3,230 matches
-
poiana și să ajungă la adăpostul oferit de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe vale În jos. Nu era decât cinci și jumătate, dar abia dacă vedea la zece pași, cu excepția momentelor când fulgerele scoteau brusc din beznă Întinderi vaste de teren, agitate și grotești. Pe neșteptate, un zgomot ciudat Îi ajunse la urechi. Era un cântec intonat cu o voce joasă și aspră, o voce de fată. Cea care cânta, oricine va fi fost, era foarte aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umplut drumul până acasă. Fluturii de noapte văratici au intrat și au ieșit toată noaptea pe geamul lui Amory. Toată noaptea, acorduri lungi și cuprinzătoare au cutreierat, ca Într-o reverie mistică, holdele argintate - iar el a stat treaz, În bezna limpede. SEPTEMBRIE Amory și-a ales un fir de iarbă și a Început să-l ronțăie științific. - Niciodată nu mă Îndrăgostesc În august sau septembrie, a profețit el. - Dar când? - De Crăciun sau de Paști. Sunt un liturghist. - De Paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca un decor de teatru, iar faptul că se afla acolo cu Eleanor, o umbră ireală, i se părea ceva deja trăit. Amory și-a spus că numai trecutul poate părea straniu și incredibil. Chibritul s-a stins. - E Întuneric beznă. - Acum nu mai suntem decât voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
torente cântecul nu s-ar mai duce? Suntem Împreună, se pare... Ce mult te-am iubit... Ce avea În ea ultima noapte, când vara era terminată, De ne-a atras Înapoi, la casa din dumbrava cea mică? Ce rânjea către beznă din lucerna spectral luminată? Doamne!... Până când tu În somn te-ai mișcat și ni s-a făcut frică... Ei bine... trecurăm... mai suntem o cronică doar În lumea ciudată, Doar straniu metal meteoric din ceruri ivit; Născut pe Pământ, neobositul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zile Înainte. Atunci Amory a Înțeles ce anume Întrezărise printre perdelele camerei de hotel din Atlantic City. CAPITOLUL 5 EGOISTUL DEVINE PERSONAJ „Zac, cufundat adânc În greaua adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ellis Loew va defila în culise prin fața marelui juriu înfășurat în drapelul american? — Ai un stomac mai tare pentru meseria asta decât mi-am imaginat eu. Dudley avea dreptate. Mal luă o mână de tuburi de cartușe, le aruncă în beznă, se sui în mașină și porni spre motelul Shangri-Lodge. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI Ascunzătoarea lui Mickey Cohen era o garsonieră. Mick și Davey Goldman exersau un număr nou de cabaret, folosind în loc de microfon țeava unei puști automate de calibrul 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
amenajată o parcare împrejmuită, cu intrarea iluminată de proiectoare fixate pe acoperiș. Acolo erau parcate trei mașini. Danny își concentră privirea și notă cele trei numere de înmatriculare - toate din California: DB 6841, GX 1167, QS 3334. Se făcu întuneric beznă. Danny rămase cu ochii pironiți pe intrare. La 5.33 un bărbat alb de vreo douăzeci și cinci de ani ieși, se urcă în Fordul coupé GX 1167 și plecă. Danny notă semnalmentele mașinii și pe cele ale bărbatului, apoi își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu moartea, amândouă fiind - în mit și poezie - similar valorizate, de regulă negativ. În mitologia greacă, de pildă, zeul morții (Thanatos) și cel al somnului (Hypnos) sunt frați, fiind procreați de același cuplu de divinități primordiale : Nyx (noaptea) și Erebos (bezna primordială), acestea din urmă fiind născute din Haos. La o primă vedere, somnul este o moarte vremelnică, iar moartea - un somn veșnic („somnul de veci”). Cele două stări nu par să difere, ci numai perioadele de timp în care acționează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o