3,030 matches
-
tri” (Vălcău de Jos - Sălaj). Sămânța, simbol al principiului masculin fecund, pare animată de misiunea concepției fantastice. Graba cu care gestația se încheie și creșterea accelerată a pruncului indică nevoia imperioasă de un erou care să înfăptuiască gesturile salvatoare. „Fecunditatea, belșugul, norocul, sănătatea - sau, la un nivel mai ridicat, nemurirea ori tinerețea veșnicăsunt concentrate în ierburi sau arbori; umanitatea sau rasa derivă dintr-o specie vegetală”, credință din care rezultă circuitul om - plantă. Aceasta l-a îndreptățit pe Ovidiu Bârlea să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă/ Și le varsă’n păhărele/ Și le toarnă’n sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei, sub efectul hierogamiei Cer - Terra, al cărei model căsătoria îl reface. Odată indus diluviul și ființa consubstanțială cu energiile primare supusă, noua creație trebuie consfințită printr-o jertfă de natură totemică. „Nimic nu poate dura dacă nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să sature întreaga curte regală cu o pâine și să o îmbrace cu un singur fus de tort. Transfigurarea plantei în formă utilă social utilizează minimul de resurse pentru un rezultat hiperbolic. Forțele magice activate în timpul inițierii vizează exact restabilirea belșugului mai întâi prin rodul abundent, ferit de prădători, și apoi, prin abilitatea folosirii lui. Fetele dobândesc, așadar, puteri modelatoare excepționale manifeste în hărnicia lor întemeietoare și în puterea de a crea un fir nesfârșit. Puterile creatoare ale femeii au totodată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
c-o stea-n frunte și i-aș face o fată cu buzili dă frunză verde, păru dă aur, soarili-n piept, luna-n spate, doi luceferi în doi umeri, spicu grâului în vârfu capului" (Pătroaia-ValeDâmbovița). Abilitățile surorilor mai mari provoacă belșugul, dar nu viața, creațiile lor sunt inanimate, în timp ce pruncii promiși de mezină apar ca ipostaze divine mijlocite de fecioara cu puteri hierofante. Împăratul constituie un ideal marital ce solicită capacități superlative, supraumane în sens inițiatic. Surorile mai mari au parcurs
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la măcelari,/ Oasăle la fluierari,/ Mațăle la strunari,/ Unghele la păhărari,/ Bălegar la grădinari./ El nimica nu-ș luară/ Luă limba ș-un rărunchi/ În basma lenvăluiară” (Costache-Negri - Galați). Diferența între cerb și ciută este cea dintre animalul ghid și animalul belșug. Sacrificarea cerbului denotă simbioza eroină - vânat, în timp ce împărțirea ciutei construiește o „societate”, nu doar o imagine în miniatură a cosmosului: „Cu cita m-alăturai/ În subsuoară mi-o luai./ Pe mal negru o-aruncai,/ Îngenunchi d-o-ngenunghiai./ Dădui sânge câmpului,/ Iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
absența miresei speciale, percepută tardiv, când nimic nu mai putea împiedica raptul. Timpul închis al perfectului compus impune actul recuperatoriu, ce începe prin călătoria pe urmele monstrului, pentru a reinstaura perioada benefică universală. Prezența sacră aduce în lume simboluri ale belșugului promis, figurat de etaloane sociale convenționale: „Casa lui Bucățică - nu casa părinților lui, că el avea alta - era un bordei urât la înfățișare și vechi, băgat în pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un husar Lelea pîn la brăcinar 13. Lelea cât o husăriță Și badea pîn la catrință." Când era ziua onomastică a lui Grigore Chetreanu,erau chemați și părinții la el și moșu V. Sofroni Iftime. Erau cinstiți cu rachiu din belșug, în care punea un pumn de piper și cu răcituri de por, pe șoricul răciturilor se vedea păru, mai ales de era porcu negru. În fața casei lui Grigore Chetreanu este o poiană frumoasă cam la 2o de prăjini, unde era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și soția lui Maranda s-a măritat după Nică Damian. Un om și frumos și f.de treabă și bun la inimă. La un hram de Sântă-Măria mare ne-am dus în Baea la Nică Damian. Ne-au ospătat din belșug și cinstit și la plecare acum era sară și lămpile aprinse. Și nașa tati și a mamei, nu se mai sătura de sărutat pe tata, nu l-ar fi sărutat parcă l-ar fi mâncat așa îi era de drag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mi-a urat „buen camino”. Mi-a mai spus că vrea să se reîntoarcă pe acest drum, dar pe bicicletă. L-am privit cu admirație și respect, și apoi m-am întors la Iași pe o vreme ploioasă, semn de belșug, eu așa o consider. O altă persoană minunată ce a parcurs Camino de mai multe ori este Ramona Venturini, din Timișoara, pe care am urmărit-o în câteva interviuri pe youtube. De la ea și prietenul ei, Mark, am primit jurnalul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
