4,354 matches
-
a venit. În orice caz, nu pentru că nu mai știu și alt scriitor sau pentru că l-aș prefera pe Vlahuță lui Caragiale ! Acest „top” total neavenit pune însă și o altă problemă. Frustrați de deceniile de bătut pasul pe loc, bîntuiți de complexele noastre de „cultură minoră” și „provincie”, dar antrenați frenetic în cursa pentru Europa, sîntem obsedați de clasamente și ne-am obișnuit să prelucrăm toate informațiile după o grilă verticală, care să ne permită să aflăm, cu sufletul la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
adică nici prea snob, dar nici prea popular. „Ce zgîrciob !”, mi-am zis eu atunci în sinea mea. De-abia mai tîrziu am înțeles că aceasta era doar expresia banală a unei societăți așezate, în care indivizii nu mai sînt bîntuiți de nevoia de a arăta mai mult decît sînt, de a-și demonstra reușita și de a cheltui în consecință mai mult decît e cazul. Cei care reușiseră să „parvină” cunoșteau deja „modul de utilizare” a poziției lor sociale și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de tip american cu case care vor avea o mică curte cu gazon, fără garduri”. Se prefigurează așadar o nouă și inedită „ciocnire a civilizațiilor”... Cetățeanul (mai mult sau mai puțin) turmentat Se apropie alegerile și imaginea cetățeanului turmentat ne bîntuie din nou. Dar, dincolo de această mascotă națională, oare ce mai înseamnă el, „cetățeanul”, ce mai înseamnă pentru români, astăzi, „a fi un bun cetățean” ? De curiozitate, spicuiesc dintr-o anchetă pe această temă, care se desfășoară în paralel în India
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
țării. Și mai evident, volumul Cornova 1931 nu va naște nici un fel de pasiuni, de-abia dacă va stîrni interesul unei duzini de „specialiști”. Și totuși, nu este mai puțin important pentru a înțelege cu adevărat acele vremuri care ne bîntuie memoria. România modernă s-a născut, ca pretutindeni, în capul unor elite naționale (ba chiar și „internaționale”...). Schimbarea ei la față, trudnică și reală, s-a împlinit însă și prin generații de popa Zamă, anonime și uitate de istorie. Volumul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în lumea mediteraneană, m-a impresionat diferența dintre această lume a pietrei și civilizația noastră a lemnului, dintre ce înseamnă a locui piatra și ce va să zică să locuiești lemnul. Și să fii locuit, într-un fel, de acestea, să fii bîntuit de visele acestor materii fără a prinde chiar de veste. Mi-am dat seama, cu timpul, și de fascinația primară, neintelectuală, pe care o exercita această lume asupra mea. O lume alteră, dar caldă și complementară, străinătatea marcată de stranietatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
meu. Fascinația stranietății redevenea străinătate. De data aceasta, lîngă bradul din Spoleto, mi-am descoperit rădăcinile olfactive ale patriei. Mirosea a lemn, ca acasă, ca în copilărie... Nu-mi era dor de țară, nu îmi displăcea Italia și nu eram bîntuit de nici un fel de melancolii. M-am așezat însă la rădăcina bradului și am respirat fericit. Doar după o vreme am realizat că mirosea a copilărie, a locul acela de origine pe care, orice am face, îl purtăm cu noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
periplul nocturn și tăcut al unei echipe provinciale de anchetatori pe urmele unei crime ce se dovedește atroce. Nici subiectele, nici abordările nu leagă în vreun fel cele două filme. Și totuși, ambele îți lasă cam același gust și îți bîntuie pe aceeași voce amintirea. Cînd am ieșit de la A fost odată în Anatolia, am avut sentimentul clar că putea să fie „undeva în România”, astfel încît chiar m-am întrebat, reflex, de ce se încăpățînau actorii să vorbească în turcă. Și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ceea ce sîntem : moștenitorii Țăranului Român. Doar „îngropîndu-l” cuviincios și trecînd prin ceea ce francezii numesc, intraductibil, faire le deuil putem să devenim urmașii senini ai acestui părinte istoric, dîndu-i totodată posibilitatea să se odihnească în pace și să nu ne mai bîntuie ca moroi. Doar așa putem scăpa de acest complex al strămoșului, care este complexul oedipian al culturii noastre moderne. Doar așa putem să ne iubim strămoșii ca pe noi înșine și să ne reprezentăm trecutul în armonie cu prezentul. Doar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