situație analoagă cu cea comentată mai sus, pentru că este mai puțin cunoscut și pentru marea sa vechime. Este vorba de un fragment dintr-un text egiptean (Cartea Vacii) de la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. : „Pământul era cufundat în beznă ; când se iviră zorile, oamenii aceștia au ieșit cu arcuri și săgeți [și au ridicat] mâna asupra vrăjmașilor lui Ra” (16). în zona carpato-dunăreană, gesturile rituale de săgetare, de amenințare cu unelte/arme tăioase (aruncate, agitate sau înfipte cu tăișul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
n-a reușit să prindă un fir din gândurile care ar fi putut aparține unei femei. Desigur că gândurile unei femei ar fi inconfundabile. Somnul îl află pe Craig preocupat încă de această problemă. CAPITOLUL 9 Se trezi tresărind în beznă, conștient că se mai afla cineva în cameră. - Taci! îi șopti în ureche vocea de femeie. Am un pistol ațintit asupra ta. Ceea ce-l paraliza era că nu putea prinde nici o scăpărare din gândurile ei. Gândul i se îndreptă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând întoarcerea sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâna unchiului și vărului meu. M-au însoțit până în ocol, unde m-am urcat în trăsură. Cădea o ploaie rece. M-am întors la mănăstire de-a lungul străzilor pietruite. Orașul era iarăși cufundat într-o liniște deplină. Era întuneric beznă, în afară de felinarele ce luminau imaginea Fecioarei prinsă în vreun perete sau de-a lungul drumului. Ascultând tropotul cailor, am închis ochii și am încercat din nou să mi-l închipui pe părintele Valente pe care trebuia să-l întâlnesc. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zbătea în mâna lui Hasekura. „Facă-se voia Ta.” Însă, acum această voie era de o cruzime mai înghețată decât gheața însăși. Fără nici un cuvânt, Hasekura m-a dus în camera de culcare a lui Tanaka. Pe coridor era întuneric beznă și pe perete se înfiripau două umbre, dar și eu, și Hasekura tăceam. Doar în încăperea din fund ardea o lumină. În fața ușii stăteau câțiva supuși împreună cu Nishi. Am pășit înăuntru. Pe un cearșaf plin de sânge se vedea trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doamna Rodica șcraba, mătușa scriitorului Arcadie Opaiț de la Cernăuți și cea mai în vârstă din grupul nostru, ar fi vrut să se întoarcă din drum, dar nu se mai putea face acest lucru. Ne îndreptăm spre Taxobeni, peste tot era beznă, așa cum era în dreapta Prutului pe vremea răposatului Ceaușescu. Numai Dumnezeu a scos-o în calea noastră pe sora lui Ilie Ilașcu, în acea seară întunecoasă. Am străbătut repede cei doi-trei kilometri de la vama Sculeni până în satul Taxobeni. Am oprit mașina
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că le-a adus ceva de mâncare. Am observat că unul din copii, mic fiind, și-a pus lada în cap, altminteri nu avea cum să o ducă. Am luat noi aceste lăzi, să le ducem. Satul era complet în beznă. Aneta ne dirija prin întuneric pe unde să pășim, mergând când pe stânga, când pe dreapta, ocolind gropile cu noroi, pline cu apă. Dar oricât s-a străduit Aneta tot am intrat în gropi, erau imposibil de ocolit pe acel
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
are nu mai e sărac. și Prutul, râul cel mai trist din lume, atuncea când ajunge-n Cernăuți, e-atât de mult, că nici n-ar face spume și-ar vrea s-o ia parcă-napoi, spre munți. De când există bezna și lumuna, de când pe lume e Bine și Rău, de cer este legată Bucovina și acolo-i mai aproape Dumnezeu. Ne amintim mai des de sora noastră răpită-n zi de pace, nu de luptă, când sângeră toți pomii sub
