15,206 matches
-
poetul. — Nu mi-o explic. Ar putea fi primul act al transformării. Se pare că muntele științei crește În chip vertiginos, la Florența. Turnuri infinite se Înalță către cer. Bolți de temple atât de Întinse Încât ar putea acoperi o câmpie se Înmulțesc peste capetele noastre. Mașinării nemaivăzute sunt ridicate ca să Îl ajute pe om În aceste construcții. Poate că cineva a smuls fructul din arborele cunoașterii. — Da, Într-adevăr, s-ar putea ca cineva să fi mușcat din acel fruct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Expandarea sensibilă a surâsului lui Zoran nu lăsa loc nici unui dubiu: tipul era convins că făcuse o glumă bună. Eram siderat; dacă ăștia nu sufereau amândoi de aceeași formă de nebunie Înseamnă, În primul rând, că filiformul nu bătuse deloc câmpii aseară, si, În al doilea rând, că Îi datoram viața. Mă rog, ordinea ar putea fi alta... Întrebarea era: ce credeau ei că știu? Ce lucru grav și important, care Îi interesa Într-o asemenea măsură Încât nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
obligi la justificări de care vreau să mă feresc cu orice preț, inclusiv cu cel al creării aparenței de neverosimilitate a Întâmplărilor. Nu mă interesează dacă mă crezi sau nu, poți să mă tratezi de mitoman, să gândești că bat câmpii - e total neimportant: eu vreau să-ți povestesc, nu să te conving. L-am privit cu interes: să Îndrăznesc sau să-mi văd de treabă? Să! - Îmi dați voie să mă Îndoiesc puțin apropo de ultima dumneavoastră afirmație? Va cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu greșeam, accidentele nu erau accidente, după cum bănuisem, fără a avea curajul să merg până la capătul gândului. Alternativa „ceva sau cineva” care Își lua libertatea să intervină În desfășurarea unor evenimente se redusese la jumătate. Dacă doamna psiholog nu bătea câmpii cu grație, speranța Într-un „ceva” abstract și nedefinit care, Dumnezeu știe cum, Își băga coada când ți-era lumea mai dragă, se destrăma, lăsând locul acțiunii personalizate a unor oameni În carne și oase. Nici un fatum, nici o Întâmplare, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
viață, chiar dacă În timpul ăsta se Îndeletnicesc cu uciderea aproapelui. Sunt patetic, recunosc, mi-a mai spus-o și Roger Howard acum câteva zile. Poate exagerez pe undeva, nu e exclus să dramatizez fără motiv și fără rost sau să bat câmpii, pur și simplu. Asta e. N-aș putea Însă, orice s-ar Întâmpla, să asist pasiv cum niște scelerați pun la cale cine știe ce grozăvii. Dacă am vreun interes În toată isteria asta aflată pe punctul de a scăpa oricărui control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întâmplarea și să-ți Închipui că găselnița o să țină la infinit. În țara mea, circulă o vorbă care spune că toate lucrurile se Întâmplă o dată pentru prima oară. Dacă trădătorul nimerește peste un nebun dispus să creadă că nu bate câmpii și că Centrul există cu adevărat, nu se prăbușește toată stratagema voastră naivă cu pretenții de marotă psihologică? - Până acum a funcționat, așa naivă cum e, mi-a replicat, Înveselit subit, Roger Howard. Proba verității, cum spun avocații. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
enervant al profesorului de matematică din liceu, nu-mi prea plăcuseră științele exacte sau, cel puțin, nu În varianta lor didactică din perioada adolescenței -, după ce le-am pritocit, așadar, până mi-au ieșit ochii, a trebuit să admit că bătusem câmpii alandala și pierdusem timpul degeaba. Bătutul câmpilor nu era o problemă, În schimb, pierderea de timp, da, și Încă una a naibii de gravă. Jumătatea de oră disponibilă se Înjumătățise la rându-i, iar eu mă aflam exact În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ălora cretine. Dacă Încerci grupări, doar o idee mai complexe, plonjezi Într-un labirint probabilistic din care nu te mai scoate nici Dumnezeu Însuși. Eventual, diavolul... Îți dau numai câteva exemple și-o să te convingi imediat că nici nu bat câmpii, nici n-am luat-o pe cărare spre izvor. Puse pe trei coloane, literele vor arăta așa: A C D E L M N R U și cu X rămâi În brațe. Unde Îl plasezi? La coada primei coloane? Perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să nu dea peste un han. Fapt istoricește atestat: orideunde veneai, oriîncotro mergeai, era mare minune dacă, pitit într-o vâlcică ori nălțându-se trufaș la