5,079 matches
-
poiema) care poate fi operă materială (mobilă), dar și creație spirituală (poezie, pictură, sculptură). Dacă poiesis înseamnă "creație", apoietes se referă la nefăcut, neterminat, fără artă, nefinisat, în stare natură. Poietes (autor, poet, creator) era cel care deținea acel técné12 (ars, studiu, abilitate), dar și dynamis-ul creator (geniu, talent). Pe de altă parte, poetica își propune identificarea categoriilor care să ilustreze unitatea și varietatea operelor literare.13 Totuși, poetica nu are drept scop interpretarea operelor literare, ci "elaborarea unor instrumente care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lua lut și țărnioară, / Le-aș lipi la inimioară, / Mi-ar mai trece jale-amare; / Lut de pe mormântul lor, / Și mi-ar mai trece de dor, / Da mie doi mi-o murit, / Cu dor mă duc în mormânt, / Că mi-i arsă inima / Nici în lut nu i-oi uita..."101 Pământul "păcătos" este primenit, periodic, la cumpăna anilor, prin ritualul rostirii colindului: "Sculați, sculați, boieri mari, / Sculați voi, cinstiți plugari, / Florile dalbe, flori de măr, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe o cană cu apă curată, împreună cu un colac, și se arde trei nopți după înmormântare, pentru a-l curăța de păcatele lumești.195 Această formă în spirală, ca labirint al destinului, a fost descoperită pe multe vase de lut ars, datând din epoca neolitică (Vădastra-Hunedoara, Cucuteni-Iași).196 Labirintul (dezvoltat din spirală) a fost asociat ideii de moarte și înviere, în riturile de fertilitate, primăvara, după moartea soarelui din iarnă. Astfel, primele comunități din sudul Europei au încrustat desene cu labirinturi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dor m-oi duce-n mormânt, / C-a mei feciori nu mai sunt. / Cui nu i-o murit fecior, / N-are jale, n-are dor, / Da mie doi mi-o murit, / Cu dor mă duc în mormânt / Că mi-i arsă inima, / Nici în lut nu i-oi uita / Și moartea oi blestema, / Moartea și războaieli, / Că mi-o luat feciorii. C-așa-mi vine câteodată, / Să dau moartea-n judecată, / S-o condamne legile, / C-o omorât tinerii. Mi-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de refrenul tematic, oximoronic, care construiește imaginea binară contrastantă: "Foaie verde nucă seacă, / Cântă cucul sus pe cracă. / Mult mi-i drag a-l asculta / Că mi-i ruptă inima; / Mi-i drag a cucului glas / Că mi-i suflețelul ars. Cucule, cântecu tău / Potolește dorul meu.298 Cântecul cucului reînnoadă firele ontologice dintre timpul biologic și timpul cosmic: "Cântă-mi, cântă, cuce, mult, / De-amu pân` la vară-i mult, / Nu știu sângur cum ajung. Ori că-s vesel, ori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că trebuia să găsească un comunist în Tecuci de la care să se documenteze. Invățătorul a răspuns timid că în Tecuci nu este nici o organizație PCR și nici un membru al acestui partid. La această replică, securistul a sărit în sus ca ars și l-a amenințat că-l va aresta. Despre incultura și duritatea conducătorilor de atunci voi mai vorbi în această carte. Nu este de mirare că și unii conducători de astăzi sunt la fel de inculți și de sfidători ca și aceia
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
un anumit tip de educație. Mi-am amintit atunci de aceste lucruri și am făcut comparația cu acea doamnă; este adevărat că ai un anumit tip de educație când ești fiică de preot și la 8-10 ani citești cărți interzise, arse mai apoi și copil din „clasa muncitoare” și citești primele cărți la 18 ani. Revoluția din Ungaria Revoluția din Ungaria a fost primul eveniment internațional din care am înțeles ce sunt bolșevicii. Anul 1956 a fost anul revoluției din Ungaria
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