intră astfel în aceeași listă de „surse” cu variantele Mioriței culese de Fochi, povestea lui Cantemir despre teologia tîlharului pocăit, Vechiul Testament, culegerile lui Simion Florea Marian sau cele de balade populare românești etc. Căci o rînduială țărănească a lumii ne bîntuie pe toți, în fel și chip. Sau poate că doar noi ne închipuim astfel ?... Pe șerban Anghelescu nu prea îl interesează răspunsul la această dilemă ; preferă să se bucure, pur și simplu, de ceea ce poate să întrevadă. Gospodăria difuză reloaded
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nucleu spațial determinat și „tradițional”, ci sînt experimentări ale noului, uneori nedesprinse cu totul din magma reprezentărilor țărănești ale spațiului domestic, dar care nu au nici un model standard al acestui „nou” vizionar, al fantasmei de „modernitate” care pare a-i bîntui pe toți. Și, în mod surprinzător, funcționalitatea spațiului domestic, destinația practică a încăperilor nu sînt grija principală a proprietarilor, care rămîn evazivi sau visători în această privință. Casa pare să fie, de cele mai multe ori, un soi de „operă deschisă”. Dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-un camion, mutatul capătă dimensiuni ontologice. Iar cînd părăsești casa ta pentru a te muta în casa lor, unde au trăit și murit părinții tăi și unde tu ai refuzat dintotdeauna să locuiești vreodată, această „ontologie” începe să fie bîntuită de stafii și are nevoie de exorcizări. A trebuit să fac mai întîi curat în casa alor mei. Organizare de șantier. Împovărătoare impietate. A trebuit să arunc din lucrurile lor pentru a face loc lucrurilor mele. Cu ce drept însă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dând indicații hamalilor care își târau de colo-colo chingile de cânepă. Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și mai subțirel. Era într-adevăr subțire și delicat, cu ochi fermi, atenți și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al negustorului, care, ajuns la Adriatica, s-a îmbarcat pe o corabie venețiană care pleca spre Maroc, unde ducea cleștaruri și de unde se întorcea încărcată cu scorțișoară. Acolo, pe coasta berberilor, și mai jos, până în Gana, de unde venea fildeșul gălbui, bântuia o muscă străvezie ca sticla, cu aripi albastre, și care mușca rău. De la înțepătura acestei muște, marinarilor începeau să le crească oasele, să li se mărească palmele și tălpile, să li se lungească nasul și urechile. De-atunci, tot neamul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oricât de mici s-ar părea că suntem. În special guvernele Ucrainei vor avea greutăți mari cu partea sudică a republicii lor, care este prea puțin ucraineană și mai ales cu porturile mari (ca Odessa, Nikolaev) atât de cosmopolite și bântuite de un puternic curent internaționalist. (Urmare în numărul viitor) M. Chilianu „Mișcarea”, 20 martie 1918; Ion Agrigoroaiei, Unirea Basarabiei cu România în presa vremii. Un studiu de caz: ziarul „Mișcarea” (1918), Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1999, p. 162-164
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne bântuia fantomatic încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând se dovedește, astfel, iluzorie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din stradă strălucind Într-o lumină galbenă. Ușa neagră de lemn tocit și lustruit, cu mîner de alamă și cu geam gros pe care scrie cu caractere de mînă Continental, Într-un chenar negru, vă Închide În acea realitate elegantă, bîntuită de o muzică familiară - vocea catifelată și stranie a lui Alison Moyet vă Întreabă: Can you hear me? Yes, of course I can. Așa că ați rămas acolo preț de cîteva episoade din serialul Galactica, care v-au Întreținut din televizorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de țevi și În jur de 50 de capete de duș din care țîșnește apa peste podeaua de ciment acoperită de un grilaj de lemn putred. O duhoare rîncedă În care se pot depista urme vagi de miros de săpun bîntuie locul. Lumina e chioară, la fel ca aceea din dormitoare sau din tot restul țării. Arată mai mult ca o cameră de gazare, dar cele mai multe dintre animalele tinere rîd și comentează pe seama răcanilor, de parcă ar fi hrănite cu gaz ilariant
