2,594 matches
-
Îi urați bun venit faimoasei ei editoare, adevărată legendă vie, doamnei Miranda Priestly! Încăperea s‑a pornit să aplaude frenetic exact În clipa În care am simțit cum inima mea Își Încetează bătăile. Nu aveam timp să gândesc, să o blestem pe Briget pentru că permisese să se Întâmple toate astea, să o blestem pe Miranda pentru că plecase și luase discursul cu ea, sau să mă blestem pe mine Însămi pentru că acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Priestly! Încăperea s‑a pornit să aplaude frenetic exact În clipa În care am simțit cum inima mea Își Încetează bătăile. Nu aveam timp să gândesc, să o blestem pe Briget pentru că permisese să se Întâmple toate astea, să o blestem pe Miranda pentru că plecase și luase discursul cu ea, sau să mă blestem pe mine Însămi pentru că acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se miște cu de la sine putere, stâng‑drept, stâng‑drept și am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am simțit cum inima mea Își Încetează bătăile. Nu aveam timp să gândesc, să o blestem pe Briget pentru că permisese să se Întâmple toate astea, să o blestem pe Miranda pentru că plecase și luase discursul cu ea, sau să mă blestem pe mine Însămi pentru că acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se miște cu de la sine putere, stâng‑drept, stâng‑drept și am urcat treptele spre podium fără vreun incident. Dacă nu aș fi fost total șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tu n-ai părinți să te strângă de pe ulițe și din curțile oamenilor? Totuși copilul nu s-ar fi speriat de mânia ei, dacă nu intervenea alt glas: ― Nicule maică, vin' la mama!... Auzi tu, Nicușor?... De ce stai să te blesteme dînsa? Vasile Zidaru ședea peste drum și avea o muiere cât un granadir și rea de gură, de nimeni nu-i stătea înainte. Copilul, bălan și durduliu, nu știa decât de frica ei; altfel, toată casa îl răsfăța și-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi slăbise vederea, acuma începea să-l cam lase și urechile. Când înțelese despre ce e vorba, se miră, se închină și strigă pe fiică-sa: ― I-auzi, Niculino, ce-a pățit bietul Chirilă cu feciorul grecului! Niculina se revoltă, blestemă pe greci, chemă pe soțul ei: ― N-ai auzit, Filipe, ce poznă i-a făcut lui Chirilă băiatul grecului, studentul?... Filip ascultă liniștit, clătină din cap în semn de indignare și întrebă, greoi, tacticos: ― Ei, ș-acuma ce-ai de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascunde ar fi fost neleal față de omul care, printr-un gest, ar putea să înlăture miasmele ce turbură văzduhul, să restabilească încrederea și răbdarea până la o soluție mai trainică. Pleca acuma dezamăgit de sine însuși, nu de Miron Iuga. Își blestema neputința de a-i fi lămurit ceea ce în sufletul său era atât de limpede. Transformate în fraze, lucrurile care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni! Bătrâna își văzu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din când în când însă îi mai ocăra, îi mai blestema ca să nu-și facă de cap: ― Măi dracilor, lăsați câinii în pace, c-o să vă muște!... Costică, fire-ai al dracului, nu-mi hâșăi găinile, că se sperie și nu se mai strâng acasă!... Băiete, nebunit-ai ori nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cârciumii, Trifon Guju spunea fără pripeală, rece, liniștit, doar cu ochii încruntați ca totdeauna: ― Boierii numai de frică știu omenie! Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. Oamenii se îmbulzeau când într-o parte, când în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon: ― De-al lui Pavel vorbiți? De băiețel?... Ia lăsați-l dracului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar ședea lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doi colți îngălbeniți. Nu pot să te doară. Nici milă de altul nu poate să-ți fie, doar de tine. Așa că ei zic : dacă nu-i dau ăstuia o firfirică, te pomenești că-mi merge rău toată ziua... ori mă blestemă și să te ferească Dumnezeu de blestemul beteagului. Asta pentru ăia care te văd, că cei mai mulți, când se uită la tine, sunt mai chiori decât boșorogul ăsta de Fane. — Eu văd umbre... se apără orbul. — Umbrele seamănă între ele, hotărî
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-a descoperit blestemul. Și înjurătura, care e tot un blestem, dar spus la repezeală. În viziunea asta despre lume, înjurătura e piatra filosofală. Cine te înjură nu-ți ia gâtul. Înjurătura înfierbântă, dar și sleiește. Cu cât mai tare blestemi, cu atât mai serios îți muți gândul de la ciomăgeală. Eventual, lași destinul să ciomăgească în locul tău. — Voi înțelegeți ceva ? întrebă Tili. Adică dacă cineva nu mă înjură înseamnă că mi-e dușman ? Nu așa. Există oameni sănătoși și oameni bolnavi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
intrarea în biserică ! Bată-te toate sfintele rugăciuni și Duminica Floriilor și Schim barea la față ! Popa se înflăcărase. Încuviințările lui Maca îi sporiră elanul, la fiecare nouă afurisenie sălta de pe scaun, astfel încât începuturile erau cu o terță mai sus. — Blestemat să fii în creierii tăi, se bucură, în sfârșit, popa, privindu-l cu duioșie. Afurisit în gură, în piept și-n inimă, în mațele trupului tău, în toate încheieturile și mădularele, de la cap până la picioare și înapoi ! De atâta săltat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă acum își amintise și asta îl întrista. — Da’ blesteme cu moartea nu știi ? întrebă Maca, observându-i paharul gol și înțelegând că asta n-o să-l ajute prea mult în găsirea răspunsului. — Toate sunt cu moartea. Blestem e un cuvânt care vine din latină și ăia, ă-hă, sunt morți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șopti. „Hai să-l căutăm pe tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri în ce loc și își repetau versul în minte, ca să nu-l uite. Așa cum orice lucru sau ființă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
