10,418 matches
-
din nou chipul diabolic în oglindă... STOP. Nu, desigur că omul nu este o specie superioară de maimuță. Este o altă specie, insuficient cunoscută. Cea mai perversă, perfidă și lipsită de scrupul ființă ce poate fi imaginată. Ia o înfățișare blândă, calină, inocentă, atât de bine studiată încât l-a făcut până și pe Dumnezeu să se răzgândească, pentru ca apoi să lovească laș, pe la spate, să muște mâna care l-a hrănit, să provoace pierderi incalculabile, dezastre, adevărate scenarii horror. Și
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
avut viață grea. Tata chiabur, studii întrerupte, ani grei de închisoare. Și el se miră că î-a mai fost dat să vadă lumina soarelui. Foame, bătăi, nici un fel de grijă pentru bolnavi. Era în celula lor un vârstnic mai blând, pâinea lui Dumnezeu care le mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VINO LÂNGĂ MINE... Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Blândă, senină și parfumată E-o zi de vară în zori, Deasupra câmpiei, Soarele pașnic veghează Nașterea rodului din flori, Floarea- soarelui își deschide corola, Îndrăgostită de zâmbetul soarelui Ce tocmai răsare, Pământul și Cerul, în zare Mâna își dau, Trăind
VINO LÂNGĂ MINE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361793_a_363122]
-
Editura Vremea, București, 2008, cu o prefață de Liviu Grăsoiu. In poemele acestui volum eul trăiește în latura evanescentă a evenimentelor, iar versurile în învelișul lor spumos și stilizat evidențiază o presimțire și o amintire a numenalului: Revino, cum o blândă atingere de vânt/ Pe un alint de lacrimi se-așterne drept veșmânt ... Vei reuși,tu,oare,să limpezești din vină/ Această așteptare la cea mai sacră cină?(Această așteptare...). E o poezie a transparențelor simbolice, o reproducere lirică a ideii
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
tămăduirii în sudul târziu,unde proiecțiile lirice,într-un halou însorit,sunt îmbibate de sugestii ontologice și cosmologice, din care se poate deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină și blândă!/ Și du-mă-n a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă!(Plutind ca un abur).Unele secvențe au totuși o ardență senzorială într-o beligeranță a retoricii destul de modernă și dezinhibată:Numai iubirea cu noi/ Va spori în dobândă
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
Omagiu > "O STEA CĂZÂND, SE-NALȚĂ" - POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAȘI TITLU -CEZARINĂ ADAMESCU Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului BOCETUL NEAMULUI Neamul meu de pește Prut Blând că un surâs durut, Neamul meu de pește ape Mi l-am tras de ochi - aproape. Neamul meu de pește cer Îmi întinde lăicer, Îmi întinde punte lină Pe spinare de Lumină; Pe spinări de curcubeu Oropsitul, neamul meu. Neamul
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
ochi - aproape. Neamul meu de pește cer Îmi întinde lăicer, Îmi întinde punte lină Pe spinare de Lumină; Pe spinări de curcubeu Oropsitul, neamul meu. Neamul - că desprins din râma, Neamul consâgean cu mama. Limba-mamă ce ne doare Aură nemuritoare, Blândă l-a înfășurat Pe acest firav bărbat; Aură de nemurire, Pe al Poeziei Mire. Mierea ei trecută-n vers E pecetea de neșters, E-un sigil de foc, ia sama, Limba dorului de mamă. Neamul cel năpăstuit, Neamul îndumnezeit, Neamul
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
de-mpărat, În cunună de safire, Pentru-al Poeziei Mire. Fruntea-mpodobind cu laur, Înțeleptului - Drept Faur, Ce-a plătit cu preț de sânge Tot ce-n Țară astăzi plânge. De pe fruntea tutelara Și din gură lui amară, Ba din ochiul blând și trist Și din trupul său de crist Strofe izvorăsc în stele Că și lacrimile grele. Stropi din roua plânsului Cad pe fata dansului, Floricica dorului Și-a nemuritorului, Căci Poetul n-a pierit, Dimpotrivă-a nemurit. Nu mai plânge
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
fată./ Și era una la părinți/ Și mândră-n toate cele,/ Cum e Fecioara între sfinți/ Și luna între stele./ Din umbra falnicelor bolți/ Ea pasul și-l îndreaptă/ Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă. Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază,/ Pătrunde-n casă și în gând/ Și viața-mi luminează![...] Dar cum ai vrea să mă cobor?/ Au nu-nțelegi tu oare,/ Cum că eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare? [ ... ] De greul negrei vecinicii,/ Părinte