satisfacții, Câmpul părinților, străbunicul trezit sub verde coviltir îl judecă, pentru că nu a atins certitudinea unei existențe adevărate și puternice. Urc ani cu ani și tot nu mai ajung/ Spre-mplinire". Ion Brad cântă Transilvania care se confunda cu țara: "Arsă-mi este gura de sărutul/ Gliilor sub care dorm ai mei./ De la ei pământul, împrumutul/ Să-l așez copiilor temei." Ion Brad rămâne un poet militant important. Ion Horea "Poezii", E. S. P. L. A., 1956; "Coloana în amiază", E. P. L.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zi cu zi a țării se întruchipează în versuri autentice: Nu putem cerși la curțile imperiale/ Nu putem fura la drumul mare sau pe ascuns/ Avem o istorie în suflete refuzând atentatul pieirii." Și este necesar să recuperăm steagurile, podurile arse, să umplem de zăcăminte munții prădați, să ne purificăm memoria. Pe trădători îi biciuiește, ca altădată Arghezi: "Ați îndoit lumina țării dreaptă/ Și ați murit visând-o în noroi/ Iar azi când nici mormântul nu vă rabdă/ Mai reveniți în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ostentativă și un anume convenționalism simțim în încadrarea omului în sat. Obsesia neîmplinirii erotice sensibilizează însă poezia. Feciorul a rămas cu regretul unei insatisfacții erotice: "dar e în mine o mânie-ntoarsă, împotriva unei fete în căruță nouă/ deturnând câmpia noastră arsă/ după iepele zmeoaice amândouă..., avea spițe agere și lucitoare, și-avea carul coșul nou, cu faraoancă". Imaginea invocată a femeii-pește menite să aducă ploaie e adânc încrustată în memorie. "Faraoancele" sunt ființe ciudate care încearcă să-i ademenească pe trecători
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
capătul lor depărtat și peretele cel mai înalt, transversal. Între acești doi pereți laterali, o masă lungă de brad, două bănci, o lampă cu gaz, trei blănuri de oaie, o secure înfiptă amenințător în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă până la asceză, oferind un mediu propice pentru desfășurarea temei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vina tragică se ispășește într-o pădure ostilă și pustie, în care aparatul palpită parcă la unison cu agonia nebunului în timp ce imaginea (Vivi Drăgan Vasile), de un sepia cenușiu, materializează de la un capăt la celălalt al filmului senzația de peliculă arsă, mușcată de lumină. În sfârșit, elementul oniric, inserat poate cam abuziv și prea explicit față de Înghițitorul de săbii și mai ales față de Înainte de tăcere, racordează și Năpasta la tensiunea înaltă a realismului fantastic... (Manuela Cernat) Că sfidează obișnuințele lesnicioase și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artistice, având un referent ficțional, concret sau abstract. În funcție de tipul percepției senzoriale, imaginile artistice se clasifică în: - vizuale: Neguri albe, strălucite / Naște luna argintie (M. Eminescu, Crăiasa din povești) - auditive: Aud materia plângând (George Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reală a actului sexual. Însă cele două instanțe se întrepătrund în subconștientul individului, ceea ce a făcut posibilă nașterea psihanalizei freudiene. Prin Freud, sexul trece de la metaforă la "știință". Din acest motiv, direcția sexualității occidentale a mers nu spre acea orientală ars erotica (artă a eroticii, a plăcerii sexuale, a armoniei), ci spre o scientia sexualis (știință a sexualității). Dacă Orientul a venit cu arta, Occidentul a venit cu știința despre... sex! Această direcție occidentală este un document profund despre mentalitatea omului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
serii de stigmate și clișee sunt "lipite" pe oameni, de la cei ce scâteiază pe o secvență de știre la figurile publice abonate pe acolo. Despre revoluția de la Timișoara, Agamben afirma că "pentru prima dată în istoria omenirii revoluționarii uciși și arși au fost exhumați și torturați pentru a simula în fața camerelor video genocidul ce legitima noul regim"220, în ciuda faptului că mulți și-au dat seama de falsificarea mediatică, însă nu și de cea politică. Totuși imaginile prezentate, în sistemul mediatic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dacă se pisează zahăr de gheață și de cafè, se presură în ochi ș-apoi se pune petecă udă. Este „unt de ou“ (însă cine-l poate face?) care vindecă de tot albeața. Pentru albeață se suflă la vită scoică arsă și pisată, iar la femei se stoarce țîță la ochi. Cuibarul de rîndunică e bun de pus în ochi pentru albeață. Albie Albia să nu o pui pe foc, că te căci mort. Albină Cînd în ziua de Stretenie [întîmpinarea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe nimeni cînd vrei să dai cuiva de facere de bine, că plîng morții că-i amăgești pe ei. Amărăciune Cînd ți s-a scutura cînele ori mîța lîngă tine, ai să ai amă răciune, supărare. Amețeală Tigva de om arsă în foc e bună pentru