25,430 matches
-
mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam până târziu, până ardea tot ce adunam împreună cu mult timp înainte. Cel mai mare dintre noi era responsabil. Doar el avea dreptul să arunce ceva la foc când credea că era necesar. Noi, ceilalți toți, stăteam în jurul focului și cântam sau recitam poezii. Ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe toate! Nimeni, din cei ce cred și nădăjduiesc cu adevărat în Tine, nu rămâne neauzit și nevăzut!” Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să nu moară fără lumină, îl învrednicise Dumnezeu ca nu numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți sufletul de trup, ci mult mai multe. El, care se gândea că era singur, Dumnezeu îi arătase că nu era, nicidecum, singur. Toată viața lui, tata se strădui să ne întărească credința
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părinți, plecă cu iubitul ei care, de fericire, abia se mai ținea pe picioare. Când și cum ajunseră acasă, mirele nu-și dăduse seama. A doua zi dimineața, când se trezi, nu putu să creadă ce vedeau ochii. Sări ca ars din pat, strigând la mireasă: - Tu ce cauți aici? De unde te-ai luat? Ce faci aici? Eu nu pe tine te-am cerut de mireasă, ci pe sora ta, pe Ileana! Ea, sărmana, nu dormise toată noaptea, așteptând cu frică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om, mic și mare, înțelese că ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a răspândit vestea că ardea biserica. Oamenii au alergat toți, din toate părțile, pentru a stinge focul. Se adunase tot satul. Femeile și noi, toți copiii, stăteam mai departe, de unde priveam speriați la limbele de foc ce cuprindeau tot ce găseau în calea lor. Părea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca să-i poată spune una de la obraz, nimeni nu o putea desprinde de acolo, cei din casă îi improvizaseră un pat dintr-un fotoliu, de mâncat nu mai mânca de mult, din când în când puteau să-i umezească buzele arse de febră cu un tifon îmbibat în apă, aștepta telefonul de la iubitul ei ficțiune, telefon care nu mai venea, deși ea își pregătise cel mai bun răspuns formulat de-a lungul vieții, obosită de așteptare, la scuzele lui lamentabile, o să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
printre pietrele râului. Sunt uimiți și tăcuți. S-a întâmplat ceea ce era suprimat în sufletul ei cu atâta brutalitate. "O să treacă, ai să vezi că o să treacă", auzea în trupul ei ca în corpul unei viori vocea aceluia care îi arsese nopțile mai mult de un an de zile. Oare i-a trecut? Se uita la băiatul acesta frumos, în mintea ei se închega o altă imagine, părul, mâinile, ochii, vocea aceluia care îi arsese nopțile mai bine de un an
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unei viori vocea aceluia care îi arsese nopțile mai mult de un an de zile. Oare i-a trecut? Se uita la băiatul acesta frumos, în mintea ei se închega o altă imagine, părul, mâinile, ochii, vocea aceluia care îi arsese nopțile mai bine de un an. Cel de lângă ea? Tânăr, frumos, uimit. Ce făcuse? Se jucase. O joacă dureroasă în care copilul fusese învins de femeie. Dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te". Se execută înecată. Merită altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot. Arsă de soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea. "Vino, păpușă". Stă pe un taburet, lângă birou. Nu face niciun pas, nu poate. "Vino, nu te mâncăm". Doctorul târșie scaunul spre ea, o prinde de mijloc, o întoarce spre celălalt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă primiți ginerele?" Părinții stau înlemniți în fața soțului ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
funcția de director tehnic, cum au făcut cu toți cei ce ocupaseră un post de conducere pe vremea comuniștilor, așa de-a valma, într-o furie revoluționară greu de imaginat, cuprinși de flacăra sfântă a eroismului, atâta vreme reprimat. Să ardem trecutul, spuneau cu toții într-un glas, să ardem trecutul. În piețele publice au înălțat ruguri înalte, au golit bibliotecile și muzeele, au devastat sediile de partid, în sate au aprins grajdurile și au omorât animalele, au rupt barajele, au dat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toți cei ce ocupaseră un post de conducere pe vremea comuniștilor, așa de-a valma, într-o furie revoluționară greu de imaginat, cuprinși de flacăra sfântă a eroismului, atâta vreme reprimat. Să ardem trecutul, spuneau cu toții într-un glas, să ardem trecutul. În piețele publice au înălțat ruguri înalte, au golit bibliotecile și muzeele, au devastat sediile de partid, în sate au aprins grajdurile și au omorât animalele, au rupt barajele, au dat foc la benzinării, și s-a încins o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că femeia câștigă întotdeauna când face o plângere de hărțuire sexuală. Se consideră că nu e nebună să inventeze o asemenea porcărie. Așa a început comunismul, mă gândesc în mintea mea, cu plângerile care nu puteau fi dovedite, așa au ars în camerele de gazare oameni nevinovați, denunțați de oameni "de bine". Începe slujba, un preot ca un artist apare în fața unei mese, amenajată ca un altar, câteva icoane au fost atârnate pe pereți cu doar câteva momente înainte să intre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prima punte ruptă cu trecutul ei. Dorința de a-și ascunde trecutul și descendența se transformase într-un fel de război pe viață și pe moarte. Hotărâse să câștige acest război, avea să-l câștige chiar de ar fi să ardă pe rug. Nu pentru că îi ura pe țigani, îi era doar rușine de ei, într-un anume fel, dar îi înțelegea atât de bine. Voia să demonstreze că orice țigan poate trăi ca ceilalți oameni, și mai voia să demonstreze
