3,270 matches
-
desprind toate consecințele ei. Cu toate acestea, după ei, opoziția nu exista la origine. Pe vremuri, povestesc amerindienii, Linxul și Coiotul erau prieteni apropiați și aveau aceeași morfologie. S-au certat însă și, ca să se răzbune, Linx i-a lungit botul, labele și coada lui Coiot ; la rîndul lui, Coiot i-a turtit botul și i-a scurtat coada lui Linx. De atunci, se opun ca fizic : extravertit pentru unul și introvertit pentru celălalt. în concluzie, atît la nivel fizic, cît
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
origine. Pe vremuri, povestesc amerindienii, Linxul și Coiotul erau prieteni apropiați și aveau aceeași morfologie. S-au certat însă și, ca să se răzbune, Linx i-a lungit botul, labele și coada lui Coiot ; la rîndul lui, Coiot i-a turtit botul și i-a scurtat coada lui Linx. De atunci, se opun ca fizic : extravertit pentru unul și introvertit pentru celălalt. în concluzie, atît la nivel fizic, cît și moral, Linxul și Coiotul, felina și canidul, au fost, poate, și ar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
energie din exterior. Energie? Sugerează, mai degrabă reamintește LM (nu-i vestita marcă de țigări, mai ales că purtătorul inițialelor e un antitabagic convins ca să nu spun militant, spre deosebire de mine care recunosc nocivitatea fumatului ori de câte ori Îmi vâr o țigară În bot) că sunt materiale de construcție de felul ghipsului, fabricate de fapt din deșeul industriei de Îngrășăminte fosfatice, anume fosfoghipsul, care sunt radioactive (tot „lupul“ a declarat-o). Nu-i vorba de radioactivitate, căci „lupul“ vorbește acum de materiale inerte din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
place să se compare, pretinzându-se serios. Și spune că acei 32 de dinți ai maimuței se așează pe două rânduri paralele, pe o mandibulă În forma literei U, pe când la om, aceiași dinți se așează pe - deh! n’are bot - un fel de potcoavă amintind de litera V. Cică, ca și În succesiunea alfabetică, V e mai evoluat decât U. Psst Cristi se crede și mai evoluat, căci numele Îi Începe cu Z... Dar priviți la dulău, care și etalează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
V. Cică, ca și În succesiunea alfabetică, V e mai evoluat decât U. Psst Cristi se crede și mai evoluat, căci numele Îi Începe cu Z... Dar priviți la dulău, care și etalează dinții ca și maimuța pe un U, botul lui lung. Eu n’am decât un botic, implicit mandibila mi-e ca și a evoluatului om, o potcoavă... Am și blăniță, și nu din oricare. Între cele trei feluri de păr ale ei, acela rar și lung, numit principal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o vrabie, pregătindu-mi saltul, mereu cu arma - colții - și radarul - mustățile, ochii și urechile - ațintite pe ea. Sau când mă Înfoi, spre a băga În sperieți ditamai dulăul senatorial - chiar așa - care nu mi-a uitat gheruța trasă peste bot. Dar inteligent sunt de fapt eu; recunosc cu toată modestia. Păi eu am cel puțin 32 de grame de creier, și chiar mai mult când sunt „de streașină“. Și vă pun pe gânduri dacă le raportați la cele trei kilograme
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aici nu e vorba de miros, ci de biocâmpul care se impregnează În lemn, lut, chiar piatră. Chiar dacă până acum am adulmecat, eu excelez de fapt În văz și auz. Mirosul e pe un plan secund, căci n’am ditamai botul care să adăpostească o suprafață olfactivă mare, precum dulăul. Dar, chiar așa, aproape o egalez pe-a voastră, deși sunt atât de mic. Dar vederea... E drept că nu prea disting detalii, precum boțiturile cămășii lui Cristi, și așa scapă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe românește „fără ură și părtinire“? - Exact. Și Întotdeauna. Căci În Natură nu există dușmănie, ci doar relație trofică chiar dacă aceea devine - doar - concurență. Adică ceea ce percep eu când mă Întâlnesc cu câinele și chiar de se lasă cu crestarea botului aceluia; știi tu chestia cu dulăul senatorului... Vezi tu, Cristi, noi știm să trăim Împreună, valorificând fiecare ce ne e pe