3,263 matches
-
-mi câștig singură existența, cu prețul chiar, oricât de infam, al trupului meu, decât să sufăr umilințele rude lor mele care au plecat astă-seară la teatru, lăsându-mă În tovărășia slugilor.“ Departe de a fi fost frumoasă sau ispititoare, o bănuială de enigmă mă Îndemnase s-o chem afară din grupul gălăgios de fete, În care ea mi apăruse oarecum străină și Îndepărtată de grup și de Îndeletnicirile lui, dovadă că nu apucase să cunoască nici hotelul unde trebuia să-și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aparent inofensive ale anticarului drept un test, de aceea a enumerat câteva nume: -Balzac, Shakespeare, Baudelaire, Dostoievski, Rilke..., oho, lista e lungă, lungă de tot, dar nu se mai găsesc astăzi cărțile astea... -Veniți cu mine ! a exclamat anticarul, confirmând bănuiala tatei că fusese supus la un test pe care, se pare, iată, că-l trecuse. L-a condus într-o încăpere care servea drept depozit de cărți: volumele de aici nu difereau prea mult de cele din rafturile aflate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Inspectorat, ca și cum le uzurpase un drept. Ei, care până atunci contau de frumoși, arătau ca niște murături cofleșite, pe când urâtul comunei avea să moară în splendoare. Nu atât faptul că devenise un etalon de frumusețe printre bătrâni îi stârnea, cât bănuiala că îl crezuseră prost, iar el fusese probabil cel mai deștept dintre toți. Gândul că trăiseră o viață întreagă invers. Căzi albe, căzi vernil, dar și chiuvete maro În blocurile muncitorești din cartierul Zori Noi 1 toate căzile ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
extrem de Îngust, care ne inspirase atît de multă frică la venire. Șoferul ne spunea foarte binedispus povestea fiecărei cruci de pe margine, cînd, brusc, a dat Într-o groapă din mijlocul drumului pe care o putea vedea orice prost. Groaznica noastră bănuiala cum că omul acesta nu știa să conducă a crescut și mai mult, Însă logica elementară ne spunea că acest lucru nu era posibil, că pe această șosea oricine În afara unui șofer experimentat ar fi căzut de mult În prăpastie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi prea de-ajuns. De altfel, asta simplifica lucrurile: smulgi cracul din cusătură, iar apoi îl sfâșii în fâșii longitudinale, cu grijă - fiecare sfâșiere să corespundă expirației lungi și ample a unui om care doarme adânc, pentru a nu stârni bănuiala auditivă a paznicului... Apoi împletești fâșiile obținute trei câte trei, așa cum își împletea Nonina părul, pentru a fi sigur că nu se vor rupe din cauza greutății, iar împletiturile astfel dobândite le legi una de cealaltă ca să iasă o frânghie de peste
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un decolteu croșetat. Orice-ar fi cusut bunica, avea totdeauna grijă să fie „comod“ la purtat. Adică de două ori mai larg decât necesar. Bineînțeles că și această cămașă de noapte prea scurtă îi ieșise atât de largă, încât am bănuiala că materialul ar fi ajuns cu prisosință dacă bunica, croindu-l, ar fi luat lățimea drept lungime. Inge Wenzel cutreiera așadar gările orașelorgermane în cămașa ei de noapte șvăbesc-bănățeană. La oraș n-am purtat niciodată această cămașă de noapte, ci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
PARASCHIVESCU Profit, iată, și eu de faptul că încă sunteți pe lume, șarmantă doamnă Ralian. Încep așa fiindcă, într-un interviu luat cu doi-trei ani în urmă de un tânăr jurnalist și blogger, Constantin Piștea, v-ați exprimat dumneavoastră înșivă bănuiala că motivul pentru care sunteți atât de căutată este vârsta la care ați ajuns, statutul de trufanda geriatrică. Permiteți-mi să vă spun bun venit în clubul autoironicilor - un club încă destul de slab populat, din păcate. ANTOANETA RALIAN Ei da
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fi, de ce înainte, ani la rând nu avusesem nici o problemă iar acum apăreau aceste anomalii? Apoi am observat că și florile pe care le mai puneam în borcan se ofileau mult mai repede ca înainte și atunci am intrat la bănuieli. Dacă se întâmpla ceva rău, dormitorul fiind în mijlocul apartamentului, stând la parter, atunci pericolul putea să vină numai de la vecinul de deasupra mea. Deja aveam în minte o fază suspectă; într-o dimineață m-am așezat pe pat, mă simțeam
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
