5,885 matches
-
m-a privit încurajator. — Ideea originală, șopti ea. Vrei să-mi spui câteva cuvinte despre ea? Adică unde are loc acțiunea? — Cum? — Am întrebat unde are loc acțiunea. — Aici, am răspuns eu, ridicând din umeri. Ne plimbarăm triști privirile prin bolta care fusese transformată pe jumătate - la lemnul de trandafir, la plușul jilav, la perdelele care atârnau moi peste geamurile murdare, la postavul tocit al mesei de biliard, la pocherul mecanic, la Fat Paul cu ochii lui șterși, cu fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care se află între Fifth și Sixth, îndreptându-se apoi spre vest, unde s-a pierdut imediat în forfota străzii. Și iată-mă stând cu o porție triplă de scotch în mână, în artificiala grotă de pe aeroportul Kennedy, în timp ce pe boltă rulează un film zgomotos despre viitorul apropiat - un bun pe care eu îl văd printr-un hublou și căruia directorul de imagine i-a dat o lumină excelentă. În jurul meu se scurg oamenii cu fețele lor de aeroport, cu fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
E plină bolta cerească De îngeri în alb îmbrăcați Ei vin deseori la fereastră S-aducă lumină în casă Și viața să ne-o facă frumoasă Cu dragostea lor iubitoare, de frați. Acolo, în zarea albastră, E lumea tacută a celor plecați E
În lumea nevăzută. In: "Atom" primordial necuprins by Eli Sava () [Corola-publishinghouse/Imaginative/340_a_616]
-
mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm că pastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul acestor senzații se transpune în percepții și reprezentări transfigurate metaforic, aș cum vă puteți convinge lecturând poezii ca: „Zi toridă”, „Urări de primăvară”, „Început de toamnă”, „Zi de vară” și
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
do—mi—sol—do. Datorită prelungirii fiecărui sunet, cele patru note se ajung din urmă și se suprapun, dând naștere unui acord. În sălile mari de formă eliptică (în plan ori în secțiune verticală) și cu zidurile goale sau sub bolțile eliptice ale unor poduri se pro-duce o reflexie de mare efect, creându-se zone în care sunetul este mult amplificat iar altele în care nu se aude deloc. Astfel , ascultătorul 1 , care stă în unul din focarele elipsei, aude mult
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
biserica este „atârnată” de cer. La nivel metafizic această senzație se traduce în conceptul „transcendentului care coboară și se relevă din proprie inițiativă”, radical opus față de interpretarea arhitecturii gotice caracterizată prin linii verticale care se unesc și se armonizează în boltă. Credincioșii protestanți se înalță ei înșiși spre transcendentul din boltă. Arhitectura romanică caracterizată prin linii orizontale ce sugerează doar o aspirație către transcendent, credincioșii reușind cel mult să se găsească în pragul transcendentului, acesta dovedindu-se inaccesibil. Componenta sofianică a
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
se traduce în conceptul „transcendentului care coboară și se relevă din proprie inițiativă”, radical opus față de interpretarea arhitecturii gotice caracterizată prin linii verticale care se unesc și se armonizează în boltă. Credincioșii protestanți se înalță ei înșiși spre transcendentul din boltă. Arhitectura romanică caracterizată prin linii orizontale ce sugerează doar o aspirație către transcendent, credincioșii reușind cel mult să se găsească în pragul transcendentului, acesta dovedindu-se inaccesibil. Componenta sofianică a cultului ortodox se mai poate regăsi și în conceptul gnostic
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
hapul, n-ai ce-i face, inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi“. Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe Bulevard, în dreptul cinematografelor, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura În fața fîntînii, așezată pe o bancă, escaladînd cu privirea bolțile claustrului. M-am oprit În prag pentru a o contempla și, pentru o clipă, mi s-a părut că văd În ea reflexul Nuriei Monfort, visînd cu ochii deschiși pe banca ei din piață. Am băgat de seamă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de foc și de fum urcînd la cer asemenea unor șerpi de lumină. CÎnd pompierii au izbutit să stingă flăcările, cu puțin Înainte să se crape de ziuă, nu mai rămăsese nimic, În afara scheletului de cărămizi și metal ce susținea bolta. Acolo l-am Întîlnit pe Lluís Carbó, care lucrase ca paznic de noapte vreme de zece ani. Se uita la molozul fumegînd, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Sprîncenele și părul de pe brațe Îi arseseră, iar pielea Îi strălucea aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În arteziană, stomatologul se mulțumise să asculte un lăutar... Chelnerii Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vadă În preajma sa doar clădiri mărunte și făcute În grabă un sentiment de mândrie națională. Privind-o ori din față, ori din spate, nu-ți poți stăpâni strigătul lăuntric de admirație: „Ce construcție solidă, ce turn, ce coloane, ce bolți, astăzi asemenea clădiri nu se mai fac!”