amețeală. Amuțire în mijlocul Păresimilor [postului Paștilor] înnumără-ți ouăle găinilor, că dacă nu, vei amuți. Ana în ziua Zămislirii [de către] Sf. Ana [9 decembrie], se scoală fetele și femeile dis dimineață și încep felurite lucruri înainte de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rîndunică să-l torni într un pahar de băutură; s-o mesteci bine ca să nu se cunoască și să-i dai să beie, că din ceasul acela pătimașul se dezvață de năravul beției. Belitură Dacă bea cineva rachiu cu cărămidă arsă, scapă de „be leală“ sau belitură*. Belșug Dacă ninge ori e molășniță* în ziua de Sf. Vasile [1 ia nuarie], va fi îmbelșugat tot anul. Dacă în ziua de Bobotează [6 ianuarie] va fi vreme fru moasă, va fi un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
piele de șerpe, că apoi nu te mai scutură. Cînd vezi buratec întîia oară primăvara, să-l pupi de trei ori pe spate și să-l dai peste cap, că apoi n-ai friguri. Cămeșă de mînz de iapă, luată (arsă) cu rachiu, e bună pentru friguri din facere. Ca să scapi de friguri: Se toarnă bolnavului o cofă de apă peste el. Se bea vin amestecat cu sare. Se bea] zamă de troscot* pisat sau de rădăcină de pelin. Se bea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dă de pomană pentru acel mort, ca pe lumea cealaltă să-i răcîie potecile de ciulini. Nu e bine a tăia găinile împiedecate. Cînd strigi găinile pe la ajunuri, n-ai să ai găini. Apă neîncepută, amestecată cu făină de popușoi, arsă, e bună de dat găinilor bolnave, stupind asupra lor. Picioare de găini să nu mănînci, căci nu poți să stăpînești vorba. G Cînd mănînci labe de găină, ai să spui minciuni. Să nu mănînci inimă și cap de găină, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bube. (Gh.F.C.) Pagubă Mălai să nu dai împrumut, căci ai pagube. La lăsările de post mari, ca Paști și Crăciun, toate oalele sara, după masă, se pun cu gura în jos, de pagubă. Masa cînd va trăsni trebuie sfărmată sau arsă, căci aduce pagube. E rău de pagubă: Cînd țuica sau sarea se varsă. Cînd cînele se tîrăște pe spate și merge tîrînd curul pe pămînt. Cînd vin în casă furnici cu aripi. Cînd urlă cînele. Cînd chibritul se aprinde în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se va mărita sau va muri în anul viitor, după cum se pune întrebarea. Dacă banul rămîne în sahan, atunci gîndul ei nu se va împlini în acel an. în sara de ajunul Sf. Vasile, fetele mari pun pe o vatră arsă două fire de păr de porc ursite, unul cu numele fetei și altul cu al tînărului ce voiește a lua în căsătorie; dacă firele de păr arzînd se împreună, atunci fata va lua în căsătorie pe acel tînăr, iar altfel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-și face nevoile filigean - ceșcuță fără toartă foc viu - bubă dureroasă foloștină - fulg mare de zăpadă fonfăi (a) - a se lăuda frîntură - fractură, boală grea frupt - rod frupt alb - mîncare de lapte, carne, ouă sau pește fulgerat - sec fumegar - gunoi ars fur - hoț furcă - par de susținere, iadeșul găinii fuștei - fușcel, furcel, vergea trecută printre firele de urzeală G gaie - șorecar, pasăre care vestește ploaia galiță - pasăre de curte garoi - pasăre gavăt - lup găoace - coajă de ceapă gătej - vreasc găvan - partea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o închizi, nu conținea mare lucru. Bine că de fiecare dată tata le pregătea așternuturi curate. Dar nu se pricepea să le-așeze, cred că n-avea răbdare. Mereu era cîte ceva aiurea. Uneori gătea tata. Puh, făcea mîncărurile cam arse. Se grăbea, punea mult ulei, că știa să gătească numai ce se scaldă în ulei, și dădea focul la mare, apoi uita de mîncare și se alegea scrumul din partea mai apropiată de fundul tigăii a cărnii și legumelor aruncate de-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
seara ceva greoi, fie adult, fie copil. Atunci tata combina cu bucăți de carne, altfel nu s-ar fi săturat, iar, în funcție de dispoziția bucătarului, combinația aia ajungea fie cu partea din carne mai crudă, fie cu partea din legume mai arsă. Alteori prefera să nu se mai complice și cumpăra direct mîncare din oraș, de obicei pizza sau mîncare chinezească, cazuri norocoase, cînd copiii se simțeau ca și cum ar fi participat la o petrecere. De data asta urma să gătească tipa. O
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]