n-o făceam într-adins, din dispreț pentru celălalt așa cum îmi făcea el mie, ci pentru că nu aveam altă soluție, trebuia să trăiesc și eu într-un fel sau altul. Când am început să vorbesc și cu alți oameni despre bănuielile mele, aceștia se uitau cam curios la mine și nu prea credeau; „cum să aibă amărâtul ăsta așa aparate, cum să treacă razele prin zid și fără să se iradieze el însuși?” Întrebări absolut puerile ! În condițiile în care razele
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
chiar cu telefonul închis) și localiza un om, când se știe că Securitatea folosea iradierea ca și armă de asasinare a unor disidenți, în aceste condiții majoritatea oamenilor nu știu în ce fel de lume trăiesc! Eram la stadiul de bănuieli și nu știam ce puteam face în acea situație. Nu întrezăream nici o ieșire și mă gândeam la moarte. Am și scris o pagină în acest sens intitulată ,,Declarație și (sau) poate chiar Testamentul” și așa cum procedam, am trimis-o la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
surprindere că-mi revenise pofta de mâncare. În drum spre casă îmi cumpăr un salam, merg acasă și stau la masă în condiții normale. Nu-mi venea să cred ! A fost numai unul din multele episoade care mi-au adus bănuielile inițiale la stadiul de certitudine. Dar nu puteam demonstra nimic. La un moment dat îmi bat la ușă doi tineri de la ,,Asistență socială” care mă informează că pe adresa mea se făcuse o plângere din partea unui ,,grup de vecini” cum
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
oxigenată a maică-mii din toaleta de serviciu etc. ; am notat sîrguincios pe hîrtie toate lucrurile mutate - ce unde era -, pentru ca apoi să le pun la loc exact în poziția în care fuseseră, să nu intre ai mei, cumva, la bănuieli). De la gară pînă acasă am discutat de complezență (ce mai făcuserăm în ultimul timp, unde sînt ai mei, cînd se întorc, ce tîmpenie zisese profa mea de biologie) și am tăcut o mare parte din drum. O dată ajunși în apartament
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
D-ul Mașek a scris și o carte despre arta naivă, pe care am primit-o și eu cu autograf, din păcate această carte nu o mai am, am senzația că mi-a furat-o cineva, fără însă ca să am bănuieli pe o persoană anume. Oricum regret enorm lipsa cestei cărți din biblioteca mea. Costică, auzind ce spuneam eu, mi-a zis: - Ce? Tu nu știi? - Ce să știu? - Păi e de mult oale și ulcele ! Auzind aceasta am fost efectiv
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care se afla lângă ea din întâmplare. Leon contempla gânditor, strâmbându-se în colțul stâng al gurii ca și cum ar fi întrebat dacă mai este cazul să bea sau nu. Uneori tăceau amândoi. Păreau necăjiți dar din cu totul alte motive. Bănuielile Carlinei se adeveriseră într-o zi. La un control de rutină, Leon primise diagnosticul de pancreatită severă și ciroză hepatică. După doi ani avea să-i fie inscripție pe mormânt. La aflarea acestui diagnostic, nici o zi nu avea să mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dar îmi închipui că este undeva prin jurul Pieței Coșbuc. Suntem un pic în întârziere, așa că fiecare minut contează. “i pentru șofer contează (în sensul că taxează !), pentru că, la un moment dat, oprindu-mă din conversația cu Ana, am o vagă bănuială și gândesc cu voce tare : Dar unde suntem ! . în jur sunt numai blocuri noi, cenușii, sinistre, blocurile socialismului victorios Imposibil să fie în această zonă vechiul Palat Bragadiru ! Ne uităm tustrei pe geam, în semiobscuritate (e deja trecut de 8
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în cinema sfârșitul deceniului al șaselea pentru a deveni realitate. Filmele lui Bergman, Fellini, Antonioni, în paralel cu marea schismă narativă provocată de Noul Val francez, au operat o modificare majoră în felul în care era concepută narațiunea cinematografică. Era bănuielii formula lui Nathalie Sarraute din cartea de eseuri apărută în 1956 începuse, iar demonul ei își vârâse coada și în pelicula de celuloid, suspectând tipul de narațiune existent la acea dată de pact conformist cu realitatea o anumită realitate ce
