2,810 matches
-
într-un mod atât de strălucit din cucerirea latinilor, primi însă răspuns negativ. Supărat pentru impertinenta amăgire în care-l ținuseră într-adins fățarnicii greci pe câtă vreme avuseră trebuință de el, hotărî să răpească cu puterea ceea ce i se refuza de bunăvoie și-ncepu împresurarea orașului. Totuși nu-i prea mergea cu sporiu, pentru că romîno-bulgarii nu știau bine meșteșugul împresurării și mânuirea mașinelor trebuitoare, împrejurare ce punea izbânda sigură într-un viitor prea depărtat. {EminescuOpXIV 104} Deci hotărî să ridice împresurarea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încît cetățenii îi vestiră împăratului supunerea lor, rugîndu-se să-i cruțe. Încremenit de consternație despre moartea grabnică a regelui său Calliman, nedeprins c-o lungă împresurare, Dragota pierdu asemenea curajul și cumpătul și se supuse cu castel cu tot de bunăvoie lui Vatatzes, care-l răsplăti c-o haină cusută cu fir și c-o grămadă de bani de aur. Dragota s-arătă foarte mulțumitor pentru înalta distincțiune, făcând făgăduințe strălucite despre curînda supunere a orașului și cetății Melenik, pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de simpatiile locuitorilor din ținuturile în cari năvălise, făcu repezi progrese în scurt timp. Cetățile, orașele, târgurile, având garnizoane minime, nepregătite pentru împresurări lungi, rău înarmate și pierzîndu-și tot rostul și orânduiala prin surprinderea invaziei, i se supuseră parte de bunăvoie, parte fură părăsite de apărătorii lor și luate numaidecât în stăpânire de cătră romîno-bulgari, parte cătară a se supune după o scurtă împrotivire și să cedeze forței majore. Aceasta a fost soarta orașelor și castelelor Stenimachos, Pristița, Krycimos, Tzepaena, Achrides
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puternice șiruri de munți, Emul și Rhodope, prin mijlocul cărora curge Hebrus, numit îndeobște Marița. Patmos căzu curând de armele romeice conduse de Alexios Dukas Philantropenos, pe când Tzepaena se menținu statornică, nu voi nici să știe de-o supunere de bunăvoie, oțărînd rău pe ambițiosul împărat. În sfârșit monarhul acesta se hotărî să recapete cu vârful sabiei această din urmă și unică cucerire a romîno-bulgarilor și cu acest scop înaintă din Adrianopol peste castelul Stenimachos spre Tzepaena. Însă abia în fața cetății
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Persecuțiunile, permutările și actele de răzbunare ale partidului învingător al adversarilor uniunii cuprinseră tot poporul și ajunseră atât de sus încît patriarhul Bekkus, cel mai sincer părtinitor al uniunii, găsi cu cale de-a preveni furtuna amenințătoare prin abdicarea de bunăvoie și retragerea într-o mănăstire. Iosif, cel cunoscut prin atitudinea sa antiunionistă, se urcă din nou pe tronul ecumemenic {EminescuOpXIV 135} al bisericii. Se convocă un sinod și poporul stăruia numaidecât de-a se condamna Bekkus, arătând dorința-i de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uneltea pe sub mână planurile ei proprie într-o siguranță cu atât mai mare cu cât acele planuri păreau de necrezut din cauza încuscririi. Când Asan se încredință pe deplin că există conspirație, hotărî, în anul 1280, să-și părăsească tronul de bunăvoie și cu bună cuviință, spre a preântâmpina de cu vreme primejdii pe cari nu se simțea destul de puternic de-a le înfrunta. Într-o noapte puse să scoată pe furiș din oraș bogata visterie bulgară, stoarsă odinioară de la învinsul împărat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
slaba împărăție bizantină, destul că Sfentislav dete frâu ambiției și setei sale de răzbunare, trecu la anul 1305 cu război pe teritoriul romeilor, atacă cetățile și întăriturile așezate la intrările Emului și luă unele cu puterea, altele prin supunere de bunăvoie și convenită sub anume condiții. Buna ocazie și vitejia trufașă a biruitorului nu dădeau nici celorlalte obiecte de atac perspectiva apropiată a unei sorți mai bune. Împăratul se grăbi a le asigura și întări prin trupe trimise în ajutorule și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe omul de rând în genere. Preferința de căpetenie și rangul întîi între boieri i se cuvenea cu dreptul banului Craiovei, supremul administrator politic al părții de țară de dincolo de Olt spre de-a pururea recunoaștere că se supusese de bunăvoie lui Radu-Negru, ca unui voievod al țării. Fiindcă numai starea boierească ocupa cele mai însemnate funcțiuni ale statului și fiindcă cel ce stăruia să ocupe vreun însemnat post public al statului trebuia