legii. Pe măsură ce le citea, le arunca. Hârtiile se înălțau în adierile stârnite de flăcări și se roteau, ca niște vrăbii de foc. Podurile rulante, brațele de fier, boturile căscate, frunțile încovoiate, înzorzonate și încornorate înce pură să se topească. El blestema și idolii se scurgeau ca o lavă. În depărtare se auziră sirenele pompierilor. Nu-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă crucesc! Strămoașei Eva cu reproș Frumos exemplu, bravos! le-ai mai dat Străbună Eva, fiicelor matale! Ce, crezi că noi nu știm că te-ai culcat, Cu primul care ți-a ieșit în cale?! Strămoșului Adam, cu mânie Te blestem! Te desfid! Te osândesc! Călcând porunca Tatălui Ceresc Ai fost smintit, mișel între mișei!... (Măcar era ceva de capul ei??) Deznodământ După ce au divorțat, Și bărbatul și femeia, La scurt timp, s-au împăcat ...cu ideea. Unei epigramiste de 1
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
tău doar că Sticlă trebuie să aștepte până când împăratul te vede. — Poate până atunci unchiul o să fie lovit de o căruță sau Sticlă o să moară de o supradoză de opiu, zice Kuei Hsiang. — Kuei Hsiang, îl oprește Rong, nu-i blestema așa pe oameni. La urma urmei, ei ne-au oferit un adăpost. Întotdeauna mi s-a părut că Rong a avut mai multă minte decât Kuei Hsiang. Asta nu înseamnă că lui Rong nu îi era teamă. A continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
similar cu cel al realizării unei măști. Sub privirile tuturor, călăii adaugă cârpe ude, strat după strat, în timp ce victima se luptă să respire. Membrele eunucului sunt ținute până încetează să se zbată. La începutul vieții mele în Orașul Interzis am blestemat asemenea pedepse. Eram întrozită de cruzimea lor. Peste ani, perspectiva mea s-a modificat treptat. Mi s-a părut că disciplina e o necesitate. Eunucii erau capabili de crime abominabile și de o cruzime fără margini. Mânia care îi stăpânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt precum oaia care se trezește în gura leului.... Însă la cuvântul „oaie“, Chen s-a oprit brusc. Și-a dat seama că semnul meu zodiacal e oaia și că dacă ar continua versul, alții ar putea crede că mă blestemă. Cheng a încercat să înghită cuvântul, dar era prea târziu - toată lumea îl auzise deja, căci era o operă celebră și versurile erau cunoscute. Sărmanul om a încercat să se salveze jonglând cu silabele cuvântului. A tras de voce și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
găsit scris că Amonitul și Moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, 2. pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pîine și apă, și pentru că tocmiseră împotriva lor cu preț de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvîntare. 3. Cînd au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toți străinii. 4. Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru, și rudă cu Tobia, 5. pregătise pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
niște Iudei, care își luaseră neveste Așdodiene, Amonite și Moabite. 24. Jumătate din fiii lor vorbeau limba Așdodiană, și nu știau să vorbească limba evreiască; nu cunoșteau decît limba cutărui sau cutărui popor. 25. I-am mustrat, și i-am blestemat, am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul, și i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu zicînd: "Să nu vă dați fetele după fiii lor, și să nu luați fetele lor de neveste nici pentru fiii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
românească". După ce și-a exprimat propriile distanțe față de tradiția "mioritică", însuși Eliade este recucerit de tentația sublimului filosofic al Mioriței. Rămîne însă problema relației românilor cu istoria, o istorie a cărei absurditate se realizează de-a lungul unui spațiu aproape blestemat de soartă. Miorița, care pune în scenă acceptarea sorții de către cioban, este o formă de răspuns colectiv la teroarea istoriei: "Eroul mioritic a reușit să găsească un sens nenorocirii sale, asumîndu-și-l nu ca pe un eveniment istoric personal, ci ca
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că Franța urma să iasă din cercul servituții în care se învîrtea de la 1815 sub brațul străinătății. Da, toți au crezut că politica invadării dispăruse, că patria renăștea, că jugul cuceririi se sfărîma, că noi ieșeam în sfîrșit din locul blestemat de la Waterloo." Quinet introduce aici o continuitate între Revoluție și moștenirea napoleoniană. Cînd e vorba de a situa polul anti-rus, se amintește într-o perspectivă globală de Franța din perioada 1789-1815. În România, această amintire este consacrată de războiul Crimeei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
scurtă caracterizare a personajului principal. 4. Descrie relația flăcăului cu fetele. 5. Precizează motivul pentru care îl căuta bătrâna. 6. Explică motivul blestemului aruncat asupra sa de Maica Domnului. 7. Povestește ce s-a întâmplat cu feciorul după ce a fost blestemat. 8. Cine, când și cu ce scop recoltează această plantă? 9. Precizează ce fenomen explică acest text. 10. Numește un alt text din lectura personală, care explică numele sau apariția unei vietăți. Proba nr. 3 - Ccomunicare scrisă Citește textul următor
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]