2,884 matches
-
ori în secțiune verticală) și cu zidurile goale sau sub bolțile eliptice ale unor poduri se pro-duce o reflexie de mare efect, creându-se zone în care sunetul este mult amplificat iar altele în care nu se aude deloc. Astfel , ascultătorul 1 , care stă în unul din focarele elipsei, aude mult amplificate cuvintele pronunțate în șoaptă de vorbitorul 2, aflat în celălalt focar. În schimb, persoana 3 dintre focare nu aude nimic, dacă sala este destul de mare. Un fenomen acustic vestit
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
și am miluit pe credinciosul nostru boier, pan Isac Balica mare vistiernic, cu un sat, anume Iubănești, pe pârâul Iubăneasa, cu loc de iazuri și de mori și cu baltă de pești...acel sat a fost al nostru drept domnesc ascultător de ocolul Dorohoi, pentru credincioasa lui slujbă...mai întâi părintelui domniei mele, răposatului Io Eremia voievod, și țării noastre iar, apoi, și domniei mele, când a mers domnia mea la scaunul domniei mele în Iași, din cetatea Hotinului. Scris în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
seama că nu făcea decât să repete informațiile auzite din altă parte și că prin aceasta Încerca să se convingă de realitatea lor? — Acum sunt la modă mai degrabă stimulentele, nu-i așa? Îmi dădeam silința În rolul meu de ascultător răbdător, lăsând impresia că manifestam un real interes față de colegul meu mai mic care Încerca să Îmbine un mod radical de a trăi cu viața lui banală de zi cu zi. Yaguchi, ajutat și de ușoara amețeală de la bere, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pasul decisiv l-a constituit propunerea lui de a-mi oferi un mic rol În comedia sa muzicală, momentul când m-am deplasat din Europa În America. Dar despre acel moment nu-mi vine să vă vorbesc, cu toate că sunteți un ascultător atât de bun. Bineînțeles că nu am povestit nimănui despre asta, pentru că simt că, dacă aș pierde amintirea acelui moment, nu aș mai fi În stare să supraviețuiesc. Am discutat cu el, deschis, despre diverse lucruri. Câteodată mă Întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
desprindea faptul că, la doi pași de Stațiune, cineva era în stare, dacă vroia, doar arătând o altă piatră - mai pură - unui om, să îl ucidă! Cam așa ar fi, în rezumat, povestea despre Castelan, spusă de către străin Romancierului, singurul ascultător, și repovestită de acesta în dreapta și-n stânga, reluată și amplificată de către fiecare nou ascultător-repovestitor. Acum e cunoscută în toată Stațiunea. Locuitorii știu că, în donjon, un ins, infinit mai tare decât fusese vreodată Magistratul, dispune de putere deplină asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la sfârșit l-a ovaționat îndelung. Nimeni nu rostea mai bine oamenilor; Romancierul, un alt folositor de vorbe, spunea, aproape totdeauna, lucruri cu mai multe înțelesuri; unele fraze nu aveau nici unul, pentru că se nimerea ca două-trei cuvinte să fie necunoscute ascultătorilor; un fudul. A zis, odată, că este cel care îmbogățește graiul sărăcăcios al locului și că nu se va da după argoul - alt cuvânt aiurit! - bolborosit de gloată nicicând. Să se asculte singur, atunci! Să se citească singur! Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plana deasupra apei din acvariu, totuși, este de ajuns să citim din nou dialogul desfășurat În cele două pagini anterioare ca să recunoaștem că și contribuția ucenicului În ale filozofiei a avut influența ei În gestația interesantei idei, cel puțin În calitate de ascultător, factor dialectic indispensabil de la socrate Încoace, cum este prea bine știut. Un lucru, cel puțin, nu putea fi negat, și anume că ființele umane nu mureau, dar celelalte animale da. În ce privește vegetalele, orice om, chiar fără să știe deloc botanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care se interesează de sănătatea mea. — Iertați-mă, Herr Strauss, dar m-am săturat până peste cap de locul asta. — Păi, de ce nu vii tu aici în pat lângă mine să-mi povestești totul despre asta? Sunt un foarte bun ascultător când e