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aceea doamnele au scoborât din trăsuri, domnii le-au dat brațul și toată această lume aristocratică a intrat în păduricea Bănesei unde s-a mâncat, s-a băut și s-a dansat. Dar ce lume a vremurilor pierdute acum în bezna trecutului!... Principesa Urusof, principesa Ferdinand Ghica, d-na Lili Bălăceanu, d-șoarele Laptev, d-na Petre Grădișteanu, d-na Scarlat Ferikidi, d-na Isvoranu etc. Vânătoarea a fost condusă de Alexandru Marghiloman. camerele de revizuire Lupta electorală pentru Camerele de revizuire
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
din viață; cele mai multe ale vieții sunt rupte din cărți; și unele și altele au aceeași soartă: se deteriorează. * Cititul printre rânduri ține și de calitatea scrisului. * Virgula pusă la locul ei face lumină; pusă greșit - face derută; nepusă deloc - face beznă. * Cititorii în stele sunt și scriitori de cărți. * Urcușul pieptiș obosește, dar și fortifică. * Într-o pădure seculară și lăstarii sunt bătrâni. În unele cazuri te lovești de pragul de jos după ce l-ai văzut pe cel de sus. * Nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
legende, atâtea născociri nesăbuite, transmise credincioșilor de sub "sincera" (!!) voastră păstorire în numele lui Dumnezeu [...]?"170. Concluzia preliminară era că o biserică cu asemenea preoți nu era decât un organism fără viață, nemaiservind adevărul, ci doar propriul interes, ținând voit poporul în bezna ignoranței. Șerboianu era revoltat mai ales împotriva ideilor propagate de unii preoți cum că incinerarea ar afecta procesul învierii morților la sfârșitul vremurilor, o atare eroare datorându-se ignoranței teologice, dar și profundei lor necredințe. Șerboianu dădea exemple din Vechiul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cari excelau prin forță, vitejie și alte virtuți. Cultul acestora l-au păstrat și după moartea lor. Istoria religiunilor și mai ales arheologia ni-au adus atâtea dovezi și descoperiri despre existența unui cult al morților, care se pierde-n bezna timpului, încât nu mai este nevoie să insistăm asupra acestei chestiuni. Se-nțelege de la sine că acest cult a variat de la om la om, de la o epocă la alta și că frumusețea lui a depins mult de concepțiunile religioase ale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
încărcate de culori aprinse și dorul după un timp iremediabil pierdut, închinate în exil verilor de altădată de la noi); „Toate drumurile mi-s închise, / Toate zările spre larguri, spre limanuri mi-s deschise. // Mă izbesc în ziuă, mă arunc în bezne / Și mi se desfac răsunătoare vijelii în glezne. / S-a turnat în mine atâta vrajăadâncă, nouă , / Că, de fac un pas, despic oglinda lumii-n două... // Vreau o, Doamne cheile vrăjitea zărilor de lut, / Cari m-au zămislit pietros, năprasnic
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
faptului că organele oficiale de presă instituiseră o tăcere totală. De fapt, mass media româ nești jucau de ani de zile doar un rol marginal în viața de zi cu zi a oamenilor. În anii ’80, românii trăiau într-o beznă informațională. Televiziunea publică renunțase la canalul 2 și transmitea trei, apoi două ore pe zi în timpul săptămânii și ceva mai mult în weekend. Programele de la televizor erau în mare parte propagandă de partid, lucru valabil și pentru radio și presa
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
lovească mobilele. Cunoștea camera, deoarece asistase în ea la conferințe desfășurate aici în nopți reci. Se îndreptă spre o ușă care se afla chiar față în față cu intrarea principală și se trezi într-un coridor în care era întuneric beznă. Știa că aici erau dormitoarele: al lui Delindy, în dreapta, al Marelui Judecător, în stânga. Era imposibil să își dea seama dacă ușile camerelor erau deschise sau nu. Cum nu auzi nimic, bănui cu ușurare că ușile erau totuși închise. Bâjbâi înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]