folos, în cei aproape douăzeci de ani de conviețuire, am învățat câte ceva. A, nu, noi avem probleme de-ale noastre, femeiești. Tovarășa ar fi fost binevenită. Masa s-a întins până după orele de program. Șprițul și berea erau din belșug și mă uitam cât de amatori de chef erau o parte dintre comeseni. Deși mă simțeam frânt de oboseală, de abia îmi țineam ochii deschiși, mai ales când nu eram eu cel ce vorbea, am rezistat până în momentul când ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
noastră pământul iubit și nu vom mai auzi păsărelele cântând niciodată, niciodată. Iar voi, cei rămași și alții care veni-vor, Să aveți mult succes, recolte mai bogate. Să faceți plaiul vostru tot mai roditor Crească pruncii țării noastre în belșug și sănătate. S-a căsătorit, în martie 1943, cu Elisabeta Racoviță, cu care a avut un copil, un fiu, o căsnicie fericită. Pentru meritele sale i s-au acordat diferite distincții: 2 medalii a muncii în 1949 și 1962, Ordinul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Sfinte Când povara mă apasă Când povara mă apasă Și când chinul este greu Singur mă Închid În casă Și mă rog lui Dumnezeu. Căci Scriptura ne Învață Că orice Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață, Din belșugul Cerului. Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem. Căci Scriptura minunată Ne arată cum Iisus Marea-a potolit odată Cu-un Cuvânt ce-atunci i-a spus. Când e
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
drag eu spun lor Dragii mei Să vă Iubiți! Pe Domnul să Îl Slăviți El vă Binecuvântează Mintea El o luminează Inima v-o Întărește Viața El v-o ocrotește! Munca voastră să rodească Înzecită să vă crească Să aveți belșug din plin Ca să Dați la cei ce vin Să vă ceară ajutor Ca s-aveți În toate spor! Voi săracilor când dați Pe Iisus Împrumutați. Că-s plăcuți lui Dumnezeu Cei ce-s milostivi mereu. Din lume noi când plecăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sunt Păstorul tuturor Viața sunt Lumina Ta Deschide acum nu mă uita Apa vieții iți voi da Eu Că sunt Mântuitorul tău Izvoare curg din Jertfa Mea Nu vine nimeni ca să bea Deschide acum Că anii fug E astăzi dulcele belșug Căci Jugul meu Este ușor Pe lume tu ești călător N-aude nimeni Când pornesc Sub Crucea grea mă prăbușesc Acolo te aștept creștine Vino, Vino azi la Mine! La Cruce Lui Iisus! (Acestea le-am Învățat de la Tatăl meuă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din Jerusalem 2003) Când Povara... Când povara mă apasă Și când chinul este greu Singur, mă Închid În casă Și mă rog, Lui Dumnezeu Căci Scriptura ne Învață Că orice Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață Din belșugul Cerului Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem! Căci Scriptura-i minunată Ne arată cum Iisus Marea, a potolit odată Cu-n cuvânt, ce atunci i-a spus Când e
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
exagerări de ocazie, unei cariere științifice aparte și de lungă durată. Și, mai mult decât atât, Istoria de față se recomandă de la sine drept un model, așa cum ar fi de preferat să avem pentru toate localitățile însemnate, ce acoperă din belșug harta Țării Românești, tot astfel precum dispunem în cazurile Iașilor și Bucureștilor, Brașovului și Clujului, Craiovei și Constanței, Focșanilor și Chișinăului, Bârladului și Sucevei, iar, nu în cele din urmă, Turnului Severin și ilustrei Alba Iulia. Fie numai pentru atâtea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
loc însemnat în activitatea târgoveților. Se vindeau miere, ceară, cai și, mai ales, vestiții boi de Fălciu - cunoscuți până în nordul Europei, la Marea Baltică și în sud până la Veneția -, brânză și unt, seu și lână, carne afumată și pește. Era din belșug la Huși pastramă de berbecuți, de vacă și chiar de capră și gâscă. Mulți negustori însoțeau convoaiele curții domnești și pe ale armatei. În secolul al XV-lea, apar în documente mai mulți negustori din Huși: un Dragușan, un Simon
