hazair din Dorohoi cere de la evreii înstăriți bani pentru cărțile cu chipul lui Haim Rapaport, aprig conducător, înecat în Prut în 1935 după ce a salvat două fete. ...între 11 - 25 mai Wolfgang von Weisel, ziarist fruntaș al mișcării sioniste din Viena, a ținut conferințe de propagandă și în Dorohoi vorbind despre hitlerism și cerând boicotul produselor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
public, Mihai Drăgan era un om greu de mulțumit. Mai tot timpul - frămîntat, hortativ, precipitat, susceptibil, indignat, virulent, revoltat. Se aprindea repede, se zbătea pentru orice, punea suflet în toate. Flacăra lui creștea sau scădea în mod imprevizibil. Lua hotărîri aprige, se angaja la cutare lucru, dar dacă nu-i ieșea ceva la socoteală, se răzgîndea ori se reorienta. Variațiile acestea meteorologice erau rele pentru redactorul care i-a ținut un loc în planul de sumar. Pe scurt, nu era un
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]