6,399 matches
-
castra: aestiva, mobile, care se construiau și se ridicau zilnic; hyberna, unde legiunile își petreceau iarna. Odată cu sedentarizarea legiunilor pe limites, castrele devin adevărate fortărețe permanente, conectate prin structuri de control teritorial și de interceptare. Castrapila: bețe cu ambele capete ascuțite, cu o extremitate înfiptă în pământ și cealaltă îndreptată spre dușman. Reprezintă un instrument de fortificație provizorie. Centurie de pământ: unitate de măsură agrară egală cu 200 de iugăre (cca 50.000 m2). Atât primeau soldații la terminarea carierei militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce locuia pe teritoriul actualului Abruzzo. Picior roman: măsoară puțin mai mult de 30 cm. Trei mii de picioare sunt egale cu un kilometru. Pilum (pl. pila): suliță specială folosită în lupta corp la corp. Are un vârf metalic lung, ascuțit, fixat pe bățul de lemn printr-o articulație mobilă. În timpul impactului violent dintre pilum și țintă, o tijă de lemn se rupe, iar cele două componente se îndoaie, astfel încât arma nu mai poate fi folosită de dușman. Pinnirapus: literal, „cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
brațele mele, o creatură care părea să fi venit de pe cu totul altă planetă sau care fusese găsită în pădure, ceva străin și ciudat. Ochii copilului erau închiși și degetele îndoite strâns în pumni. Fața îi era roșie și capul ascuțit. Privea ciudățenia lui și simțea că o cuprindea o stare de pace și liniște. Furtuna se va sfârși în curând, lumea se va cufunda în tăcere, iar aerul, plin de miresme, se va așterne încet, ca ora somnului. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu, nimic din toate astea nu e suficient de bun pentru el. Domnul aici de față fuge și se cațără în copac. Nu e deloc recunoscător pentru tot ce s-a făcut pentru el. Fata începu să strănute scoțând zgomote ascuțite, ca de șoricel. Nu-i mai faceți vânt cu creanga aia murdară, strigă cineva. Probabil că tot praful i-a intrat în nas. — Praf sau nu, e un semn rău-prevestitor, spuse un alt adept. Pinky o disprețuia pe femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
știut ce fel de combustibil consum. În luminatorul de sub camera mea e legat un câine. E un lătrător talentat, latră cât se poate de bine. L-am ascultat tot timpul cât mi-a vorbit Lorne. În lătrăturile lui prelungi și ascuțite avertismentul vibrează monstruos de-a lungul pereților ca de canion. Are nevoie de furia asta primitivă. Are răspunderi mari. Urlă de parc-ar păzi porțile iadului. Plămânii lui sunt fără fund. Furia lui diavolească e uriașă. Are nevoie de plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în picioare și mi-am frecat nasul. — Ai pățit ceva, moșule? Nu. Mă simt excelent, am murmurat. M-am aplecat după rachetă și am apucat-o cu nădejde. Din spatele peretelui de sticlă, făpturile acvatice mă urmăreau din bazinul lor. Fețe ascuțite. Așa, așa, holbați-vă fără jenă. Și așa am continuat. Am câștigat șase puncte din greșelile duble ale lui Fielding, din fileuri și auturi sau mințind în legătură cu niște lovituri. Mă urmărea dorința arzătoare de a spune: Fielding, știu că povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura cel mai bine - și îngrozitoarea dovadă, atât de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din plăcere, cu atât mai puțin din dragoste, dovada că o face pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
salutul pe care mi-l adresa spaima lui în clipa când noi treceam unul pe lângă celălalt. Eu înălțându-mă, el prăbușindu-se. Poate că pentru asta și plăteam. — Păi, să văd ce pot face, am spus. S-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, urmat de trei bubuituri furioase în ușa de la intrare. Alec s-a ridicat în aceeași clipă și a pornit-o înapoi, spre baie, cu pași furișați, care trădau o îndelungată experiență, mimând cu palma lama cuțitului dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de mare folos, așa că mă bucur că s-a terminat. Strecurându-mă afară din trenul aglomerat, m-am îndreptat spre păienjenișul mai liniștit al scuarurilor