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
catolic de Argeș, în provinciile Moldova și Valahia în 1599. Aflat în misiune în Moldova, călugărul considera această provincie „foarte mare, îmbelșugată și mănoasă și populată, cu multe orașe și sate, cu munți puțini și multe păduri și având din belșug tot felul de vietăți”. În 1620, Charles Joppecourt, ostaș și cărturar, consemna impresiile sale de călătorie: „Teritoriul țării este foarte bogat în de toate, udat de izvoare frumoase și mănoase, râuri care-l fac tot mai roditor în grâu și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe care o mărturisesc credincioșii și azi”. Târgul și-a păstrat numele, iar satul menționat mai sus s-a numit Szent Jeronimus (azi satul Ghermănești, com. Drânceni, jud. Vaslui). Deși nu se produce vin (!!!), scrie misionarul nostru, se găseau din belșug tot felul de fructe, mai ales castane (!), nuci și alune, cu care se făcea anual un negoț însemnat. Într-un alt raport, intitulat Relație despre misiunea din Moldova, Giovanni Hrisostomo dei Giovanni (1722-1768) remarca venitul mic al celor patru misionari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și nu sunt războinici și oameni și femei umblă toți goi așa cum au venit pe lume"; "spun acești indieni ai mei că în in-sulele acestea sunt locuri de unde se extrage aurul... și apoi mai sunt pietre prețioase și perle și belșug infinit de mirodenii"; "Amiralul confirma suveranilor că zece oameni de-ai noștri ar pune pe fuga 10.000 indieni de aceștia, într-atâta sunt de lași și fricoși și lipsiți de arme, în afară de bastoane la capătul cărora pun o bucată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bucată de lemn ascuțit întărit în foc"; "pot să asigur pe Altețele Voastre că nu mi se pare să fie sub bolta cerului țară mai bună ca aceasta atât în ce privește rodnicia, blândețea anotimpurilor și calde și răcoroase, cât și în ce privește belșugul apelor bune..."; (op.cit., p.69-100). Miercuri, 5 decembrie, Amiralul "se hotăra să părăsească Cuba sau Juana, pe care o socotise, din cauza întinderii sale, drept un continent"! Câteva precizări: în "Jurnal", Cuba este menționată când "Colba", conform in-formațiilor indienilor, când "Cuba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
societatea lui Stolzenberg și von Reuss, [iar] după câteva zile va porni în străinătate.“ „Dar de unde știi?“ exclamă el, trădându-se. Așa a și fost. A plecat cu prințul de Reuss la Buftea, unde a stat trei săptămâni, trăind în belșug cu ofițerii germani, de acolo în Austria, unde s-a găzduit în castelul lui Turnund Taxis, pe urmă în Elveția și... [la] Paris, unde a sosit ca victima ororilor germanilor. Din nefericire, Berthelot, Saint Aulaire, Robert de Flers 106 o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au strâns 95 de lei pentru carne și vin. Multe au dat păsări de li s-a fiert o ciorbă, au făcut colivă și carne cu varză. A fost un adevărat banchet pentru ei, cu trei feluri de mâncare din belșug. Noi le povățuiam să-i ospăteze în două rânduri din atâtea provizii, dar nu s-a putut, odată pornite nu le-a mai oprit nici o considerație de prevedere, au voit să-i răsfețe cu prisos după atâtea suferințe. Le interziseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
hotel o serbare pentru femeile și copiii din vecinătate, nu am șovăit... [Mă îndurera să văz, trecând pe lângă terasa hotelului sau oprindu-se și privind cu jind, ochii mari ai micilor țărani, așa de slăbuți pe când oaspeții Palace-lui mâncau din belșug și ascultau la lăutari. Am organizat cu destulă greutate, căci s-au ivit diferite incidente între publicul evreu și [publicul] român. Cel român era condus din nenorocire de un d. Teodorescu de la Gazeta Bucureștilor. Eu am bănuit că era o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca să o readucem. Abia la 23 octombrie /5 noiembrie se înduplecă să pornească, cu Mariuța și cei doi copii. Fu încântată de atmosfera ce găsi în București. Germanii simțeau că nu mai pot rămâne aici, dar nu se îndurau de belșugul relativ și mai ales de puțurile de petrol pe care le refăcuseră și care erau păzite cu baterii antiaeriene. Expediau însă femeile, temându-se de reacțiunea populației contra celor care singure trăiseră bine, pe când româncele mureau de foame și de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]