răscruce de vânturi, dosit de spaima lotrilor după spinarea unui deal ori odihnind gălbui în mijlocul câmpiei, nu întâlneai curând acel topos pomenit de mai toți povestitorii de-aici ori de-aiurea, că numai lista lor, a povestitorilor, ne-ar umple puținul spațiu ce-l avem la dispoziție. Cu modestă plecăciune, în chip firesc, îndrăznim a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de aici! Mi-e dor de clinchetul tălăngilor, de susurul izvoarelor, de mugetul zimbrilor, de zborul berzelor care se duc în țările calde, de oamenii care se uită după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe icoana sfintei fecioare de la Czestochowa că nu-ți va părea rău! Episodul 65 O INTERPOLARE Sunt, mărite Cetitoriule, împrejurări în viața povestitorului când pană este, călimară este, hârtie este, hârtie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de rapiditatea mișcării, musca mai avu tăria să observe într-o fracțiune de secundă mulțimea de linii din palma muncită a spătarului, apoi simți că se face terci. Se puse astfel capăt unui drum lung, al unui zbor peste mănoasele câmpii ale Samariei, peste nisipurile Galileei, peste coastele Antiohiei, Liciei, Lidiei, peste orașele Sidon, Berit și Tars, de unde scăpase ca prin minune din mâna unui negustor mujahedin, peste ape și munți, peste împietrita Capadocie, gălăgioasa Armenie, peste cetatea Niceea unde sosie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
DE TALIA LUI UDRIȘTE NĂSTUREL. 2î UN DIALOG DE PATRU REPLICI îNTRE XIMACHI ȘI METODIU DE UNDE SĂ REZULTE CU UMOR CĂ NICIODATĂ PAPA N-O SĂ-ȘI POATĂ DA SEAMA CUM UN FLUVIU NĂSCUT îN NIȘTE MUNȚI PROTESTANȚI, TRECÂND PRINTR-O CÂMPIE CATOLICĂ, AJUNGE SĂ SE TURCEASCĂ PENTRU A SE VĂRSA îNTR-O TREIME DE BRAȚE ORTODOXE. 3î UN DIALOG DE TREI REPLICI îNTRE CĂPITANII JURAVCU, SPOICU ȘI BAȘOTĂ, DIN CARE SĂ REZULTE CU UMOR CĂ FLUVIUL RESPECTIV E DUNĂREA ȘI CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cizma asta...” Episodul 116 DIALOG GOTIC Când Metodiu și Iovănuț bătură la porțile Lugubrului, doamna hatman Potoțki tocmai își termina siesta, lungită pe unul din divanurile aduse ad-hoc pe terasă. O ușoară migrenă o determina, clipe în șir, să bată câmpii, cu gândul aiurea, la frumoasele zile din tinerețe, când... da’ câte nu făcuse! Câte nu i se întâmplaseră! Mai ales ziua aceea de toamnă târzie, când ți-era mai mare dragul să-l privești... Oare cum îl chema? Iacek? Pierre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un deal. „Dacă i-aș înăspri puțin liniile - gândește povestitorul - mai că ar semăna cu un munte”. „Frumos deal, nimic de zis - gândește lectorul. De unde naiba a apărut și ăsta aici în câmpie?4 Repausul se sfârșește. Se strâng merindele, se aruncă fărâmiturile porumbeilor, se adună uneltele din iarbă, căci Metodiu și Iovănuț intră în Veneția și cerul e închis. Episodul 149 PRIMELE MINUTE LA VENEȚIA Cum spuneam, Metodiu și Iovănuț intrară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
occidente lux”? Să nu răspundem de-a dreptul, ci s-o sugerăm pe-ndelete, având pentru aceasta un veac de fraternitate, egalitate, singurătate la dispoziție. Era o dimineață frumoasă de vară și Metodiu mergea repejor cu capul în pământ, pe o câmpie întinsă, potopită de soare, de unde ciocârliile se înălțau în văzduh, stăteau ce stăteau acolo fără să scoată un tril și apoi se lăsau frânte de zăpușeală în mici crânguri de salcâm cocoțate pe vagi dealuri. Dacă Metodiu ar fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi trecut pe-acolo peste două secole, cu siguranță că, inspirat de peisaj, ar fi fredonat pasaje dintr-o rapsodie de Liszt, însă așa, se mărginea să asculte un sunet îndepărtat de vioară ce plutea intermitent, ca o părere peste câmpie. Deodată, fu cât pe-aci să-i sară inima din piept. Un ienicer răsări ca din pământ în fața lui cu iataganul ridicat, urlând în turcește: — Stai bre, că te tai! Iaca stau, drăguță, nu mai fac nici un pas - spuse Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise el. Dacă nu te-am omorât când te-am văzut venind, de ce-aș face-o acum? Oameni suntem... Metodiu se mulțumi să înghită, sfios, în sec. — Cald, bre - zise turcul dându-și și fesul pe ceafa și privind câmpia nemărginită: Mai dihai ca la noi. De unde sunteți de loc? - îndrăzni bunul călugăr. — Din Anatolia, bre, dintr-un sat, Cașmurük îi zice, dac-ai auzit - răspunse turcul. — N-am auzit, să fie cu iertare - răspunse Metodiu. — Nu-i nimic, bre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