prăfuite și al hotelurilor igrasioase. Sunt înnobilate, umidificate, marmorizate. Directori, bogătani, tineri căsătoriți cu fețe ascuțite, se mută cu toții aici și își țin sub observație zona de acțiune. Își fac deja apariția ciudatele pseudo-celebrități din cartierul meu. Un actor bătrân care cântă arii de inimă albastră în bombele de pe străzile mărginașe. O crainică a unui post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pernă. — Oricine încearcă să mă fenteze își mușcă degetele. În final constată că și-a asumat o sarcină mai mare decât... — Ce? Dă-i... of. Mă rog. Spuneai că... M-am răsucit mârâind. Selina mi-a spus cu o voce ascuțită: — Te-ai întâlnit cu Martina Twain în New York? — Să zicem. Trebuia să ne vedem, dar a fost... am avut o problemă cu programul. Crezi că tipa aste e marfă, nu-i așa, cu diplomele ei și cu curul ei mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o noapte de plăcere și câștig cu prietenii mei în Bank Street, știu precis că am ieșit să beau ceva. O idee proastă! O, foarte proastă. La un moment dat, cineva m-a crestat cu ceva, un obiect cu vârful ascuțit, metalic sau cu un șuriu tocit. Cămașa îmi era găurită ici și colo, dar nu și haina - haina mea bună, cea mai bună. Acum era opt jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se termină, altceva trebuie să înceapă, și încă nu-mi dau seama ce ar trebui să înceapă. Capul mi-e complet gol, neatent Selina se scoală devreme. Instinctele ei de femeie rasată (vizibile în agerimea feței și chiar în dinții ascuțiți) au proptit-o în lumea banilor și a bursei. E interesată de un butic condus de practica ei prietenă, Helle, de pe Chelsea Way, World’s End. Selina vrea ca eu să investesc în magazinul ăsta Eu nu vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
compătimesc. Lorne interpreta rolul lui Gary, un tată de două parale. În modul în care concepusem eu lucrurile, lăsasem clar să se vadă ce fel de om era Gary. Gary era ca Barry, ca Barry Self: un habamist ca bărbia ascuțită, un petrecăreț fără judecată, însuși prototipul îngâmfatului feroce, dar care exploatează, totuși, o mică dar consistentă moștenire de farmec și noroc... De ce-mi bat capul cu tatăl meu? Cui îi pasă? Ce așa mare scofală cu tații și fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
obicei copiii americani. Aici am abandonat sandalele și șorțurile și mi-am luat pantofii și pantalonii lungi. Am avut dinții ieșiți în afară, urechile mari, părul perie, o motoretă mică cu cauciucuri alb cu negru și cu claxon electric. Tonul ascuțit al vocii provine de undeva din Atlanticul mijlociu. Alec Llewellyn îmi spune că sunt momente când vorbesc ca un disc-jockey englez. Nu-mi amintesc să-mi fi părut ceva mare aici, dar îmi amintesc că totul mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu cu litere mari. E o greșeală, o greșeală. — Okay, am spus eu încurcat, deci locul ăsta nu e prea populat cu șoareci de bibliotecă. Sau cu lingviști. Doamne, ține-mă. — Scoate-mă de aici, spuse el cu o voce ascuțită. E o greșeală. E o greșeală. Nu eu, tu! E o greșeală de tipar, o nenorocită de greșeală! — Hei. Hei. Liniștește-te. Doamne. Într-un fel, Alec avea dreptate. De fapt eu mă născusem cu meteahna asta. Tatăl tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dau seama, eram înapoi în lift, în taxi, și iar în marele flux. Întârziaserăm. Îmbrăcată cu o rochie neagră, simplă, purtând pe coloana subțire a gâtului un singur șirag de perle, Martina îmi evita ochii, explicându-mi cu o voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele de dragoste din primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și vegetație și curățenie computerizată - un stand din Marea Expoziție a viitorului care într-o bună zi va fi botezată Bani... Fusese două săptămâni în Long Island, făcând Dumnezeu știe ce cu Dumnezeu știe cine: arăta picantă, bronzată, cu dinți ascuțiți pe care știa cum să-i folosească. Printre altele, era aici casă pună la punct problema locuinței ei. Și Ossie era pe undeva prin oraș. Deși toate relațiile dintre ei se rupseseră, el continua să-și manifeste grija față de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
