3,162 matches
-
se devorează, se ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de stabilire a acestora: "Tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre istorie: "Mă gândesc la femeile grece/ când umblau pe aici/ Naltă a crescut trestia/ seducător de mlădie. / Mă gândesc la femeile grece/ trestia-i cu amintiri". 9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp", 1964. 2 "Cantilene", 1970, "Drumul pietrelor", 1970, "Camera de recuzită", 1973, "Anotimpul încrederii", 1974. 1 "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970, "Roata", Editura pentru literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Alexa Visarion, creat de o minte diabolică, în care spectacolul ideal s-a desăvârșit în amănunt, o ia înaintea spectacolului real, celui ce urmează să fie elaborat, așa că procesul creativ intră în impas, refuzându-i-se acea călătorie prin beznă atât de familiară lui Peter Brook. Nu împărtășesc în schimb opinia prietenului nostru comun, George Banu, exprimată în revista Vatra, cum că ar fi vorba de o mărturie care vizează neîmplinirea unei vocații ori o confirmare a unei decepții. Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ci faptul că e fără de Dumnezeu; cuvântul pe care l-am dat sexualității este contemporan, ca timp și structură, cu cel prin care noi ne-am vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a înălțat până la o beznă din care Dumnezeu e absent și în care toate gesturile noastre se adresează acestei absențe într-o profanare care în același timp o arată, o conjură, se epuizează în ea și se vede redată de ea purității sale vide de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mîinile escrocului amintesc de păpușa de lemn și tovarășii ei de drum. În planurile lui, Panteră îl vede pe Zahei storcînd lacrimile și compasiunea, dar și buzunarele milostivilor. Înfățișarea uriașului, venit ca dintr-o altă lume, trecut din lumină în beznă, are o potențială forță magică, de atracție imediată. Privit în patul de spital, Zahei pare să umple camera cu trupul său gigantic. E ca un înger căzut între oameni, amintindu-ne de uriașul eșuat, la țărmul unei așezări marine, în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile sunt scrise "pe un părete de firidă goală"și exprimă solitudinea și vidul existențial. În beznă ("Pe întuneric, în singurătate") trăiesc doar "florile de mucigai", poetul este părăsit de oameni și de Dumnezeu, de har divin, de inspirație. Din cei patru scriitori biblici lipsește Matei și simbolul său transcedental îngerul. Dar, arta celui claustrat stă sub
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
creează în felul lui, lumea, sfidează divinitatea, asociindu-și în încercarea sa temerară, vecia. Poetul se identifică, în planul artei, cu divinitatea, ar dori să moară numai dacă va pieri și Dumnezeu în el, și totul se va cufunda în beznă: "Să nu se știe că mă dezmierdai/ Și că-n mine însuți tu vei fi trăit". În lipsa lui Dumnezeu (marea absență din viața poetului), psalmistul are resentimente, se lamentează, sfidează având ispita adamică de a se identifica, mereu, cu divinitatea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
burlesc: "[P.D.] se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, [P.M.] rezemându-se, ca să nu cadă, de un dulap, [P.M.] una din uși se deschise încet, scârțâind prelung, ca un geamăt înfundat." Vocile se aud din beznă: "Să nu-ți fie teamă, îi șopti [...]. Să nu-ți fie teamă. Nu e nimeni în toată casă... Atunci de ce vorbești atât de încet? îl întreba celalt." "Celalt", adică Vladimir Iconaru, răspunde, evident, cu voce tare urmându-și logică pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cuprins pe de-a-ntregul dar tocmai când mintea în sfârșit izbutise să-l simtă mai bine, să se împace cu el, chipurile judecătorilor pieriră ca prin farmec din fața mea, sfetnicele înalte se cufundară în neant, flăcările se stinseră cu totul; beznele întunericului năvăliră; orice simțire păru înghițită de prăvălirea aceea bezmetică a sufletului în Hades. Iar lumea fu numai liniște, și noapte, și tăcere 395. În cazul personajelor damnate ale lui Poe, ca și a tuturor celorlalte personaje (exemple similare pot
