16,849 matches
-
șoptește. Ce-i, ce te-a apucat!? se miră doctorul. Nu știu, dar înnebunesc dacă mai stau. Am început deja să tremur. Urgent! Simt că trebuie să plec, hai, dezbracă-te! Radu înțelege despre ce-i vorba și merge în bucătărie, urmat de Lazăr, unde își schimbă reciproc hainele. Vezi că schiul stîng trage puțin într-o parte îl avertizează doctorul. M-oi descurca eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Îți amintești?, și-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la prostii ți-i gîndul... Dinspre bucătărie se aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă parte mormăie Mircea Emil, întorcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre șofer a împărțit corect la fiecare, n-a vrut bani... Vezi? clatină din cap șoferul, arătîndu-și obrazul crezi că eu...? Îmi pare rău de geamantane, am avut grijă de ele, mai ales de cadou, le-am ținut încuiate în bucătărie, dar... Cine să se mai gîndească la ele cînd am văzut că...?! Eah, lasă face Mihai un gest prin care dă de înțeles că nu-i convins. Unde a mers mia, merge și suta spune el, depărtîndu-se, dar numai după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avea o conștiință prea curată. 3 Revolta În dimineața de după noaptea în care încercase să memoreze prefixul orașelor din Anglia stând efectiv cu burta pe cartea de telefon timp de opt ore, Dan se trezise mormăind. „Ce...“, exclamase el în bucătăria însorită. „Chiar am făcut-o lată azi-noapte.“ Nu era nimeni acolo care să îi poată răspunde. Beverley și Derek plecaseră, iar Gary nu se mai întorsese. Pe Carol o găsi sus, în pat, uitându-se la televizor. Înjură văzând ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
niște oase albite. Le împinse printre gratiile cuștii. Păsările o priviră cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi simțea moțul frecându-i-se de omoplați. Se scutură ca să-l îndepărteze. Din bucătărie, unde aștepta să fiarbă apa din ceainic, îl auzea cum bolborosește ceva în sufragerie. 4 Dave 2 Numele real al lui Dave 2 era Hobbes, iar părinții lui încă locuiau în Shepton Mallet. Dacă n-ar fi avut norocul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
erau la distanță de mai multe săptămâni și ședințe de grup. Pentru moment, îl invitase înăuntru. Dan dispăruse să se îmbrace. Suferea încă de stânjeneala aceea adolescentină care distruge orice preludiu. Dave 2, care între timp se făcuse comod în bucătărie, cu un ness și o țigară, tocmai îi spunea lui Carol: — E foarte tânăr, dar, dacă i s-a luat, Carol dragă, ăsta poate fi un moment de răscruce pentru el. Dave 2 se aplecă peste masă și apucă delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Cele Douăsprezece Tradiții) sau rugăciuni dintre cele mai importante: „Dă-mi, Doamne, puterea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba“ etc... etc... Știi la ce mă refer. Toate acestea le trântea cu putere pe blatul de lucru din bucătărie, ca și cum ar fi fost trupul păcătos a cărui existență îi justifica predicile sforăitoare... Vocea profesorului se stinse din nou. Spotul din orificiul circular de deasupra sa fusese aprins, scăldând în lumină părul castaniu ce-i acoperea scalpul asemenea unei perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
e o încrengătură imensă de intestine pline cu dejecții, acoperite cu un strat subțire de piele. Știți că pentru Nietzsche mersul la toaletă era un chin. În Ecce Homo, îi blestemă pe nemți pentru berea și cârnații lor, defăimându-le bucătăria. Asemenea lui Gogol, alt neuro-castrat celebru, a colindat orașele din nordul Italiei în căutarea unui leac pentru digestie, concretizat în porții imense de paste antiacide. Am deviat de la subiect. Așadar, la toaletă, felul de a urina al lui Carol suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Domnului pentru asta, nu cred că ar mai fi putut să suporte multe în halul în care era. În ciuda stării de disperare în care se găsea, rămase rece la asaltul amoros al lui Dan, atunci când traversase sufrageria în drum spre bucătărie. Și rece a fost tot restul zilei. Asta deoarece toate încăperile minții lui Carol, până atunci pur și simplu înșirate de ambele părți ale unui coridor abia luminat, începuseră acum să se separe una de cealaltă. Într-o anumită privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