potrivă, eu șoarecii, el resturile - din casa ta desigur; dar voi, aceia care produceți resturile, ba chiar le puneți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu câinele care-și vede de ale lui necazuri vă doare, ci egoismul. Sau antropocentrismul. Gata cu morala. Dar, pisicește - deși am la activ destule evadări În copac din pricina dulăului căruia nu i am putut cresta nasul (pardon, el are bot, doar eu am năsuc), - vă Întreb, Înainte de a hotărî o soartă, care-o fi ea, bună sau rea - ambele cu ghilimele, căci nici voi nu le puteți defini -, acestui intrus În viața voastră: Îi cunoașteți rostul? Nu ce v’am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că n’a uitat gheruța trasă peste bot când, mic și prostuț, voia joacă cu tine, care ești atât de ocupat... Vezi, Cristi, e o chestiune de respect, și am să rămân În acest context, chiar pentru a te critica, pe tine și bipezii tăi. Atât de miloși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
respectuos și îngăduitor, era unul din stâlpii acestei mari comunități și purta cu mare mândrie blazonul Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni<footnote de la câmpie footnote> posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
l- a îndemnat pe Paris s-o răpească pe frumoasa Elena de la soțul ei. Dar Paris de ce a acceptat? A făcut cea mai mare greșeală că a ales numai plăcerea dăruită de dragoste. I-aș fi dat una în bot să mă mțină minte, cât de prinț era. Daca-i fi fost cine? Dacă aș fi fost Hera sau Atena, se-ncinsese Janeta ca și când ea ar fi fost în cauză. ─ Vezi? De când e lumea și pământul peste tot au fost
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Junimea, 1984. * Marian, Rodica, Luna și sunetul cornului, metafore obsedante la Eminescu, București, Editura Paralela 45, 2003. * Marin, I.D., Eminescu la Ipotești, Iași, Editura Junimea, 1979. * Mauron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal, Traducere din limba franceză de Ioana Bot, Aparat critic, bibliografie și note pentru ediția românească de Ioana Bot și Raluca Lupu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001. * Mănucă, Dan, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Iași, Editura Polirom, 1999. * Munteanu, George, Hyperion 1. Viața lui Eminescu, București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu, București, Editura Paralela 45, 2003. * Marin, I.D., Eminescu la Ipotești, Iași, Editura Junimea, 1979. * Mauron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal, Traducere din limba franceză de Ioana Bot, Aparat critic, bibliografie și note pentru ediția românească de Ioana Bot și Raluca Lupu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001. * Mănucă, Dan, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Iași, Editura Polirom, 1999. * Munteanu, George, Hyperion 1. Viața lui Eminescu, București, Editura Minerva, 1973. * Munteanu, Ștefan, Stil și expresivitate poetică, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plină; stropii de glod mă împroșcau pe haine, pe obraz, în ochi și-n gură; dar nu-mi mai păsa de nimic. Trebuia să ajung acasă teafăr. Da! Teafăr! Iar lupul? Să rămână și de data asta cu labele pe bot. Și cum fugeam, Ursu abia se ținea după mine. Și-ncă uneori, mi se părea că lua fuga mea drept o joacă. Se oprea, câteodată, în fața mea, mârâia ușor și-ncerca să se ridice în două labe, ca atunci când ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