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
spiritului adevărului final, simbol al sensului vieții și al esenței acesteia. Așa cum divinitățile antice nu reprezentau realități, ci simboluri, Dumnezeul unic nu constituie nici el o realitate. El este un simbol. Originea lui simbolică depășește politeismul și se pierde în bezna ancestrală a animismului: el este strămosul-tată devenit tatăl-creator al tuturor oamenilor. Semnificația veridică a simbolului "Dumnezeul unic" rămîne aceeași ca și aceea a simbolismelor antice. Dar adevărul se ascunde aici sub forma lui cea mai evoluată. Spiritele multiple proiectate de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intelectual soția, conform unor deziderate filozofice, în vreme ce Ela încearcă să-l "modeleze" din punct de vedere fizic, conferindu-i un aspect mai plăcut, elegant, în spiritul (chiar dacă efemer) al modei din acel moment. Un personaj cizelat, șlefuit și scos din bezna promiscuității, este Alta, numai că, în final, "statuia însuflețită" se sparge sub privirile îndurerate ale "creatorului" Pietro Gralla. În preajma lui Cellino, fosta curtezană se simte copleșită de o pasiune instinctuală care o face să uite de cel care i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deși era dus la sacrificare. Or Master X ignoră tocmai acest aspect, gomat de faptul că imaginea cunoscută după război este a furnizoarei de materie primă pentru brânzeturi. Astfel de neglijențe (dacă doar despre asta e vorba) ne trimit în bezna cunoașterii relațiilor de similitudine simbolică dintre geți și megaloromani. 4. Atunci când oglinzile sunt și orientate (de refulări, de interese sau pur și simplu de iritarea provocată de cel din fațăj), este clar la ce ne putem aștepta când vorbim de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
epocii". Elpi făcuse propria lui "epurare" puțin mai devreme comițând acel "meurtre symbolique" asupra căruia va insista în Însem(i)nările Magistrului (nota din 18 martie, vezi p. 80). Arhivele epocii nu nu spun nimic și am fi rămas în beznă dacă paginile de jurnal restituite de "pretorieni" ar fi avut soarta unei nevinovate scrisori de adolescentqqqq. 4. Scrisoarea sfâșiată, tentația lui San Antonio și re-împielițările lui Kaas van Eulukas Analizate de Dr. A. Koulakoff înainte de a se apuca de citirea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
infernale sau purgatoriale, ci are și viziunea Empireului. Căzut într-un vis mediumnic, primește sfaturi de etică creștină (așa cum pelerinul Alighieri va fi călăuzit de serafica Beatrice) din partea iubitei sale soațe, Colandrina, moartă de tânără. În fine, peregrinii ies din bezna Abhaziei, rezistând vrăjitoriilor și himerelor, salvați și de forța disperării extreme de a-și reprezenta iubirea și moartea. O face Abdul, truverul, profesând până la capăt acea "pia fraus", succedaneu stilistic la o realitate trangresivă, inumană, menită să se reproducă pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Italiei, înconjurată de păduri și străbătută de un râu care în nopțile de ploaie torențială își iese din matcă, umplând de noroi străzile. Întreaga acțiune a romanului are loc pe fundalul unei urgii a stihiilor dezlănțuite: ploaie cu găleata, furtună, beznă, revărsarea puhoaielor. Aparent poate fi singura întâmplare ieșită din comun, de vreme ce viețile locuitorilor se scurg din totdeauna molcom și previzibil. Rino trăiește din sporadice munci la o fabrică de mobilă, apoi la un șantier de construcții, crescându-și de unul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fi fost un hoț de mașini, proaspătul orb se resemnează în fața nenorocirii; are totuși puterea să realizeze că orbirea care teoretic i se părea a fi absența luminii, o ascundere a ființelor și lucrurilor în dosul unui văl negru de beznă (amauroză), în ceea ce-l privește înseamnă cufundarea într-un alb absolut luminos care devora culorile și formele, făcându-le astfel de două ori invizibile. Fapt e că această primă orbire va declanșa un fel de pandemie, o pierdere a văzului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de bună calitate al dicțiunii cu care reactualizează ravagiile istoriei printr-un episod al ei crucial. Cei o mie de ani de civilizație, grandoare și credință ai Bizanțului (de la Constantin cel Mare până la ultimul Constantin) s-au putut surpa în bezna anonimatului în câteva luni datorită uitării Occidentului, dar mai ales discordiei vecine cu fanatismul din mintea și inima liderilor spirituali ai comunității. Păcate mortale ce acum 550 de ani sau la începutul mileniului trei, asmut pofta expansionistă a despoților lacomi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