climaxul dorit. De câte ori unul dintre ei încerca să elaboreze o imagine mentală a vieții intime a lui Dan și Carol, aceasta se încăpățâna să rămână bidimensională și rigidă, ca un desen animat. Întoarsă acasă, Carol îl găsi pe Dan în bucătărie, afișând o mină însuflețită. Citea anunțurile din ziarul local. După o partidă de squash cu Derry, în drumul de la birou spre St Simon, se simțea ușor excitat. Dave 2 fusese nevoit să se retragă mai devreme în seara aceea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi aflat, să poată ajunge imediat la o cutie sau o sticlă din impresionanta varietate pe care o achiziționase. Și făcu asta cu un talent de invidiat. Berea era dosită, iar apartamentul dereticat. Carol se uită la ceasul electric din bucătărie - mai avea două ore până să vină Dan de la slujbă. Scoase două bucăți de carne din congelator și le lăsă la dezghețat pe aragaz. Puse ceainicul la fiert și se așeză pe una dintre băncuțele de pin lăcuit instalate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
până să vină Dan de la slujbă. Scoase două bucăți de carne din congelator și le lăsă la dezghețat pe aragaz. Puse ceainicul la fiert și se așeză pe una dintre băncuțele de pin lăcuit instalate de-a lungul pereților din bucătărie. Trecu în revistă bilețelele de pe tabla de plută, pe cele obișnuite și pe cele cu mesaje înălțătoare. Numai că nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație pentru ea. I se părea că apartamentul tăcut e, de fapt, presurizat, ca și cum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Cola! Îmi pare rău, iubitule, îi răspunse Carol, era ultima. Apoi continuase inocentă, ca și cum ar fi fost doar o idee lansată într-o doară: — Ce-ai zice de-o bere? Dan se holba la ea. Și se tot holba. În bucătărie se făcuse atât de liniște, că s-ar fi putut auzi musca. Știi bine că nu pot să beau bere, Carol. Și știi și de ce. Nu era pic de ranchiună în vocea lui, iar ăsta era un semn bun; părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar putea fi folosite pentru a-i descrie aspectul, dar și pentru că încerc să fiu direct): era o cățea. O femeie cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
una dintre lingurițe, iar pe cealaltă o păstră pentru sine. Trecură la treabă. Naomi trebuia să stea într-o poziție ciudată în timp ce hrănea copilul, pentru că soțul ei, doctorul, ocupa tot capătul mesei mari și curate, din lemn nevopsit, ce domina bucătăria familiei Margoulies. Naomi știa foarte bine că nu trebuie să-l deranjeze. Nu de puține ori se întâmpla ca Alan să se comporte infect dimineața. Dacă era provocat, trecea lesne la demonstrații uimitoare de critică abuzivă. Naomi nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spre vârf - degetele, lobii urechilor, bărbia. Era suplu și puternic, avea părul destul de lung, dat după urechi. Niciodată nu putea sta liniștit, nici măcar acum. Naomi auzea cum tălpile de crep ale pantofilor i se lovesc de dalele roșii din pardoseala bucătăriei, iar degetele de la o mână băteau darabana pe o latură a mesei. Alan simți că e privit. O privi la rândul său în ochi și îi zâmbi cu drăgălășenie. Spuse: — Ce-ar fi dacă am chema pe cineva să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în timp ce Alan frunzărea pagină cu pagină Jurnalul fiziologiei anormale. Tonurile pale și, mai rău, planșele distorsionate cromatic ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu pieptul ca un adevărat palimpsest de sfârcuri, unele