3,856 matches
-
Se rezemă de stâlpul ușii și privi în lung strada principală, puțin animată, a orașului... Deodată tresări, întrucât de undeva, de departe, răzbeau până la ea sunete întretăiate, larmă de glasuri vesele și abia atunci observă în jos pe șosea un autocar din care coborau tineri gălăgioși. Curios i se părea că ei se opriseră tocmai aici unde nu era nimic de văzut. Turiștii se îndepărtară repede de locul staționării autocarului. Continua să le urmărească cu viu interes siluetele zvelte, gesturile largi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
glasuri vesele și abia atunci observă în jos pe șosea un autocar din care coborau tineri gălăgioși. Curios i se părea că ei se opriseră tocmai aici unde nu era nimic de văzut. Turiștii se îndepărtară repede de locul staționării autocarului. Continua să le urmărească cu viu interes siluetele zvelte, gesturile largi și spontane, fără să deslușească despre ce vorbeau. Se apropiau simțitor de centrul orășelului, probabil, în căutarea unui restaurant. După ce s-au oprit un timp și zarva s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe care în țară nu-i vizitezi nici măcar la Anul Nou, dar asta este un lucru știut și n-are rost să-l mai repet și eu, pentru că au spus-o alții mai bine decît mine. Între timp au venit autocare cu turiști; trebuie să fi fost nordici, erau toți blonzi și ciolănoși, femeile umblau în șorturi, aveau genunchi groși și mutre de guvernante la pensie. Toți purtau atîrnate de gît aparate de fotografiat, vorbeau Dumnezeu știe ce limbă, au citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
erau prăfuiți ca mine, era bine că erau acolo, era chiar reconfortant. Sigur că Moise nu făcea parte dintr-un program fix, obligatoriu, că nu purtau la ei vreun ghid cu itinerariul parcurs, așa cum trebuie să fi avut cei cu autocarul; sigur că așteptau deschiderea bisericii pentru că așa voiau ei să aștepte să-l vadă pe Moise. S-a deschis cu cinci minute înainte de ora două. Am observat, am intrat prima. N-am mai aflat timpul să mă închin creștinește. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
era albă în întuneric și am știut că n-am să pot niciodată vorbi despre ea. În urma mea au venit cei doi tineri tăcuți, au avut și ei noroc de un minut al lor și apoi au năvălit cei din autocare și a fost un vacarm îngrozitor. Au început să exclame ceva pe limba lor și să fotografieze, deși nu știu dacă este voie, dar oricum nu are importanță pentru că fotografia nu înseamnă nimic am mai văzut eu fotografii și reproduceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
parcă m-aș afla deodată singură pe lume, înconjurată doar de chemarea aceea înspăimîntătoare. Îmi dau seama că și ceilalți au încremenit. Victorița ne face un semn discret că trebuie să ne adunăm. Plecăm pe nesimțite și ne regăsim în autocar, privind cu vinovăție aparatele noastre fotografice cu care pîngărisem ceremonia. Cu atît mai mult cu cît abia acum aflăm că în cearceafurile albe din moschee se afla un mort... Seara la Samarkand, în luna mai, este răcoroasă și parfumată. Parcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu suntem ființe prea firave! împingînd în același timp vehiculul colegului care nu reușea să facă față propriei sale încărcături. E un episod al călătoriei noastre pe care nu sunt gata să-l uit... La Tanjore, cînd am coborît din autocar, ne-am trezit într-o grădină de vis, nu numai ca vegetație, ci și ca faună. În lac, o mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
32 GB (că doar eram în patria informaticii). Era o umbrelă bărbătească, neagră, jerpelită și cîrpită, ieșită parcă dintr-un episod mizerabil al unui roman de Dickens. Pentru orice eventualitate ploioasă, bietul obiect avea să ne fie la îndemînă, în autocar, în orice moment. Lucrurile au luat o întorsătură enervant-hilară cu ocazia transbordării noastre din avionul ce ne transportase de la Cochin la Doha în extraordinarul A380 de la Doha la Paris. În momentul controlului dinaintea îmbarcării, toate obiectele noastre au fost marcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de banală curtoazie occidentală transferată într-o lume în care pînă acum cincizeci de ani femeile mai umblau cu fața acoperită și trăiau în haremuri. Între timp, grupul nostru amator de circ se adunase în întregime și ne urcăm în autocarul prezent prin amabilitatea șoferului în ale cărui obligații nu intră desigur transportul unor turiști la circ, mult după orele de lucru. În fața circului, lume