KorAP: Find »[drukola/base=bucată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...1275 >

31,862 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

ziar zice că bărbatul cu haină de piele negră, cel care m-a împins pe trecerea de pietoni, era donator de sânge. A lucrat în străinătate trei ani, în cadrul organizației Peace Corps, construind adăposturi pentru leproși. I-a donat o bucată din ficatul său unei fete din Botswana care se otrăvise cu ciuperci. A răspuns la telefoane cu ocazia unei colecte de fonduri pentru lupta împotriva unei boli grave, am uitat care anume. Dar merita să moară. M-a făcut dobitoc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul într-un lac, într-un puț sau în mare, ca să ajungă în lumea de dincolo și să o citească demonii care să-ți împlinească porunca. Vorbind în continuare la telefon, Helen și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
lui Helen. Aproape că nu există zi fără un nume; pe unele le știu. Ori vreun dictator dintr-o republică bananieră, ori vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
îi zic. Acul mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai toarnă spirt. O altă mașină de pompieri urlă în apropierea motelului. Luminile albastre și roșii fulgeră prin perdele. Și nici nu mai pot să trag aer în piept de rău ce mă arde piciorul. Trebuie, zic. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
eu am dreptate, trebuie să-l opresc pe cel care folosește blestemul. Mona trage cu penseta un oblon albastru de plastic și-l pune pe prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
În drum spre mașină, îi dau înapoi lui Helen agenda și-i zic: Uite-ți Biblia. Îmi sună pagerul; e un număr pe care nu-l știu. Mănușile ei albe sunt înnegrite de praf, și zice că a rupt în bucăți pagina cu blestemul și a aruncat-o pe fereastra camerei copilului. Plouă. Hârtia o să putrezească. Nu e suficient, zic. Poate o găsește vreun copil. Simplul fapt că e ruptă îi va da cuiva ideea să pună bucățile la loc. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a rupt în bucăți pagina cu blestemul și a aruncat-o pe fereastra camerei copilului. Plouă. Hârtia o să putrezească. Nu e suficient, zic. Poate o găsește vreun copil. Simplul fapt că e ruptă îi va da cuiva ideea să pună bucățile la loc. Poate chiar vreunui detectiv care investighează moartea copilului, cine știe. Și Helen zice: — Baia aia era de coșmar. Parcăm mașina după colț. Pe bancheta din spate, Mona mâzgălește ceva. Stridie vorbește la telefon. Apoi Helen așteaptă, în timp ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
aplecat, înapoi spre casă. Mă strecor în spatele casei, înfundându-mi pantofii în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului, pe care mi-a arătat-o Helen. Fereastra e încă deschisă, cu perdelele atârnând un pic în afară. Perdele roz. Bucățile de hârtie sunt împrăștiate în noroi, și încep să le adun. În spatele perdelelor, în camera goală, se aude cum se deschide ușa. Din hol apare o siluetă, și mă ghemuiesc în noroi, sub fereastră. Pe pervaz se lasă mâna unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă mai tare, și apa mi se strecoară în pantofi pe la șireturi. Țin bucățile poemului în mână; am putere de viață și de moarte. Pur și simplu nu pot să fac nimic. Nu încă. Și poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate că ajungi în iad pentru lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon să aștepte. Apăs tasta roșie de așteptare. Mona dă ochii peste cap și zice: — Fantoma care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Probabil că supraveghează cineva locul ăsta - ori poliția, ori administratorul. Pe jos, împrăștiate peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur, o clinică stomatologică e risipită în miliarde de bucăți. Și un hangar de avioane zdrobit. Un terminal portuar, făcut praf. Toate nenorocitele alea de ruine și instalații pe care m-am chinuit atâta să le pun cap la cap, toate sunt împrăștiate și-mi trosnesc sub tălpile pantofilor. Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
toate sunt împrăștiate și-mi trosnesc sub tălpile pantofilor. Ce-a mai rămas din viața mea normală. Deschid radioul cu ceas de lângă pat. Mă întind și strâng laolaltă rămășițele de benzinării, morgi, chioșcuri de fast-food și mănăstiri spaniole. Adun grămadă bucățile însângerate și prăfuite, și la radio e muzică swing de big band. La radio e muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
e muzică swing de big band. La radio e muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La radio e trance electronic, reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dedesubt, la un metru și jumătate, apoi la doi, apoi la trei. Mă îndepărtez din ce în ce mai mult de umbra mea. Umbra se face tot mai mică. — Carl, ai grijă, zice Helen. Și în jurul meu se înfășoară ceva rece și sticlos. Niște bucăți ascuțite din ceva care atârnă mi se înfășoară în jurul gâtului și mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
rog, știți ce s-a întâmplat. Nu mai știu cât timp am stat agățat de Helen Hoover Boyle. După un timp nu a mai fost decât corpul ei. Am stat până nu i-a mai curs sânge. În momentul acela, bucățile sparte din Patrick Boyle, pe care încă le mai ținea în brațe, se topiseră deja cât să-nceapă să sângereze. În momentul acela s-a auzit zgomot de pași la ușa camerei 131. Ușa s-a deschis. Eu stau încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