. Și chiar dacă turnul de pe acoperiș a fost retezat la jumătate și dinăuntrul lui a dispărut orologiul care indica de departe ora exactă, iar fără el Întregul edificiu pare să n-aibă nici un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și vrăjmașul său a fost strivit sub greutatea cavalerului Mandricardo, când și-a mai revenit , întrucâtva din buimăcială, s-a asigurat de moartea șarpelui, a prins a cerceta locul în care căzuse și a văzut că se afla sub o boltă încrustată cu metale prețioase și iluminată de un foc de cărbuni. În mijloc se afla un coșciug de fildeș, iar în el sta întins, ceea ce părea afi, un cavaler în armură, dar în realitate era un trofeu gol, compus din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a ajuns jos prea puțin atinsă, deși, oarecum amețită. De cum și-a revenit ea a aruncat o ochire în juru-i și a văzut o ușă prin care a trecut într-o a doua peșteră, mai mare și mai înaltă în boltă decât cea dintâi. Aceasta avea înfățișarea unui templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
juru-i și a văzut o ușă prin care a trecut într-o a doua peșteră, mai mare și mai înaltă în boltă decât cea dintâi. Aceasta avea înfățișarea unui templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar și, căzând în genunchi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rătăcire, a renunțat a-l mai căuta. Era cam pe la mijlocul celei de a treia zi când paladinul a ajuns pe malul unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă smălțuită cu flori. Copaci înalți ale căror vârfurei se îmbinau formând o boltă, umbreau râulețul, iar zefirul care le legăna frunzișul tempera căldura. Aici veneau ciobanii să-și astâmpere setea și să se adăpostească de arșița amezii. Aerul îmiresmat de flori le turna parcă puteri noi în vine. Roland a simțit imediat o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aceea unde Medor gravase fatala inscripție. Dând cu ochii de ea, deznădăjduitul paladin a tras sabia din teacă și a lovit în stâncă până ce a făcut-o pulbere. Nefericită grotă! De acum nu vei mai atrage cu umbra șirăcoarea ta. Bolta-ți nu va mai adăposti nici ciobanii și nici oile. Nici tu, fântână rece și limpede nu vei scăpa furiei lui Roland! El a aruncat în aceasta trunchiuri de copaci smulși din pământ, bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
CA O RĂSCRUCE... Priveam cum bolta își dansează hora Deasupra noastră, într-un pas vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
mine e plin de iubiri Și-n drumul pe care de-acum îl preiau, Pe care s-o las?...Pe care s-o iau? Pe care s-o șterg din priviri?... Adâncul din mine-i tăios precum lama Și-n bolțile lui oftează sonor, Ca zborul de noapte al unui cocor, Ce-mi poartă pe aripi năzuințe, de-avalma...
DILEM? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83785_a_85110]
-
și din Târgușor Și “urmele” lui Eminescu... M-aș bucura să întâlnesc Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi, să urc în personal
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
bogat, mai deplin Mai plin de speranțe și chiar mai divin Când toate își au orișicum împlinirea... Alungă-mi visarea din lumi ireale Și lasă-mă singur, lucid și stingher, Să-mi caut în noapte, un punct de reper, Pe bolta-nstelată, în lumi boreale... O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea În florile albe, în nopțile reci Prin care, ca boarea, făptura ți-o treci Cătând disperată, în zori, fericirea...
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
prima pătură de pământ fiind înlăturată, se așteaptă din moment în moment să se dea de trupurile martirilor. Se lucrează cu râvnă și înfrigurare. Nimeni nu vorbește. E o liniște de biserică. Se pare că într-o catedrală a cărei boltă o formează cerul și a cărei icoane le-au adus figurile încercate și aureolate ale legionarilor, se face ruga cea mare, unica. Din când în când, câte o voce abia îndrăsnește să silabisească: Vezi, camarade, încet... lăsați casmalele și luați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
puse farfurii și ta câmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]