vorba de problemele celorlalți. Pariez că sunteți bun și la alte chestii, zise ea râzând. Va trebui să vă pun bromură în sucul de fructe. — La ce bun? Înăuntrul meu deja înoată o întreagă farmacie. Nu văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de dedesubt. Un pic de Beethoven asigura începutul și sfârșitul discursurilor de la radio ale liderilor de Partid. Exact cum spun eu mereu: cu cât e mai prost tabloul, cu atât mai ornamentată este rama. În mod obișnuit, nu sunt un ascultător al transmisiunilor Partidului. Mai degrabă îmi ascult propriile gânduri. Dar cea din seara aia nu era o emisiune obișnuită. Führer-ul vorbea la Sportspalast de pe Potsdamerstrasse și se știa în mare că își va declara adevăratele intenții față de Cehoslovacia și regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
om atunci când iau pe nas miros de țuică fiartă. Vorba lui Nicolaescu, atunci când era comisar prin filme, am și eu sensibilitățile mele... Sandu și Șpriț și Gicu privesc cu ochii măriți la Gore. De regulă, respectivul vorbește puțin, preferând postura ascultătorului perfect. De data aceasta, Însă, de cum a intrat În cârciumă, Gicu s-a introdus activ În discuție. Văz că vă uitați la mine ca la mașini străine, ca să nu spun precum curca În crăci, dar asta nu mă deranjează. Sandule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe orbi. Meditați la asta și cădeți în genunchi." Afară ploaia se întețea și această ultimă frază rostită în mijlocul unei liniști absolute, adâncită încă și mai mult de zgomotul aversei pe vitralii, a răsunat cu un asemenea accent, încât câțiva ascultători, după o clipă de ezitare, s-au lăsat să lunece de pe scaun în genunchi. Alții au crezut că trebuie să le urmeze exemplul încât, din om în om, fără alt zgomot decât pârâitul câtorva scaune, întreg auditoriul s-a pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
avea de spus. Afară, ploaia încetase. Un cer de apă și de soare revărsa peste piață o lumină mai veselă. Din stradă urcau zgomote de voci, fâșâit de mașini care alunecă, tot ceea înseamnă graiul unui oraș care se trezește. Ascultătorii se pregăteau discret de plecare, într-un freamăt înăbușit. Părintele a reluat totuși cuvântul și a spus că după ce a arătat originea divină a ciumei și caracterul pedepsitor al acestui flagel, el terminase ce avea de spus și că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Întîmpla În bezna de acolo, de sunetele ce răzbăteau din afară, de intrusul ce Îi pătrundea, din cînd În cînd, gemînd de plăcere, mama; Thomas nu trăise așa ceva cu femeia lui; Ingrid oferise asta unui alt bărbat, Thomas era doar ascultătorul unei frînturi de poveste, basmul despre facere era mult mai lung, Thomas știa bine doar Începutul, numai desfătare. Sămînța vîndută se zvîrcolise În trupul unor femei necunoscute, le chinuise noaptea, ziua; se hrăniseră din sîngele lor, le deformaseră trupul copiii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de la Berg, Thomas auzise, În urmă cu vreo doi ani, o poveste care acum dădea de gîndit, avea obiceiul, uneori, să inventeze istorii de necrezut anticarul. Venea cu detalii, cu o seamă de argumente logice, verificabile, pînă la un punct; ascultătorul, derutat, admitea că este posibil așa ceva și, prins În joc, aducea și el un plus de argumente În sprijinul celor spuse de Berg. Scornite. Așa fusese și povestea acestuia despre atacurile mortale prin telefon, ceva cu ultrasunete, puneai receptorul la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cât pumnul, a exclamat: „Nu mai plângeți așa, că toate astea s-au întâmplat acum peste nouăsprezece veacuri și pesemne nici nu s-au întâmplat întocmai cum vi le spun eu...“ Și-n alte cazuri trebuie să i se spună ascultătorului: „Pesemne s-a întâmplat...“ Am mai auzit povestindu-se despre un arhitect arheolog care voia să demoleze o bazilică din secolul al X-lea, nu să o restaureze, ci s-o facă din nou așa cum ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în Transilvania. Pe atunci nu am înțeles ce mascaradă a fost acest vot. Eh, uneori o pățesc. Francezii sunt absolut intoleranți când greșești în limba lor. Te-ar strivi. În vara lui 2004 am făcut o emisiune în direct cu ascultătorii, la Chișinău. Cei mai mulți m-au întrebat dacă mai e vreo speranță să revină comunismul. Majoritatea erau bunici ale unor copii de care se ocupă fiindcă mamele sunt plecate să muncească în Vest ca menajere, culegătoare sau prostituate. Ele trimit bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