cîtă frunză și iarbă. Orientalul iubește circul, iubește această lume fantastică țesută din înde-mînare și haz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a întors de la luptă și pacea tuturor basmelor din lume pune capăt miraculoasei nebunii pe care o trăisem... Ieșim în noaptea ploioasă de afară. Cerul este gol de stele, noi suntem goi de cuvinte și de gînduri. Pornim tăcuți spre autocar, strecurîndu-ne pe lîngă șirul de oameni ce așteaptă în stația de taxiuri. Cu umbrela deschisă, o siluetă binecunoscută ocrotește cosița de-ntuneric a fetei. Și prin mireasma învăluitoare a florilor de iasomie se strecoară spre noi adieri depărtate de stepă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dormitoarele taberei. Cei cu timpul de odihnă scurtat, cu greu au putut fi aduși la ciorba de potroace și la celelalte bunătăți ce s-au servit a doua zi. Petrecerea de neuitat s-a încheiat pe la orele 18:00, când autocarul ne-a transportat obosiți dar plini de voie bună, nu înainte de a stabili viitoarea întâlnire peste cinci ani, vara anului 2010. Scrisă cu slove ale neuitării în memoria noastră, a participanților, această reuniune va fi păstrată și evocată cu emoții
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Milano, prilej de a rememora alte plecări, mai de demult, În condiții cât se poate de vitrege. Vă mai aduceți aminte, Încep să-i spun la un moment dat, ce-am pățit când am fost la Universitatea din Chambery cu autocarul: am fost nevoiți să petrecem două nopți, una la dus și alta la Întors, În gara din Lyon... Și unde, Își aminti profesorul rapid, În cele două nopți, la distanță de o săptămână, am Întâlnit aceleași personaje, aceleași situații, aceleași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a Gai-Hinnom, cu fața spre zidurile orașului și spre muntele Sion. Dennis a scris o povestire curioas), pe jum)țațe imaginar), despre Montefiore și despre pelerinajele și proiectele sale. Acum moară și cl)dirile renovate au un farmec istoric și autocarele aduc tot timpul elevi și turiști str)ini, iar pe ziduri se afl) pl)ci de bronz. Moară are ceva comun cu Turnul de Ap) din Chicago. Cand vacă doamnei O’Leary a r)sturnat felinarul și Chicago a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cunoscută, desenați discret un Simbol Distal, spunîndu-i În gînd mantra de trei ori, și imaginați-vă că formează o punte de lumină care vă pune În legătură cu locul unde trebuie să ajungeți. Apoi vizualizați un Simbol al Puterii mare deasupra mașinii, autocarului, trenului, vaporului sau avionului În care călătoriți, spunînd mantra de trei ori și, imaginați-vă că simbolul se extinde pînă cînd acoperă Întregul mijloc de transport. Aveți intenția ca simbolul să-i protejeze pe toți cei care călătoresc alături de dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
reușit să treacă ilegal granița. (Fiindcă "dincolo" țigările sunt mult mai ieftine.) A fost prins doar la întoarcerea acasă. Jaroslav Robotinsky a fost condamnat pentru douăzeci și trei capete de acuzare la nouă sute șase ani de închisoare. În cele opt autocare cu turiști, nu au fost depistați decât trei contrabandiști de boia de ardei. Marfa a fost confiscată și vinovații au fost condamnați la câte patru luni de închisoare corecțională. Delegația oficială formată din șapte limuzine, o ambulanță și două camioane
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
totul altele în cele două cazuri luate în studiu. 46. O logodnă de optzeci de ani La doar șaisprezece ani, frumoasa domnișoară Julia Zimberlan a participat cu clasa ei la excursia din programul "Prietenia nu cunoaște granițe". Cu ocazia aceea, autocarul frumos împodobit cu un șirag de drapele naționale, a oprit în nouă locuri alese cu grijă de gazde: în două orașe industriale, în trei celebre stațiuni climaterice, în două ferme țărănești model, în Marele Campus Studențesc "Tineretul Studiază", precum și, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Hotin), Bălți-Chișinău-Călărași-Ungheni-Sculeni-Iași - Întâlnire în Parcul Universității cu Cercetașii Naturii sub coordonarea Prof. L. Cociș. Cu sprijinul Ministerului Tineretului și Sporturilor în intervalul 24.VI-8.VII două formațiuni artistice din Iași împreună cu delegați ai Societății s-au deplasat cu două autocare în Bulgaria, Timoc, Voivodina, Ungaria, fiind primiți cu multă ospitalitate de prietenii de acolo. Au fost apreciate programele artistice ale ieșenilor și s-au extins legăturile cu comunitățile sud-dunărene. - În perioada 8-31 august au fost invitați din comunitățile de peste hotare