două labe, ca atunci când ne hârjoneam, ca doi copii zburdalnici. Eu încercam să-l fac atent, să vadă, să priceapă, să înțeleagă primejdia, care ne păștea pe-amândoi; când mă răsuflam, încercam să-l chem lângă mine, să-i întorc botul spre arătarea care venea pe urmele noastre; dar el, o făcea pe prostul, nu reacționa nici într-un fel, nu înțelegea, nu vedea, nu pricepea nimic; și faptul acesta mă scotea din sărite! Cine mi-a spus mie că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu i-am dat importanță, dar care, cu timpul, a devenit o icoană, a cărei imagine mă urmărește și mă tulbură în adâncul ființei. În dimineața în care am plecat, Vasile s-a dus în grajd, a-mbrățișat și sărutat pe bot pe amândoi boulenii noștri: Mărioară, să ai grijă de ei, că tare mi-au fost prieteni și m-au scos de la multe necazuri!... Avea lacrimi în ochi când a închis ușa grajdului!... Am plecat, apoi, împreună cu alte consătence, de seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oriunde cu zece-cinșpe mii la noi. Că tăntălău’ de moș Victor habar n-o avea să se urce În tren. Da’ nici n-ar mai trebui să se deranjeze, cu relațiile lui la plutonierul Cosmescu cu care se pupă-n bot și nu-l sare luna fără să-i dea dreptu’, și la atâta miliție care nu-și bagă nasu-n furăciunile lui. Cu toate facultățile tale, chiar nu te duce capul, părințele? Dacă ei fură Împreună, atâta ți-ar mai trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
macara ne trebuia nouă?... Ce dracu’ are? Are pe dracu’ să-l ia! decide Andrei plin de năduf. Trebuia să ne fi pus ciocanele pe el și-l dădeam afară una-două. Bucățele-bucățele! Motorul nu ieșea, dar În schimb se săltase botul camionului și toată partea din față de pe borduri și bulumacul dintre crăci se curba imperceptibil. — Mai lasă-l jos nițel, Relule, că-i demolăm caisu’ lu’ moș Victor. Îl las de tot, că nu l-ai desfăcut din toate șuruburile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
roților din față. — Vezi că spargi radiatoru’! — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. O luară Într-un glas după mine Leontina și bărbatu-său. — Și-am să-mi bag pula-n el de radiator! Ha! Ha! Ha! Și la a patra izbitură botul camionului eliberă motorul și căzu la loc pe borduri. Motorul se legăna ușor În lanțul macaralei, desprins din lăcașul său, iar Andrei, că asta avea, domnu’ Gomoiu, s-a sudat cu rugină. Râse: da-l vezi că știe de frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
avea la el. Bineînțeles că a făcut praf tot ce s-a-ndurat să-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-arată deloc rău astfel costumat. Mustăcește din botul lui de maimuțică tuciurie, clipește des și parcă pândește pe sub gene, sfios și deopotrivă provocator. E ca o fetișcană prostovană. Eu l-am Întrebat de bani și el se uită la mine ca și cum l-aș fi Întrebat dacă se fute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văru’ Laur și după cine o fi pe aici și nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul mesei trona un borcan c-un snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui de maimuțică tuciurie, dând ochii peste cap ca Îmbătat de parfum. Oftă și aplecă cu limba una din florile alea colorate viu, o reteză din tijă și o mestecă Îndelung, cu vădită plăcere. — I-e foame tare lu’ vaca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
n-am să mai apuc și n-am să mai ajung... Ieși! zbier la el printre gâfâituri. Se uită la mine cu mâna la gură de parcă tot ar da să râdă ori să fugă. Se smiorcăie și se șterge la bot și-mi arată sângele și mucii de pe mână. Se smiorcăie sârguincios și Îndatorat. Dacă eu m-am făcut că dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și la graniță nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu știu pe unde vă scot. - Mmmâââ... omoară! - Da’ ce-s nebuni? nu mai contenește să se mire părințelul, Împrospătându-și speranța că Hansi ar mai pune botul s-o lungească și să cădem până la urmă la o Învoială. Cum să tragă, cum să ne omoare, sfinte Dumnezeule? Doar n-om fi niște hoți și niște criminali? Ce-am făcut ca să ne omoare? - V-am spus ca să știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și frumoși sunt și cât le-am dus dorul! Am tânjit și m-am perpelit toată viața, ani și luni și zile-n șir. Suma echivalează cu salariul de stilistă-șefă al Ortansei, de care ea s-a lins pe bot. Sunt vreo patru luni de-atunci. Chiar nu m-aș fi așteptat la bestia asta de Restoiu să-i desfacă contractul de muncă pentru lipsă de activitate, după ce i-a făcut ambianță să și-o frece vreme de aproape o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]