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pură, pe cât posibil curățată de ideologii. Reconstituirea semnează actul de moarte al ideologiei-ca imagine (deci putere). Impactul acestei reflecții energice asupra filmului, realizată cu mijloacele filmului însuși, a fost extraordinar pentru cinematograful românesc. El seamănă întru câtva cu impactul erei bănuielii, un deceniu mai devreme ; precum Nathalie Sarraute în literatură, Lucian Pintilie punea o bombă cu ceas în burta filmului românesc, retrăgându-se apoi în culise pentru a asculta tictacul numărătorii inverse. Filmele născute deja conștiente (de puterea lor), care au
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și închipuie că am dovezi despre prietenia lor, prietenie care s-a consumat pe vremea cînd nu era "tovarășa Roman", dar ce-are a face?!, "tovarășa Roman" este foarte corectă acum și-ar vrea să șteargă din mintea tuturor orice bănuială. Ea, acum, dă lecții de morală, etică și echitate. Păcat că n-ai văzut-o cum a strigat la mine azi. Mi-nchipui, surîde Cristina, cuprinzîndu-și în palma dreaptă umărul stîng, maltratat de mine. Mă plec și iau de lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fapt, soțul s-a întors la ea, și ea l-a primit. În ziua cînd am pornit Sinteza, a venit ea la mine și mi-a spus că trebuie să uit tot ce-a fost între noi, să spulber orice bănuială, să nu-și piardă candidatura la postul de ingineră-șefă (urma să fie numită) și că, dacă nu-s înțelegător, mă va face ea să o ascult... M-am înfuriat și-am dat-o afară din birou. După aceea... hm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toba în tîrg ca să se afle se bănuiește doar; v-a lăudat cîndva într-o ședință... Acum, ea are o funcție, ba chiar și perspective de avansare; nu i-ar prii deloc să se afle... În fața conducerii, certîndu-vă, eliminați orice bănuială ehe!, sînt cotoi bătrîn, nu mă duci dumneata pe mine! Brîndușa te-a acuzat că ești beat, dar, odată ședința terminată, i-a părut rău și-a vrut să existe o mărturie, care să-i anuleze acuzația. Îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
imediat ce a fost numită ingineră-șefă, dar tot atunci a început campania împotriva mea. Prin asta voia să-i facă pe toți să spună că bîrfa "Roman-Vlădeanu" e o simplă scornire, timp în care adevăratul ei prieten era în afară de orice bănuială. Azi, Brîndușa m-a acuzat în fața prim-secretarului că am fost vulgar cu o delegată doamna blondă. Eu am făcut-o mincinoasă. Dacă se dovedește că a mințit, pierde. Și pierde mult, măcar din aureolă. Cu declarația ce i-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deci, nu a fost decît o amăgire...", îmi zic eu, vrînd să văd cum reacționez, măcar să-mi fie ciudă, dar constat că nu simt nimic. Absolut nimic! Al naibii Vlad ăsta! A intuit că undeva, în subconștientul meu, am o bănuială, că toată explozia mea de vorbe și gînduri era o mantie sub care îmi ascundeam teama de-a nu o descoperi pe Livia cea adevărată: "Un depozit de cărți..." Cu ce dispreț ba mai degrabă ignoranță agresivă a spus-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
luați acasă contractul, să vă uitați mai bine peste el când aveți timp... — Nu am nevoie să mă uit mai bine peste el. — Să înțeleg că refuzi să-l semnezi? Elinor mă privește victorioasă, de parcă tocmai i-am confirmat toate bănuielile. Nu! zic cu glasul tremurându-mi. Nu refuz să-l semnez! Semnez tot ce vrei! N-am de gând să te las să crezi că sunt ahtiată după banii lui Luke! Înșfac stiloul de pe masă și încep să-mi scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cât tu și mama ta ați fost întotdeauna foarte apropiate. Deci Christina crede că... Am revelația subită că așteaptă de la mine un răspuns. — Ăă... da! zic, înghițind în sec. A fost destul de... dificil. Christina încuviințează, de parcă tocmai i-am confirmat bănuielile. — Becky, eu nu îți prea dau sfaturi, așa-i? Păi... nu. — Ei, uite, de data asta vreau să mă asculți. Vreau să ții minte un lucru: asta e nunta ta. Și nu a mamei tale. E a ta și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu semeni cărora puțin le pasă dacă sunt sau nu evreu” <endnote id="(510, pp. 135-136)"/>. Aceeași idee a fost exprimată și Într-o formă aforistică de F. Aderca : „Când Îmi mărturisește În taină că e filosemit, mă cuprinde o bănuială. L-aș prefera indiferent” <endnote id="(510, p. 177)"/>. În schimb, Nichifor Crainic făcea deosebire netă Între „toleranța creștină” și „indiferența democratică”. „Ideea de toleranță, cum o pretind evreii din partea noastră - scria el În 1938 -, nu e creștină, ci democratică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]