războaie, ești bătrân de-acuma”. Da’ l-am ascultat? Nu l-am ascultat. M-am gândit c-aici e pașalâc nou, pun și eu mâna pe ceva înainte de bătrânețe, auzisem că sunt orașe mari, pline de sfeșnice, de cruci... Aiurea! Câmpie și iar câmpie! — Cred că vă este foarte dor de casă - zise Metodiu. — Păi!... - făcu turcul. Am patru femei, opt pogoane cu tutun, catâri, tată. S-alege praful de toate dacă nu sunt eu acolo. — Nu vă e deloc ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-acuma”. Da’ l-am ascultat? Nu l-am ascultat. M-am gândit c-aici e pașalâc nou, pun și eu mâna pe ceva înainte de bătrânețe, auzisem că sunt orașe mari, pline de sfeșnice, de cruci... Aiurea! Câmpie și iar câmpie! — Cred că vă este foarte dor de casă - zise Metodiu. — Păi!... - făcu turcul. Am patru femei, opt pogoane cu tutun, catâri, tată. S-alege praful de toate dacă nu sunt eu acolo. — Nu vă e deloc ușor - spuse Metodiu. — Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Gacel Sayah locuise destul timp într-un oraș mare ca să știe că tot ceea ce-i spusese tatăl său se putea aplica în vremurile când oamenii luptau în deșert cu sabia, nu când rachetele gigantice brăzdau cerul și tancurile rapide străbăteau câmpiile. Pe timpul șederii sale în acel oraș oribil, colindase străzile și stătuse ore întregi în fața vitrinelor, unde, pe ecranul numeroaselor televizoare, se puteau vedea imagini surprinzătoare ale unor oameni și locuri despre a căror existență nu avusese niciodată habar. Văzuse chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se intercalară pe locul orelor neocupate. Cât despre Mecanic, acesta înainta ușor în fruntea celorlalți tovarăși ai săi, iar frații Mendoza făceau același lucru în extremitatea opusă. Atâția ani în care urmărise dușmani de-a lungul și de-a latul câmpiilor și selvei africane îl determinaseră pe armean să se decidă pentru o tactică despre care știa din experiență că obișnuia să dea rezultate excelente atunci când reușea să-i oblige pe cel mai bine plasați franctirori să iasă din ascunzătoarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceva. Într-adevăr, destul de departe. Oricum, mi-a venit o idee. — Care...? — Să fac ceea ce nu s-ar aștepta să facă un tuareg. — Adică...? Două ore mai târziu, când soarele începu să se lase și primele umbre se alungeau peste câmpie prevestind sfârșitul zădufului de nesuportat, o cămilă iute, călărită de un călăreț priceput ieși pe neașteptate de după stânci și se îndreptă în goană spre răsărit. Cei șapte oameni, care de câtva timp își reluaseră marșul lent spre sud, îl văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
le fi dat aripi, astfel că, adunându-și ultimele puteri, reușiră să-i taie calea fugarului, obligându-l să se abată din drumul lui, ce l-ar fi condus, desigur, spre salvare, și împingându-l tot mai mult spre inima câmpiei, unde erau convinși că-l vor putea doborî cu ușurință. Au fost momente de lungă și zbuciumată tensiune, în care unui spectator neutru i-ar fi fost greu să hotărască pe cine să parieze. Beduinul părea mai agil și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
l-ar fi apărat. Cu toate acestea, la câteva minute, chiar de după acele stânci apăru un alt dromader călărit, de astă dată, de Suleiman Sayah, ce se îndrepta spre răsărit, încercând să-și întâlnească fratele într-un punct îndepărtat pe câmpie, dinainte stabilit. Văzându-l, cei patru bărbați își dădură seama că toate eforturile lor erau condamnate eșecului, așa încât se lăsară să cadă la pământ, asudați, frustrați, însetați și obosiți, uitându-se cum voinicul călăreț îl ajunse din urmă pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
totul pare foarte ușor. Nimic în viața noastră nu este ușor, frate. De mici copii ne-am pierdut tatăl, am trecut prin multe nenorociri când încă eram tineri și, acum, maturi deja, suntem urmăriți ca și cum am fi ultima antilopă din câmpie. Dacă am fost în stare să supraviețuim prigoanei armatei și dezolării din Tenere, ce problemă avem să organizăm o ambuscadă împotriva unui grup de străini îngroziți? — Când vrei s-o facem? — La ceasul înserării. Adu-ți aminte de proverbul: „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]