2,756 matches
-
în 1990 dar a pierdut în al doilea tur de scrutin în fața lui . În timpul campaniei electorale oponenții săi au citit la radio fragmente agresive din opera sa pentru a-i șoca pe electori. Întreaga experiență este apoi povestită în volumul autobiografic "Peștele în apă". Opera sa a fost universal recunoscută. Ea aparține unuia dintre exponenții cei mai talentați ai unui boom literar latinoamerican, alături de operele scriitorilor Julio Cortázar, Ernesto Sábato, Jorge Luis Borges din Argentina, din Mexico, sau Gabriel García Márquez
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
de după colț") e un roman istoric despre Paul Gauguin și Flora Tristan. Llosa a criticat adesea în opera sa ierarhiile stricte ale claselor sociale și discriminarea rasială existentă atât în Peru cât și în America latină. Foarte multe opere au caracter autobiografic cum ar fi "La casa verde" ("Casa verde") (1966) sau "La tía Julia y el escribidor" ("Mătușa Iulia și condeierul") (1977). Romanul său istoric publicat în 1981, intitulat "Războiul sfârșitului lumii" are acțiunea localizată în Sertao, în Brazilia secolului al
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al , iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A publicat 57 de cărți - cea mai celebră fiind «Noaptea», o descriere autobiografica despre viața în lagărele de exterminare naziste. s-a născut în România, ca al treilea copil și singurul băiat dintre cei patru copii ai lui Șlomo și Sară Wiesel, într-o familie de evrei care aveau o băcănie în Sighet
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
idiș 245 de pagini de revărsare necizelata de memorii sub titlul „Și lumea a tăcut” (idiș: "Un di velt hoț geshvign") publicată de editură unei asociații evreiești din Buenos Aires. Wiesel a rescris în limba franceză o variantă prescurtata, o nuvelă autobiografica de 127 de pagini, "La Nuit" („Noaptea”) , prefațata de Mauriac și apărută în 1958 la editură „Editions du Minuit” - tradusă ulterior în engleză de viitoarea sa soție și colaboratoare, scriitoarea și traducătoarea Marion Wiesel ("Night"). Cu tot suportul lui Mauriac
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
susține că luarea de poziție a lui Wiesel contra de comerțului liber cu armele () poate duce la un nou genocid. Lista cărților scrise de Elie Wiesel cuprinde o diversitate creativă, de la ficțiune la realism. Cea mai celebră, «Noaptea», o descriere autobiografica despre viața în lagărele de exterminare naziste"", scrisă în anii 50' a fost prima carte care a prezentat martirajul evreilor în marea hecatomba nazistă, înaintea Jurnalului Anei Frank și a memoriilor lui Primo Levi. Cele două volume biografice-memorialiste care se
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
vieții și al creației lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții ("„Război și pace”"), un roman social de moravuri ("„Anna Karenina”"), un roman social ("„Învierea”"), o trilogie autobiografică ("„Copilăria”", "„Adolescența”", "„Tinerețea”"), numeroase nuvele și povestiri ("„Cazacii”", "„Dimineața unui moșier”", "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„După bal”", "„Hagi Murad”" și altele), drame ("„Puterea întunericului”", "„Roadele instrucțiunii”", "„Cadavrul viu”"), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
împreună cu profesorul său particular. În aceeași vreme a citit și operele complete ale lui Rousseau, toate cele 20 de volume, îndrăgostindu-se imediat de filozofia acestuia. Aspecte foarte grăitoare din copilăria, adolescența și tinerețea scriitorului se întâlnesc în trilogia sa autobiografică, opera cu care Tolstoi își face debutul în literatură. În anul 1844, Lev Tolstoi începe să frecventeze cursurile facultății de limbi răsăritene, secția filologie turco-arabă, de la Universitatea din Kazan, însă după un an abandonează studiul limbilor și se înscrie la
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
prilejul de a-și dovedi vitejia. Tot în această perioadă, Tolstoi își începe activitatea lui de scriitor. A început să lucreze la primul său roman "„Copilăria”", pe care îl schițase în linii mari cu un an înainte. Era o povestire autobiografică a anilor copilăriei petrecuți la Iasnaia Poliana. Odată terminat, el îl trimite, în 1852, redacției "„Sovremennik”", o revistă de literatură editată de poetul Nicolai Nekrasov. Poetul a recunoscut talentul și potențialul literar al lui Tolstoi, și i-a promis să
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