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
10 zile postoperator. Pacienta a negat inițial în preoperator că ar fi avut vreo boală, dar după apariția tromboflebitei și-a adus aminte că a mai avut un episod în urmă cu câteva luni, după ce a mers timp îndelungat cu autocarul. Dacă ar fi știut că a mai prezentat un episod de tromboflebită, dr. B. menționează că nu ar mai fi operat-o. Mai mult, deși pantalonii elastici trebuiau purtați mai mult timp, pacienta i-a dezbrăcat mai repede din proprie
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Spania se afla în topul clasamentului țărilor care au primit cei mai mulți bani din fonduri structurale pentru proiectele mari de investiții (17,8%)<footnote http://euobserver.com/9/24824 17 Grupul Irizar este una dintre cele mai importante firme constructoare de autocare, care deține aproximativ 40% din cota de piață, ocupând locul doi în Europa. Principalii săi colaboratori sunt companiile Scania, Volvo și Mercedes-Benz. footnote>, fiind urmată de Italia, care a primit 14% din aceste fonduri, și respectiv Germania, cu 13,6
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
e mărimea diferitelor monede metalice curente. Mai ales cei săraci au indicat mereu mărimi mai mari decât cele reale Ă în cazul banilor cu valoare mare. Fiecare observă mai bine ceea ce îl interesează. Iată, presupuneți că, într-o excursie organizată, autocarul se oprește în vârful unui deal și călătorii sunt invitați să privească peisajul. Un pictor va percepe coloritul splendid al pădurii din apropiere. Un botanist poate fi frapat de existența unei specii de arbore care n-ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
grupuri organizate de către Patriarhie sau alte agenții specializate. Altele sunt limitări temporale : diverse obligații administrative, familiale și profesionale nu mi-au permis să rămân mai multe zile la locul de pelerinaj. Aș fi vrut să întreprind mai multe „pelerinaje de autocar” pentru a pătrunde mai adânc în secretele acestei noi forme de pelerinaj. Sunt încă multe de spus despre spațialitatea și geografia locului de pelerinaj, corpul pelerinului, sistemul de obiecte ale acestuia, modul lor de a se ruga. M-am ferit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
banalități despre programele Caritas, organizație pe care o știam de altfel prea bine, din timpul anilor de studenție petrecuți în Occident. O altă altercație are loc între jandarmi și o populație amestecată dintr-o localitate din împrejurimile Bucureștiului, venită cu autocare plătite de primărie. Se vede clar cum aceștia întrețin un alt tip de raport cu jandarmii, încearcă să-i irite cu orice preț, fiind conștienți de forța grupului de care aparțin și de statutul de „pelerin” pe care-l posedă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
hainele lor „de ținare” (regionalism din zona Brăila, însemnând haine bune, de sărbătoare, mirosind a naftalină și a șifonier). Nu știu de ce, dar simt acut că este vorba de ultimii pelerini de acest gen. Cei ce vin din urmă, cu autocarele de la București, nu m-ar fi invitat niciodată la masă, să mănânc hribi, pâine pe vatră și să închin un pahar de vin și țuică, pentru strămoși. Noaptea de 13 spre 14 octombrie 2010. Ora 20.00. După o scurtă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de dialoguri. București, octombrie 25 octombrie 2010 Dealul Patriarhiei sub asediu. De la șnur la gardul de metal. Voluntari și voluntare. Flirtul nevinovat al jandarmilor. Confruntarea memorială, Valeriu Gafencu. Pelerinii din Voluntari (Ilfov) și Rușețu (Buzău). Aflu povestea celor 50 de autocare care au mers la Iași. Grupuri compacte de pelerini. Dealul Mitropoliei, este ora 15.00. Prima impresie resimțită la contactul cu terenul : geografia locului de desfășurare a pelerinajului este esențială pentru caracterul acestuia. Mai exact, la București mulțimea nu poate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Crucii Roșii. Țin să mă invite la masă, împart pachetul primit cu mine, cred că mai aveau și mâncare adusă de acasă, prea multă deci. Au venit aici după ce au făcut „pelerinajul lui Pandele”, adică au fost la Iași cu autocarele puse la dispoziție de primăria orașului unde locuiesc. Le-a plăcut mult la Iași, așa că și-au zis să vină și la București, „este aproape de noi și tot pelerinaj este și aici. Dar la Iași a fost cu totul altceva
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]