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Universității nu și-a atins scopul. Dar asta nu-l oprește, se pare că oamenii mai sînt acolo, protestează În continuare. [Ce război, bă? Ce dracu’ e de spus despre război? Vorbim despre el de parcă ar fi o dihanie ce bîntuia lumea de capul ei, Împotriva voinței omului, care, cică, e bun la inimă. Păi dacă e așa de bun, cum se face că războiul ăsta e cea mai veche și mai veșnică Îndeletnicire? Ă? Știi tu să se fi oprit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stampe) băile antice. Cea actuală e construită din marmură și arhitectul ei, care s-o fi gândit și el că imită băile antice, a conceput ceva care seamănă cu o reproducere victoriană a unei băi dintr-un harem. (Asemenea idee bântuia, pare-se, și mintea unui pictor local angajat să o orneze cu câteva fresce reprezentând scene clasice, dar proiectele sale au fost respinse de Comitet.) În orice caz, locul, cu șirul lui dublu de coloane și scările de marmură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa gândesc, dar tu nu ai voie, te rog... — Îmi pare rău, ai dreptate, pentru numele lui Dumnezeu, nu plânge, ce motiv ai să plângi? Lacrimi, lacrimile care izvorau cu atâta ușurință, umpluseră ochii lui Gabriel. Fericirea ei era mereu bântuită de spaime, de imagini ale unor cumplite pierderi, imagini înfricoșătoare, nebunești. Dacă Rufus ar fi trăit, ar fi fost acum de vârsta lui Adam. În mintea ei încolțise o fantezie că George o să-l ucidă pe Zet. Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintre voi. Pe George unde l-ați ascuns? Ce bine e acasă! Țineți un consiliu de familie? Dar ce-i cu Stella, unde-i sunt cizmele și pintenii? Nu ți-e bine? Ai gripă? Și eu am avut, la Londra bântuie o varietate întreagă de gripe. — Stella a avut un accident, îl lămuri Brian. — O, îmi pare rău, ești bine? — Da, da, da. — Vreau să spun ești într-adevăr bine? Nu ți s-a întâmplat nimic rău? — Nimic rău, sincer. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce anume fusese, cum și când se întâmplase, îi era neclar lui George. Știa doar, că încercările lui de a se reîntoarce la filozofie, după ce o părăsise cu atâta stupidă obediență, scrisorile lui pretențioase (rămase fără răspuns), insistențele de a bântui cursurile lui John Robert îl iritaseră pe profesor. Își aducea aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să tulbure adâncurile memoriei) de vreo două ocazii când John Robert se arătase de-a dreptul supărat și furios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George analize psihologice, recapitulări morale, devastări spirituale, naufragiu lăuntric. Nu fusese acuzat sau brutalizat ci, pur și simplu, anihilat. Cu toate acestea, ceva mai târziu, simțise că trebuie, că e indispensabil să-l urmeze pe Rozanov în America, să-l bântuie din nou, să-l aștepte pe sub palmieri pe drumurile prăfoase din California. S-ar fi părut că cel mai mic semn, un gest al mâinii, prin care i-ar fi recunoscut existența, ar fi putut să-l tămăduiască, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mult decât ereziile lui, dar nu prea mult. Cunoștea cu precizie lucrurile pe care nu trebuia să le facă. Nu se gândise niciodată serios că ar trebui să se lase de preoție. Numai în ultima vreme începuseră să-l bântuie unele neliniști. Să fi fost posibile, la urma urmei, scandalul, dizgrația, izgonirea? Cum slujba se terminase, ieși din scenă, își scoase veșmintele strălucitoare și reapăru în sutana lui neagră la ușa din stânga a bisericii, pentru cazul când cineva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară atât de tulbure și nesigur? Era greu de crezut că, în curând, avea să părăsească școala pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]