egumen la Sfântul Spiridon din Iași în 1789, episcop de Huși (26/27 iunie 1792), apoi de Roman în iunie 1796, și Mitropolit al Moldovei la 13 martie 1803. Din informațiile care se găsesc în testamentul său și din notița autobiografică tipărită la finalul lucrării "Funie întreită", se vede că a învățat mai întâi la "Academia Vasiliană" din Iași, și apoi la Mănăstirea Neamț, că s-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
imaginativ maxim asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent al minimalismului în literatură, deși Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în acești termeni. Întreaga operă a lui Hemingway are un puternic caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte emoționale puternice. Începând cu romanele pline de exuberanță tinerească "The Torrents of Spring", "The Sun Also Rises" și "A Farewell to Arms", continuând cu solidele "Green Hills of Africa", "Winner Takes Nothing" și "To Have and
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
al Ministerului Culturii și Artei din Polonia (1973), Premiul Special "Aripile de aur ale fanteziei" (1980) și Premiul World SF (Brighton, 1984). Romanul "Călătorie întreruptă", (1989 - Editura Cartea Românească, 2007 - Editura pentru Știință S.I.T.), este o carte în mare parte autobiografică și a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor București (2007) In ultimii ani, a inițiat și realizat, la editura Minerva, Colecția "Ion Hobana prezintă maeștrii anticipației clasice", din care au apărut până acum (decembrie 2006) volume semnate de Edgar Allan
Ion Hobana () [Corola-website/Science/299136_a_300465]
-
(din substantivul masculin francez "memoire", cu sensul de înregistrare a unui eveniment, o utilizare particulară a femininului "memoire" - memorie) este o specie a literaturii autobiografice, în care evenimente istorice sau de altă natură sînt recompuse pornind de la observații și experințe strict personale. le formează o subclasă a genului autobiografic. Legate strâns de, și adeseori confundate cu autobiografia, memoriile diferă de acesta prin faptul că accentul
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
înregistrare a unui eveniment, o utilizare particulară a femininului "memoire" - memorie) este o specie a literaturii autobiografice, în care evenimente istorice sau de altă natură sînt recompuse pornind de la observații și experințe strict personale. le formează o subclasă a genului autobiografic. Legate strâns de, și adeseori confundate cu autobiografia, memoriile diferă de acesta prin faptul că accentul este pus pe evenimente exterioare; în vreme ce autorii de autobiografii sînt preocupați în principal de ei înșiși, își transformă biografia în element declanșator și centru
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
referă cu precădere la evenimente politice sau istorice în care cei care le scriu au fost implicați direct sau la care au asistat ca martori oculari, și în plus tratează uneori un singur segment sau un singur eveniment, spre deosebire de romanul autobiografic în care acesta debutează cu nașterea și se apropie de perioada prezentă. Cărțile de memorii pot fi scrise și de liderii poltici sau militari. Spre exemplu, războiul civil din Anglia a produs multe asemenea cărți de memorii, cele mai notabile
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
ani. Din ultima căsătorie rezultă un fiu, Eunor. În anul 1940 a făcut o farsă lugubră, publicând în ziarul "Semnalul" un anunț prin care își anunța decesul, eveniment pe care i l-a relatat în 1967 poetului Adrian Păunescu: Romanul autobiografic "Zeii prind șoareci", apărut în 1968, ilustrează viața sa boemă, ce poate fi asemănată cu cea a lui Edgar Allan Poe. Afirmarea sa ca poet vine în anii ’40 cu volumele "Noaptea geniului" (1942), "Ora fantastică" (1944), "Cetățile albe" (1946
Dimitrie Stelaru () [Corola-website/Science/299158_a_300487]
-
doua parte a anilor ‘60, Ioana Cantacuzino a reușit să publice șapte cărți - proze scurte și romane - sub pseudonimul Oana Orlea. În anul 1980 s-a stabilit în Franța. Cele îndurate în închisoare au ajutat-o să scrie o carte autobiografică despre tinerețea sa furată publicată la Editions Seuil, din Paris. Ea și-a semnat cărțile cu numele său de căsătorie, Oana Orlea.
Oana Orlea () [Corola-website/Science/299208_a_300537]
-
prin ochii unei femei. Cea de-a doua carte a sa, "Evadarea imposibilă", a fost de asemenea tradusă în limba română și a apărut la Editura Fundației Culturale Române. În 1990, Lena Constante publică în editura "La Découverte", Paris, cartea autobiografică "L'évasion silencieuse".