să fie de neam de boier pământean, de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întărească legământul asemenea cu juramînt solemn. Conform acestei învoieli Mohamed, în caz de-a învinge va fi și rămânea singur stăpânitor al întregii-mpărății otomane, dar în caz de-a fi biruit va afla oricând, cu oastea împreună, primire de bunăvoie îndărătul zidurilor Constantinopolei. Când înaintă deci împrotiva fratelui său în fruntea trupelor proprii și a unei mici cete de bizantini, se-încinse bătălie în locul numit Ingighis, nu departe de Constantinopole, o bătălie plină de schimbări în care Musa rămase biruitor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele de cuviință pentru a instala în toată regula în tot cuprinsul Valachiei duhovnici. Pe zi ce mergea direcția administrației bisericești și poziția ierahilor rânduiți în țară luară calea bătută și normală, iar supremația patriarhatului fu din nou recunoscută de bunăvoie. Cu mult înaintea sfârșitului zilelor sale Mircea ajunse să vadă pace așezată în biserică pământeană. Ostenințele lui Mircea pentru mănăstiri și negoț. Evlavia și frica lui Dumnezeu și le dovedise voievodul încă de mult prin întemeierea multor mănăstiri, simțindu-se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el cât și toți aceștia nui vor îmbla nici odinioară după posesiunea sau apropriarea regatelor Ungariei, Poloniei și Dalmației, nici după voievodatul Moldovei (... ) nici după celelalte provincii sau țări laterale ale coroanei ungurești; și chiar daca una din aceste țări de bunăvoie s-ar declara că e gata să i se supuie, niciodată împăratul și toți cei pomeniți mai sus nu-și vor da învoirea la una ca aceasta. Raportul de vasalitate a Moldovei cu Ungaria e recunoscut și atestat așadar și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să joace cu mai puțin adevăr, espresiune și armonie. {EminescuOpXIV 270} instrui pe alții, neci poți a o învăța însuși de la cineva; la care artistul neci nu se poate ridica cu libertate în înțelesul acela în care poate părăsi de bunăvoie treapta simțirei nemijlocite și a dependinței de la afect, spre a lămuri puterea ne-nfrîntă a simțirei lirice în lucrătoria artei. Nu poți dori cu (de-ajunsă) destulă viociune ca această treaptă a reflexiunei, dezvoltată de noi în preciziunea ei, să fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mișcare aripele unei mori. Singura deosebire între amândouă e că nu stă în puterea oricărui individ de-a se servi de munca vântului, că nimeni nu poate sustrage darul naturei și cere un preț pe cea ce ea dă de bunăvoie; pe când A, apropriindu-și căderea apei și obținând stăpânire asupră-i, posedă puterea de-a opri ca cineva să se oprească [folosească] de căderea apei sale și poate vinde serviciile ei. Există după ei doi două cauze a valorii, munca și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
par a lepăda sclavului lor ce muncește din greu materiile netrebnice pe cari nu le pot folosi, pentru ca el să le prelucreze din nou în materie cu putință de-a fi consumată. Planta e sclavul animalului și ce sclav de bunăvoie, frumos, interesant e acesta! Lucrează într-una și totuși numai spre scopul pe care însuși și-l propune. Se chinuie pîn' la moarte si totuși, cu venirea primăverii, se ridică din nou tânăr, frumos, de bunăvoie ca totdeuna, apucîndu-se cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și ce sclav de bunăvoie, frumos, interesant e acesta! Lucrează într-una și totuși numai spre scopul pe care însuși și-l propune. Se chinuie pîn' la moarte si totuși, cu venirea primăverii, se ridică din nou tânăr, frumos, de bunăvoie ca totdeuna, apucîndu-se cu bucurie de munca ce i s-a propus. Toate părțile azotate ale plantei, cari ne servesc de hrauă, consista în adevăr numai din carbon, idrogen, oxigen și azot. Dar existența acestor elemente numai nu-i ajută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai pasă dacă află cineva sau nu. Exley se ridică. — Plîngerile Împotriva ta le-am clasat deja. Nu vor exista nici comisie de judecată și nici acuzații. În cadrul Înțelegerii mele cu comandantul Parker există clauza că te vei pensiona de bunăvoie În mai. I-am spus că vei fi de acord și l-am convins că meriți o pensie Întreagă. Nu mi-a pus la Îndoială motivele și nu vreau să le pui nici tu. Jack se ridică și el. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din Istorie. ADAOS. Expresia "istoria se face peste capetele noastre", cât și aceea de "destin colectiv" trebuie înțelese în funcție de prezența sau absența consimțirii. Un popor poate să se pună în mâna cuiva și să decadă astfel din libertatea lui de bunăvoie. El poate să cultive o mistică a supunerii și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între cel care dă și cel care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