departe. „Devastarea apartamentului continuă. Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clientă pe nenorocită. Victima ajunge la noi, nu demenții ăia care voiau să-i dea foc. Aia n-au nici pe dracu’, să știți. Nu-i internează nimeni la nebuni, cum ar trebui... Devenise furioasă, îi privea pe cei doi ascultători indiferenți, de parcă ar fi fost amestecați, vinovați, îi îngloba, de fapt, într-o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aia, până am amețit. Dominic Vancea ascultă cu excesivă atenție, tovarășa secretar executiv al Asociației îi urmărește reacțiile inexistente. Îl privește drept în ochi, o privește drept în ochi, își trece palma mică peste frunte, obosită de efortul explicativ, în timp ce ascultătorul își freacă, brusc, ca un apucat, sprâncenele, ce l-o fi trăsnit pe domnul ăsta ciudat să-și frece cu ambele mâini sprâncenele... — V-aș fi deranjat numai pentru câteva... — Îmi pare rău, dar trebuie să plec. E ora două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se propusese o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei i s-au cerut Sudeții, apoi s-a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei i s-au cerut Sudeții, apoi s-a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi. La sfârșit: ultimatum. Asta însemna după Führer tehnica gradației.“ Degeaba încerca ascultătorul să ramina absent, să nu audă nimic, se prăbușea, ca o muscă, drept în fața transatlanticului, care nu era altceva decât impunătoarea labă 46 a pantofului Gafton. „Să repetăm, deci, profesore, încă o dată. Sir Neville Henderson, ambasadorul englez. Convocat de caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a ascultătorului nu îl intimida, bineînțeles. „Simț teatral înnăscut, asta e. Carnaval, circ, tristețe. Politicianul, armata sunt în aceeași lume. Și football-ul, desigur. O viață mereu în așteptare, amantissime... Când aștepți, improvizația pare o salvare.“ Săptămâni, luni, până tema se epuizează, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta-i chestiunea. — Ei, bravo. Bine c-ajungi la chestiune. Au trecut șapte minute... Doctorul Marga descălecase de pe scaun. Își dezbrăcase halatul, îl puse pe cuier. Scoase haina de pe umeraș, o îmbrăcă. Reveni pe scaun, în fața profesorului. În poziție de ascultător grăbit. Tolea nu se grăbea. — Ți-aduci aminte de becher? — Iar începi. Da, bibicul, mutulache. Care deloc nu era mut și nici nu avea să fie. Dar tăcut era. Îi spuneam mutulache. Care le știe pe toate. Citea, scria, desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la mine. Cu Jake e altă poveste. În primul rând, ne plimbăm, așa că nu trebuie să mă uit la el cât timp povestesc. În al doilea rând, nu-mi place de el. Mă rog, nu cine știe cât. E doar un bun ascultător, cineva care a trecut prin asta, care a mai ajutat o mulțime de oameni până acum și căruia povestea mea, deși jalnică, n-o să i se pară câtuși de puțin neobișnuită. E ca și cum aș vorbi cu un psiholog. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
News al Colegiului Beaumont CONTROVERSA LEGATĂ DE CELULELE STEM IA AMPLOARE Tratamente eficiente „peste zeci de ani“ Prof. McKeown șochează audiența de Max Thaler Vorbind în fața unui public numeros, în Beaumont Hall, vestitul biolog profesor Kevin McKeown și-a șocat ascultătorii numind cercetarea legată de celulele stem: „o fraudă crudă“. — Ceea ce vi s-a spus este un simplu mit, a zis el, cu intenția de a asigura fonduri pentru cercetare, cu prețul unor speranțe false pentru cei cu boli grave. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]