peste altele, câteva mari cât o farfurioară; un alt bărbat arăta camerei o parte a capului unde, din urechea internă, îi ieșea un penis, ca într-o gravură a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile de după-amiază. (Vai, săracul doctor Margoulies, gândeau ei, muncește prea mult, e prea conștiincios.) La finalul zilei, Alan își luase trusa și o pornise spre casă. Naomi dădea de mâncare copilului în bucătărie, exact cum făcea și când plecase el de acasă. Cuprinse obrazul lui Naomi cu o mână prelungă și fină, iar pe al fetiței cu cealaltă. Le sărutase pe amândouă și le spusese cât le iubește. Dintr-odată, fu frapat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sex cam cum mănâncă alții alune prăjite: obsesiv, din ce în ce mai mult și cu o plăcere din ce în ce mai mică. În timp ce forma numărul fetei, își aminti de o seară petrecută cu câteva săptămâni în urmă, când ea acceptase să-l însoțească acasă. Preferase podeaua bucătăriei în locul patului. Stătuse ea deasupra. Bull se trezise că se uită la un strat gros de grăsime îngălbenită și firimituri aflat chiar sub aragaz în timp ce Juniper făcea toată treaba. Vaginul lui Juniper îi prinsese bietul penis cu încăpățânarea unui mason
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se întâmplase cu soțul ei. Nu se mai comportase niciodată așa. Bull stătuse cocoșat în spațiul asimetric format de scara ce ducea la apartamentul de deasupra. Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise în locul gol de sub blatul de lucru din bucătărie, unde ar fi trebuit să fie mașina de spălat pe care nu se obosise niciodată să o achiziționeze. Alan se ghemuise lângă el. Bull se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cum i se mișcă în stomac. — De patru ori pe noapte, spuse Gail Hutchinson, aflată undeva la stânga lui Naomi, unul mai mare și mai lipicios decât celălalt. Urmase un cor de „nu!“. Naomi se ridicase și pornise clătinându-se prin bucătăria mică spre toaletă. Își alese una dintre boxele miniaturale, ale căror uși ar fi ajuns cam la gâtul unui vițel, îngenunche și vărsă recunoscătoare oul, napolitanele, cerealele Special K și ceaiul în toaleta minusculă. Rămase acolo o vreme, privind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui răspunzând cu aceeași decență și demnitate la întrebările ziariștilor. Dar era la fel de ușor de imaginat că ulterior ar fi dezvoltat o atitudine stridentă și agresivă, protestând împotriva politicii guvernului și organizând propria campanie de eliberare a fiului lor, din bucătăria casei de suburbie unde locuiau. Între timp, fiul lor ar fi ridicat moralul celorlalți ostatici, povestindu-le despre ghinioanele pe care le-a avut cu echipa în turnee. Tocmai genul de povestiri care, spuse în alt context, i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru ea acest guru al glumițelor cu subînțeles, Juniper nu putea să-și împiedice atenția să treacă de la ceea ce îi spunea el la decorul magnific al apartamentului. Era uimitor; în spațiul strâmt și înghesuit, cu o ușă dând direct în bucătărie, iar celelalte într-un coridor, Razza Rob reușise să creeze un decor aerisit, care degaja un sentiment de optimism estetic. Pereții, după cum observase Juniper, erau acoperiți cu hessian gri metalizat, exact materialul pe care ea însăși l-ar fi ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din nopți și vorbeau alene despre deprecierea ipotecilor și despre criza dobânzilor. Bull conduse rapid în direcția aceea, parcă și se ascunse în tufele de lemn-câinesc din curtea micuță. Se ascunsese astfel încât să poată vedea tot ce se întâmpla în bucătăria luminată, dar fără a fi văzut la rândul lui. Trase cu ochiul printre storurile lăsate și își văzu iubitul cu soția, cu rivala sa. Cei doi beau șampanie. Alan păstra în frigider o sticlă pentru ocazii speciale și asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]