special. — Să știți că ideea nu-i rea! observă Nastasia Filippovna, înviorându-se cu totul. N-ar fi rău să încercăm, domnilor! Nu prea suntem binedispuși. Dacă fiecare dintre noi ar accepta să povestească ceva... în genul acesta... firește, de bunăvoie... ce ziceți? Nu s-ar putea să rezistăm? Măcar e grozav de original... Ideea e genială! îi ținu isonul Ferdâșcenko. De altfel, doamnele nu intră în discuție, încep bărbații; ordinea o stabilim prin tragere la sorți, ca atunci! Neapărat, neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aveați febră, și acum mai aveți încă febră, sunteți parcă în delir. — Și n-o să-ți fie rușine când mai apoi o să ți se spună că soția dumitale a fost țiitoarea lui Toțki? — Nu, n-o să-mi fie... Nu de bunăvoie ați ajuns la Toțki. — Și niciodată n-o să-mi cauți pricină? — N-o să vă caut. — Ai grijă, nu garanta pentru toată viața. — Nastasia Filippovna, zise prințul încet și parcă cu compasiune, v-am spus adineaori că, acceptând, nu eu, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pătrundă, să aibă acces la sistemele de resurse și, în final, să destrame vechiul sistem de organizare. Ei au reușit să pătrundă fie prin luarea în arendă a averilor devălmașe, fie prin obținerea indigenatului . De obicei, țăranii nu dădeau de bunăvoie în arendă terenurile, dar neavând bani se împrumutau și erau apoi siliți să dea pământul în arendă. Sistemul era de fapt o camătă, iar datoriile se prelungeau adesea de la an la an, până când arendașul devenea proprietar. Aceste metode puneau o
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
eternității. Ceea ce-i sublim în exemplul lui Isus derivă din rătăcirea prin timp a veșniciei, din nemăsurata ei degradare. Tot ce e însă scop în existența Mântuitorului atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze, atunci el ne poate interesa numai în măsura în care gustăm estetic un gest etic. Dimpotrivă, dacă trecerea lui printre noi este numai o greșeală a veșniciei, o ispitire inconștientă de moarte a perfecțiunii, o ispășire în timp a absolutului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființării, să ai un vecin pentru decepții! Femeia comercializează neînțelesul, iar în căsătorie vinzi porții de singurătate și blestemul ființării devine marfă. Sursa nefericirii în dragoste e teama de a fi iubit, voluptatea singurătății întrecînd îmbrățișările. Femeia nu pleacă de bunăvoie, ci simte prea bine pata de luciditate pe înșelăciunea leșinului dublu. Ce e drept, niciodată ea nu va înțelege cum un om poate fi practicant al nefericirii și nici în ce fel prezența ei vatămă perfecțiunea izolării. Ea totuși trebuie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suferit pătimaș în aparențe - Absolutul te îmbolnăvește. Hotărât lucru! Viața nu poate avea un rost. Sau dacă are, va trebui să-l ascundă de vrea să ne mai aibă. Cine iubește cât de puțin libertatea nu se poate înjuga de bunăvoie într-un sens. Chiar dacă este vorba de sensul lumii. Nostalgia mării premerge și urmează introspecției. Orice fel de luciditate este conștiința unei pierderi. Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atâtea condiții din afară, încît s-ar putea scrie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oribile chiar prin faptul că nu se fac la timp, că ele întrerup o soartă, în loc s-o încunune. Un sfârșit trebuie grădinărit. Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfârșitul încolțea și înflorea în ei. Și când se stingeau de bunăvoie, moartea era un sfârșit fără amurg. Modernilor le lipsește cultura lăuntrică a sinuciderii, estetica sfârșitului. Nici unul nu moare cum trebuie și toți se sfârșesc la întîmplare. Neinițiați în sinucidere, niște amărâți ai morții. Dac-ar ști ei să se termine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sine. Tot ce e posibilitate de viață în ea respiră prin mine și nu exist decât prin timpul de care e capabilă veșnicia ei. Întru cât se apără de propriul ei absolut, întru cât se refuză măreției și scoboară de bunăvoie într-o degradare temporală, într-atît sânt Până și-n moarte caut viața, și rostul meu nu este decât a o descoperi în tot ce nu e ea. Dacă mortăciunea divină ar fi mai vie, de mult aș poposi în brațele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]