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > FEMEIA Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Blândă luminare Și stea căzătoare Celesta minune Mulți stau să se-adune Sub frumoasa-ti rază Ce e ca o oază Plină de iubire Și zile senine Pentru suflete rănite Ce credeau că sunt menite Să fie-mpietrite Pe veci sângerânde
FEMEIA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361928_a_363257]
-
induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple culori în umeda încăierare dintre mocirlă și pământul reavăn al bucuriei de a fi... ascult glasul genunchilor înroșiți. e doar un geamăt, o rugă blândă neîmblânzind nici fărâma de ochi circular rostogolit în tainele lor. nimic nu se mai aruncă. doar o umbră și o simpatică apatie zdrobește genunchii înroșiți. se face economie de frunze. e criză... dincolo de răsărit granițele înghit trupurile. descalecă magii bătând
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
care-a fost? Mintea mea, în trup devine de pe-acuma o captură, Te-ar urma cu bucurie, renunțând la adăpost. Aș gusta și eu cu tine nebunia infinită De călătorii-ncărcate, fără urmă de regret, Doar cu o tristețe blândă pentru viața irosită Într-o altă ignoranță, pe care s-o uit aștept. Revărsare violetă de trăiri nălucitoare Mă așteaptă lângă tine, mută în promisiuni, Altă viață, alte speranțe, tot se schimbă și apare C-am trăit atâta vreme sărăcită
CĂLĂTOR PRIN UNIVERS de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361983_a_363312]
-
și eu că, măicuța mea, mă ocrotește neîncetat cu brațele-i sale calde, pentru că ... orice mamă rămâne mamă pentru veșnicie, nu se desparte de copilul ei, nici după ce trece în neființă. Ea-l păstrează adânc, acolo în inima ei. Chipul blând al mamei îmi răsare mai mereu, tainic ca o lumină lină, din codrii de nădejde, atunci când simte că m-aș putea pierde prin ungherele adânci ale întunericului, și-mi dă putere să pot merge mai departe. Ochii săi, topiți în
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
mamei, care a știut să rămână demnă în orice situație, iar cuvintele ei pentru noi, întotdeauna au fost strașnice gărzi ale adevărului, în spiritul căruia ne-a crescut și ne-a educat și ea și tatăl nostru. Mereu a fost blândă ca un bob de rouă, ce niciodată nu îndoaie nici o petală, și sensibilă precum un câmp cu mii de fire de iarbă ce vibrează la atingerea unui fluture, dar mai cu seamă a fost răbdătoare precum o sămânță care așteaptă
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
preasfioasă fată, Vin îngerii în casa demult necercetată, Vin îngerii în floarea de măr și de pelin, Stă lângă muribundă preatristul heruvim. Tot omul are-un înger, iar satul, un alai; Poemele cu Îngeri, - poemele din Rai. Bucură-te, Rouă blândă, străvezie și ușoară, Bucură-te, Pană smulsă Îngerului din subsoară, Bucură-te, Miresmare de-ntâlnirea tăinuită, Bucură-te, Luptă dreaptă cu Arhanghelul plinită, Bucură-te, A fi pocalul plin cu tainică lumină, Bucură-te, Fluviu sacru, roditor de apă lină
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
verdeață și-o maicuță se închină la o cruce, de piatră roasă de vreme. O toacă răsună-n vale și-un clopot se zbate. Un sat se întinde pe lângă râul, ce-n cotituri spre soare lucește cu ape. In liniștea blândă, o voce se aude: - Yes ... Aici este sălbatec, aici este un nume, aici este pomul cu rădăcinile sale, aici a-și vrea a apune, aici este pădure de viață. Din nordul fiordurilor, din vechea Scoție, un sânge albastru de rege
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
2012 Toate Articolele Autorului DRAGA MEA Tu nu ești Venus din Millo Dar pentru mine ești o stea, Cândva îți spuneam: copilo! Și astăzi te strig, tot așa. Mă privești cu ochii-ți căprui Și îmi zâmbești cu drag, Cuvinte blânde îmi spui, Tu știi că astea îmi plac. Te privesc și astăzi cu plăcere, Și la pieptul meu te strâng, Cu gingășie, să nu-ți provoc durere, Sprijinit doar în piciorul stâng. Te sorb în fiecare dimineață, Ca pe cafeaua