către lume/ și ochiul transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm îngerii/ în ochiul transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul// și faruri negre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a misterului cosmologic, la care participă în gesturi avântate. Dintre formele sale de manifestare la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele mele"; "sănii cu ochi de beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul greu/ Doamne-i țipăt ochiul meu"; Doamne țipă apa-n unde/ Ochiul țipăt mi-i niciunde"; "Bolnav sunt de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi deschide gura în noaptea de/ cântec și moarte:) aplecat înlăuntru, din miezul pietrei/ scoțând gâtlejul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o distanta spațială sau temporală; întâlnirea lor este posibilă pe firul amintirilor și al visului.388 În Primă iubire, ea își face simțită prezența numai prin voce: Când eu, neștiutor, senin, sfielnic, / de pe balcon îmi încordam flamandul / auz și-n beznă ochiul șovăielnic, / vrând de pe gură ei s-aud preablândul / glas, căci mai mult nu îmi era dat de soarta, / un ultim glas să-mi lumineze gândul (...) Într-un târziu, cănd vocea suspinată / îmi coborî în suflet (...). (vv. 43-48, 52-53); în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
strofelor ermetice. În consonanta cu optică leopardiană, o seama de viziuni quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a amintirii: Scumpă tinerețe,-i târziu. Dar pot iubi tot ce e pe pamant / în lumina cerurilor, în beznă vântului; / și-n orice chip femeia / venită, nu-i mult de-atunci, la mine, / în râsul căreia mă scald, / care cheamă iubirea, frageda-i vigoare. (În lumina cerurilor, trad. MB).407 Contopirea visului cu imaginile din trecut debutează în poezia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cel din urmă. Citind tălmăcirea lui Quasimodo, cititorul are impresia că se află în fața unor versuri scrise de Leopardi: O fiule / Ce grea pedeapsă-ndur! Inima ta nu stie; / Și dormi adânc / cufundat în asta noapte de cer neluminata / În beznă cea de lemn ferecata în cuie de arama. / Și nu auzi trecând la creștet / undă prelunga a apei nici vuietul / aerului (Plânsul lui Danae).476 Somnul profund amintește de cel din versurile 7-14 din Seara zilei de sărbătoare, semn că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
melancolic ce tocmai se stinge, apar luna ce luminează drumul căruțașului (al rotarului la Quasimodo) și marea: pe culmi, prin satele din vale, / ajunsă-n crucea boltii, / de dupa Alpi, în marginile zării / sau în adâncul mării / coboară luna și sporește beznă (idem, vv. 9-12).514 Quasimodo îmbracă în accente corozive adagiul trist din versurile maestrului; zefirul leopardian de ascendentă vergiliană devine în noua poezie vânt distrugător, cu funcție similară celei a timpului: vânt, / ce pătează și macină gresia și inima / lugubrilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rusă), intitulat Kamera Obscura/Camera obscură (1932-1936). Winifred Roy a tălmăcit textul în engleză, imediat după apariție, dar versiunea l-a nemulțumit pe prozator care l-a tradus, în 1938, el însuși, drept Laughter in the Dark/Un hohot în beznă (tipărit recent, la Polirom, și în română) variantă consacrată apoi pe plan internațional. Problema dragostei nepermise apare, pentru prima dată, aici. Un critic de artă, de vîrstă mijlocie, respectat și apreciat în Berlinul anilor douăzeci-treizeci, Albert Albinus pe numele său
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]