fereastră, ia cîrpa și pornește să șteargă parbrizul, meticulos, asemeni bătrînilor ce-și curăță lentilele ochelarilor. Asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ocolit și nu-i loial. Încă o dată: drum bun! Jos, în holul de la intrare, Aura cheamă telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lipite de geam, mama lor se sprijină cu tîmpla de umărul soțului, fata în minijupe își mișcă genunchii goi în ritmul mizicii, o bătrînă cu ochelari, care împletește de zor, face cînd și cînd o pauză, așternînd pe pieptul bătrînului bucata împletită, iar Dorin, încă transpirat de fuga pînă la autogară, stă jos, la ușa din spate, cu bărbia pe genunchi și cu privirea pierdută în gol. Muzica transmisă la radio niște acorduri dulci de chitară toropește de-a binelea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mergem pe peron? Mergem încuviințează Mihai. *** Viscolul a ridicat un val de aproape doi metri chiar în fața ușii laterale, care dă spre gară, încît nu se mai poate circula decît pe ușa centrală, unde doi șoferi, cu lopeți improvizate din bucăți de placaj, încearcă să înlăture o parte din troianul în continuă creștere. Grupul de muncitori navetiști a pătruns în biroul șefului autogării și se ceartă. Mașinile prinse la peron stau în zăpadă pînă la ferestre. O alta, sosită între timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
una roșie și una albastră, din material plastic, puse una în alta, învelite într-o pungă de polietilenă. Femeia ia copilul în brațe, ia și una din olițe, îndreptîndu-se spre chelner, întrebîndu-l din priviri unde e toaleta. Intră după o bucată de zid, dar se întoarce imediat, furioasă, în timp ce copilul țipă, lovind-o cu mîinile peste obraz. Cînd se apleacă și schimbă olița, luînd-o pe cea albastră, copilul tace, iar palmele lui, ridicate deja să lovească, se opresc un timp în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
palmele lui, ridicate deja să lovească, se opresc un timp în aer, după care ating încet obrazul, șoptind: "mă-măi..." Am să-ți dau eu un mă-măi de n-ai să-l poți duce murmură femeia, dînd colțul după bucata de zid, urmată de soț, care duce pe cel de-al doilea copil și olița roșie. Îți plac copiii? întreabă studenta. Întreabă-mă peste vreun an, cînd o să am deja un an vechime în meseria de tată; nevastă-mea-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cornea?! Sau ăla, Vlad? Cine te-a văzut? Du-te și vezi-ți de treabă acolo. Urgent! Sudorul salută și iese. Cînd ajunge în atelier, să-și ia sculele după care venise, agitația e în toi: unii improvizează lopeți din bucăți de placaj, în timp ce alții sînt prin vestiare să se îmbrace mai gros. Uite-ți fișa de protecția muncii și foaia de pontaj pune Cornea hîrtiile în mîna sudorului -, să ți le completeze cei unde lucrezi. Să nu-și închipuie cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]