falca de jos. Se mișca încet, ca și cum balamaua era supralubrefiată și ar fi putut să alunece. Își îndreptă spatele și mă privi cu alți ochi. Îți vrei banii, John? — Și cât stă? — O veșnicie. Se întoarse spre ceasul cu forme ascuțite. Cotul îi alunecă și râse fără motiv. A venit ora repetițiilor. — Pentru ce? Pentru capodopera mea, John. — Faci repetiții? — Tu trebuie să faci repetiții, John. Ar fi trebuit să mă distribui în filmul ăla, John. Își strânse capotul. Ridică paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ambelor mâini își dădu jos capotul. Sunt cărți în care oferi mai mult decât altele. — Și depinde cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și spatele și i-am putut vedea tot decorul fastuos - pantofii lungi și ascuțiți, ciorapii plasă, tocul argintiu ca de revolver al chiloților, sutienul cu bretele duble. Capotul i-a alunecat de pe umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a ferit, ori s-a dat înapoi, sau s-a ținut la distanță și pumnul meu a izbit în raftul de deasupra capului său. M-am rotit încercând să lovesc cu dosul pumnului, am căzut peste scaunul jos și spătarul ascuțit mi s-a înfipt în coaste. Am continuat să mă arunc. Am țopăit prin cameră ca o maimuță mare într-o cușcă strâmtă. Dar n-am reușit să-l ating. O, Doamne, pur și simplu nu e aici, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau cu pană). Acestea sunt compuse din două părți: camera de compresiune A și tubul de rezonantă C. In camera A este suflat aerul printr-un mic tub, fiind apoi silit să iasă printr-un orificiu strâmt, unde lovește buza ascuțită B, punând-o în vibrație. Se produce astfel un sunet care poate fi auzit chiar dacă lipsește tubul de rezonanță. Sunetul produs de buză este compus, rolul camerei de rezonanță fiind de a le întări numai pe unele dintre acestea. Pentru
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
uimire, printre chipurile luminoase de sfinți și de martiri, stranii apariții grotești, înfiorătoare imagini demonice. Păsări fantastice, agățate pe streșinile catedralei Notre-Dame, își desfășoară aripile amenințător deasupra vechilor clădiri ale orașului. Pliscurile lor deschise se conturează strident într-un țipăt ascuțit, lipsit de sunet exterior, dar cu atât mai înfiorător prin tăcerea lui încremenită. Priviri tenebroase, încărcate de mânie și ură, se desprind din trupuri de blană, ce se agață cu ghearele de balustradele de piatră și urmăresc victimele condamnate deja
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
el. Deggle stătea întins pe o canapea acoperită cu brocart. — Aici nu mai încape nici strop de îndoială, a rostit el tărăgănat. Livia Cramm este un monstru. Vultur-în-Zbor n-a spus nimic. — La Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de râs la propria-i glumă ininteligibilă. Vultur-în-Zbor i-a cântat în strună: — Continuă. Spune-mi cine este. — Păi, dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întrebă el. — Ce vrei să spui? întrebă Vultur-în-Zbor. — Nu te-ai auzit? — Cu siguranță că nu, răspunse Vultur-în-Zbor, deranjat. Asta-i vreo glumă? — Nu, nu, te asigur că nu! spuse domnul Jones. Spune-mi, auzi ceva? Un fel de fluierat ascuțit? — Da... zise Vultur-în-Zbor, alarmându-se. — întocmai, spuse Virgil Jones. Mi-e teamă că auzul, ca și vederea, îmi e întrucâtva deteriorat, mai ales în registrele înalte. Adevărul e că intrăm în zona Efectului. Acum e de importanță vitală să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spațiul dintre tunel și dealul învecinat, apoi se vărsa în ceea ce fusese un lac de un verde deschis. Dealurile îi înconjurau ca niște temniceri și judecători tăcuți. în mijlocul lacului se găsea o clădire de piatră înaltă și circulară. O voce ascuțită intona cuvinte care la început au fost pentru Vultur-în-Zbor la fel de lipsite de înțeles ca și culorile acelea aiurite. Apoi urechile, cum făcuseră mai înainte și ochii, găsiră dezlegarea acelor sunete. Inima îi sări din piept. Era un cânt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]