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atingerea fiecărui milimetru de piele, descoperirea senzațiilor cu uluire și bucurie, înaintarea treptată spre voia și așteptarea celuilalt, până când cele două trupuri se contopesc unul în altul, până când auzi cum sângele tău curge în trupul celuilalt, până când cele două trupuri ard într-un rug de plăcere și bucurie. Cu Alex? Au făcut doar sex. El, cu sete, cu mare grijă să-i fie lui bine. Ea, panicată de cronometru. Nu-i spunea niciodată dinainte cât vor rămâne împreună, dar știa că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui este luată drept paradigmă, Dumnezeu e frivol, vrea să fugă la Alex, ar vrea să facă dragoste cu el până la agonie, apasă tare pe arcuș, închide ochii, privește notele materiale plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încheie: " Sper ca tu să fii o ființă liberă, așa cum te știu, din nefericire eu nu pot beneficia de un asemenea lux". Ea, ființă liberă? E un imbecil dacă nu-și dă seama că trăiește ca într-o cușcă, ca arsă pe rug. A primit vestea în ajunul sărbătorilor de Paște, însoțită, desigur, de urările de rigoare. Mesajul a îmbolnăvit-o. Trebuie să nu ai pic de suflet să trimiți un astfel de mesaj cu o zi înainte de sărbători, se gândește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
incendiu. "Și aici", mă gândesc cu un fel de liniște pe care nu mi-o recunosc. Peste plante, peste copaci, peste flori, peste geacaranda mov și peste eucalipt s-a așternut deja un strat gros de cenușă. Aerul miroase a ars, dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a început să cotrobăie prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi spune că vrea de la el o relație teribilă, serioasă, deplină, el se uită cu stupoare la ea, ei îi vine să se spânzure de durere, acum se uită la el de departe, stă de vorbă cu alții în timp ce ea arde de nerăbdare să întoarcă capul spre ea, să-i adreseze măcar un zâmbet, se va despărți de el fără să-i dea măcar bună ziua, întoarce spatele oamenilor în mijlocul cărora Alex perorează, se îndreaptă spre ușă, trece printre trupuri lemnoase, decolorate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar vocea din interiorul ei e din ce în ce mai insistentă, "nu-ți aduci aminte cum te-a tratat ultima oară, v-ați întâlnit în oraș ca doi străini, v-ați plimbat pe străzi în timp ce el îți spunea povești cu roș cocoș, tu ardeai de dorințe, te-a băgat într-o cofetărie, ți-a cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ți-a spus, draga mea?, explică-mi...te rog...! - Mi-a zis că Mihăiță nu este copilul nostru!... Și-și acoperi fața cu mâinile; lacrimile însă, al căror izvor părea fără sfârșit, erau de nezăgăzuit. - Cum asta? sări Alex ca ars cu un fier roșu. Cum? Cum? Ce scornire a minții ei bolnave, mai este și asta!? Reculeasă oarecum, Ina încercă să-i detalieze cumplita destăinuire a Olgăi. - Știindu-se în ultimele clipe ale vieții, mustrată de conștiința ei neîmpăcată de-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să mai vorbim. - E adevărat! Bine ați glăsuit. Dar trebuie să știți că aceste văpăi, cum le-ați zis, nimeni nu le poate stinge, decât tot noi, țiganii. Nu există o altă nație pe pământ să-și hrănească focul ce arde în ființa oamenilor săi cu atâtea vise; să le potolească sau să le dea aripi. Ei își oglindesc chipul în lumina lunii și culeg stelele de pe bolta înaltă și când bântuie furtuni, își iau țigăncile, le duc în cort și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite de vitrege vânturi, unii purtând bărbi și mustăți bogate, robuști, fiind parcă gata de a intra într-o arenă să se lupte chiar cu taurii, dacă li se cerea. Toți se vădeau a fi interesați, în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putea intui că în spusele sale meșteșugite erau mai multe lacrimi decât cuvinte: - Avocatul nostru a făcut tot ce a putut, zise el. A vrut să dovedească că nu ne-a luat atâta amar de bănet în zadar. Analizele acelea, arză-le-ar focul și pe cine le-a scornit, vor aduce bucurie în casa inginerului și necaz în corturile noastre. În câteva zile, totul se va termina. Urmează ca Vișinel să intre sub oblăduirea familiei inginerului și băiatul acela, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cât se putea. Nu dorea cu nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță, neștiind unde e plecat tatăl său, îl aștepta cu coatele sprijinite de gard, uitându se în toate părțile. Voia să-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]