DRAGA MEA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362087_a_363416]
-
de lup și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât o boabă de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
-mpace.// Să pot urca pe piscurile fericirii,/ Să am în inimă dreptatea Ta și patima iubirii“. Balanța ține în echilibru dragostea pentru familia de suflet și pentru familia în care s-a născut. Astfel, doamnei Ludmila, soția sa, „Aceeași ființă blândă, diafană,/ ( ... ) ființa bună de s o pui pe rană“ , îi închină versuri pătimașe, în timp ce părinții sunt surprinși în ipostaze din care răzbate deopotrivă admira �ția și profundul respect: „O, mamă dulce, ca fagurul de miere, / Cum puține au mai fost
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
marți 26 iunie 2012, în bucurie și FERICIRE am colindat alături prin grădina cântecului: Margareta Clipa, Viorica Flintașu, Elisabeta Turcu, Steliana Sima, Mariana Ionescu-Căpitănescu, Ion Fănescu. Sunt voci mari, inconfundabile, care, Slavă Domnului, vor dăinui peste timp. Cu vocea-i blândă, mătăsoasă, foarte cunoscută atât în interpretarea cântecelor, cât și în vorbire, FUEGO a știut cum să-și rânduiască la loc de cinste toți prietenii, dar și pe fiecare în parte. Și aceasta s-a întâmplat tocmai datorită misiunii nobile cu
ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365805_a_367134]
-
bucurie. Nu oricine poate face acest lucru și nici nu are acces, ci doar cei aleși. Să deschidem, așadar, poarta Raiului poeticesc, unde trăiesc laolaltă, în iarba înaltă până la inimă, cuvintele îmbrățișându-se și mângâindu-se unul pe celălalt, cele blânde și cele arzătoare pe rugul tăcerii, cuvintele patimă și cuvintele domoale, provocatoare, pudice dar și cele patetice, sfâșietoare. Poetul ne avertizează încă de la început că vom străbate „un drum de izvoare ascunse”, în care vom întâlni suflete expirate, prin galaxii
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
să știe adevărul despre o viață, viața ei, socotind că astfel va realiza, va închina un necesar elogiu frumuseții ori... imperfecțiunilor naturiii umane rătăcitoare la răscruce de spații, timpi, istorii, în căutarea fabulosului paradis pierdut! O grație neostentativă, cuminte, o blândă feminitate.” ( Calistrat Costin). „Am uibit clipele nelămurite // din neobositul anotimp // măcinat de nașterea cuvintelor // pe înserat.” .... „am iubit văpaia de stele, pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea // cu asfințitul,”...( Autoportret). „Lăcrimând noaptea” poeta
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
sufletului poetei sălășluiește un spirit suferind ce-și caută vindecarea în veșnicia Cuvântului, găsindu-și mângâierea doar prin creație. Bogăția simbolurilor reflectă dexteritatea cu care autoarea scoate în evidență confruntarea dintre esență și expresie. Metaforele sunt adevărate bijuterii cu reverberații blânde, sugerând o tristețe mai degrabă cucernică... și nu incitantă și zgomotoasă. Nu lipsesc din volum nici deziluziile, febrilele căutări a magicilor semne pe cerul zilei, stările de veghe „în tihnă ascult greierii ascunși // în huma uitării”, „mi s-a asuns
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
când tu te vei întoarce, lumina mea trecută în albe punți. Și-mbrățișați pe-a lumii verticală vom dănțui în toamnele mierii, când în nuntiri de vrajă și cabală vom da iubirii tonuri azurii. Tu adă-mi cânt zvonit din blânde gene și-a ta mireasmă plină de fior, te-oi aștepta pe-o frunză-n zbor alene să sorb din albul măr rotund mustiri de dor. Leonid IACOB Referință Bibliografică: așteptare / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 595
AŞTEPTARE de LEONID IACOB în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365853_a_367182]
-
să poți durerea iarăși s-o înfrunți, Să te prinzi de stele, fără să mai cazi, Când ne pune luna nimbul său pe frunți. MĂRGEAN ( rondel ) de Leonte Petre În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară, Sosește înc-o dată tandra vară, Cu soare, cu căldură, cu ocean. Și-o insulă ne-aduce, de mărgean, Cu briza ne mângâie de cu seară, În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară. Pe
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]