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
Peninsula, Motorrock. În anul 2007, după participarea la Stufstock 2007, Mircea Baniciu părăsește grupul Phoenix din cauza unor divergențe cu Nicu Covaci. În noiembrie 2007, Mircea Baniciu își lansează un blog personal , pe care promite să-l transforme în "opera sa autobiografică". Cu această ocazie a promis să povestească lucruri inedite din perioada de aur a grupului "Phoenix", momente de neuitat cu gașca veselă "Pasărea Colibri" precum și lucruri personale mai puțin știute de public. În anul 2008, artistul imprimă și lansează pe
Mircea Baniciu () [Corola-website/Science/299260_a_300589]
-
o sută de articole de presă în trei luni. La data de 31 ianuarie 1866, Émile Zola decide să demisioneze de la Librăria Hachette și să trăiască doar din scris. Publicarea "Povestiri pentru Ninon", dar mai ales a romanului său preponderent autobiografic, "Confesiunea lui Claude", par să fi jucat un rol decisiv în ceea ce lui îi plăcea să numească o despărțire amiabilă de cariera de funcționar la editură. "Confesiunea lui Claude" este terminată la sfârșitul verii anului 1865 și publicată în o
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
și Dostoievski în 1873 cu articole periodice. « Despre ce voi vorbi? Despre tot ce mă impresionează și mă pune pe gânduri. » scrie Dostoievski în articolul-program al unei serii ce se va numi "Jurnalul unui scriitor". Următoarele cincisprezece articole sunt detalii autobiografice, polemici cu alți scriitori (precum Leskov și Nekrasov), opinii estetice despre pictură și teatru, comentarii politice sau chiar lucrări de ficțiune (povestirea "Bobok"). Tot în acești ani, scriitorul reia legătura cu vechiul colaborator Nikolai Strahov și îi cunoaște pe frații
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
publicat articole culturale sau politice în diverse ziare și reviste. Cariera lui literară a fost stingherită în mod constant de lipsurile materiale, deficiențele de vedere tot mai supărătoare sau de boala mintală a fiicei sale, Lucia. Cu un pronunțat caracter autobiografic, proza lui Joyce revine obsesiv asupra lumii irlandeze, mai ales a Dublinului, în care scriitorul și-a petrecut primii ani de viață. "Portret al artistului în tinerețe" surprinde conflictele interioare ale unui alter-ego al scriitorului, Stephen Dedalus, distanțarea lui de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Aloysius Gonzaga (patronul tinerilor și al nobililor) ca pe un nume adițional, dar nu s-a folosit de el niciodată. La Colegiul Clongowes Wood, James Joyce s-a simțit străin și singur, așa cum descrie în primele pagini din "Portretul" său autobiografic: Dintre sporturi, doar alergatul și crichetul îl pasionau, ultimul rămânând printe ocupațiile lui chiar și în timpul maturității; la serbările școlare juca în diverse piese de teatru. În rest, citea manuale despre istoria antică și miturile greco-romane (de aici a aflat
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
va servi ca model principal pentru personajul Leopold Bloom din "Ulise". Gogarty însuși devine Buck Mulligan în același roman și, prin vocea lui fictivă, amintește stânjenitorul episod: În ianuarie 1904, Joyce încearcă să publice în revista "Dana" un scurt eseu autobiografic, intitulat, la sugestia lui Stannie, "Portret al artistului" ("A Portrait of the Artist"). Opera, care marchează începutul maturității literare a scriitorului, este respinsă, dar Joyce hotărăște să o transforme într-un roman amplu, "Stephen erou". Publicat abia postum, "Stephen erou
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
di Commercio Revoltella", dar predă și lecții în particular. O elevă a sa, Amalia Popper, pe care a iubit-o platonic în ultimii ani petrecuți în Triest, a fost principala sursă de inspirație pentru "Giacomo Joyce", un „poem de dragoste” autobiografic, în proză, în care naratorul creează tablouri sinestezice în jurul figurii misterioase a unei domnișoare adorate. Amalia Popper reprezintă pentru unii biografi și geneza personajului joycian Molly Bloom. Orientarea literară a lui Joyce spre fluxul conștiinței, semnalată încă din paginile romanului
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
contrariilor care îi caracterizează cu acuratețe opera. Umberto Eco susține că „"Portret" nu pretinde a fi un manifest estetic al lui Joyce, ci un portret al lui Joyce care deja nu mai exista când autorul a terminat acea schiță ironică, autobiografică și a început "Ulise"”. În ciuda desprinderii de religie, artistul rămâne pentru Joyce un „preot al eternei imaginații, care preschimbă pâinea de toate zilele a experienței în radiosul trup al vieții veșnic vii”. Transfigurarea realității prin intermediul artei este astfel comparată cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]