3,622 matches
-
secolul trecut s-a discutat mult despre opera lui Grigore I. Ceea ce putem spune este că, în timpul pontificatului său, datorită voinței și sub direcțiunea sa, muzicieni capabili din punct de vedere tehnic au reorganizat cântul liturgic al bisericii din Roma, cântul roman vechi. Această muncă a constat îndeosebi în codificarea și compilarea melodiilor existente, dar și în modificarea lor, dându-le o formă nouă și un stil mai sobru. Se poate demonstra că Grigore I avea competența necesară pentru a interveni
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și un stil mai sobru. Se poate demonstra că Grigore I avea competența necesară pentru a interveni în câmpul liturgic muzical din punct de vedere organizatoric. De fapt, în viața lui Grigore I, diferite elemente fac plauzibil interesul său pentru cântul liturgic: provenind dintr-o familie nobilă și bogată, a primit o educație înaltă din care făcea parte și studiul muzicii; la vârsta de 35 de ani a îmbrăcat haina călugărilor benedictini devenind abate (regula benedictină acorda spațiu larg cântului coral
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru cântul liturgic: provenind dintr-o familie nobilă și bogată, a primit o educație înaltă din care făcea parte și studiul muzicii; la vârsta de 35 de ani a îmbrăcat haina călugărilor benedictini devenind abate (regula benedictină acorda spațiu larg cântului coral); devenit diacon și trimis la Constantinopol, a luat contact cu liturgia bizantină în toată splendoarea ei; reîntors la Roma și făcut arhidiacon, i-a fost încredințat cubicularium (locul unde copiii erau educați la canto). Ca papă, a știut să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să susținem că Papa Grigore I este compozitorul melodiilor „gregoriene” și nici măcar a câtorva dintre ele. 3.2 Influența greacă-orientală Este evident că multe dintre melodiile care au făcut apoi parte din repertoriul gregorian au fost compuse în perioade precedente (cântul roman vechi). Câteva au ajuns din Răsărit și au fost modificate la Roma; altele au fost compuse în Italia, la Roma, sau în alte biserici: era normal ca melodiilor romane să li se adauge altele provenind din regiuni diferite, ca
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
papală din 3 iunie 1370, văzând că locuințele din dotare se ruinau tot mai mult iar instituția devenea aproape superfluă, a decis ca „Schola seu Collegium cantorum, quod inutile reputatur, pro extincto habeatur et penitus pro suppresso”. 3.4 Geneza cântului franco-roman și contribuția lui Carol cel Mare Până în secolul al VIII-lea, în Occident, a conviețuit un sănătos pluralism liturgic, diversificat în funcție de regiune. Fiecare zonă ecleziastică a dat viață unui mod propriu de a celebra liturgia și unui repertoriu specific
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
unanimă, fiind un model și constituind, din ce în ce mai mult, un punct de referință pentru celelalte biserici. Carol cel Mare (742/748-814) a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin, a impus în întreg imperiul său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
748-814) a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin, a impus în întreg imperiul său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană au inaugurat o nouă epocă, ale cărei urmări s-au extins până în zilele noastre. Pentru a ne folosi de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Sfântului Imperiu Roman, care a avut loc la Roma, în noaptea de Crăciun a anului 800, prin impunerea mâinilor Papei Leon al III-lea. În cursul acestor contacte, cele două părți și-au dat seama de diferența care exista între cântul liturgic al francilor și cel roman: era vorba, în alte cuvinte, de diferența dintre ritul galican și cel vetero-roman (roman vechi). Monarhia carolingiană nu a rămas indiferentă în fața acestei constatări - ceea ce pentru noi ar părea că ține exclusiv de sfera
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în actuala Elveție). Confruntarea dintre cele două versiuni este interesantă, deoarece fiecare dintre ele tinde să învinuiască partea opusă pentru falimentul acțiunii. Ioan Diaconul l-a atribuit „barbarismului sălbatic” al francilor, incapabili să înțeleagă și să asimileze finețea și subtilitățile cântului roman; partea francă, în schimb, acuza cântăreții veniți de la Roma de a fi planificat un complot, transmițând melodiile intenționat în modul cel mai rău posibil, datorită invidiei față de preponderența politică a francilor. Dincolo de aceste relatări, opuse între ele, este evident
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
schimb, acuza cântăreții veniți de la Roma de a fi planificat un complot, transmițând melodiile intenționat în modul cel mai rău posibil, datorită invidiei față de preponderența politică a francilor. Dincolo de aceste relatări, opuse între ele, este evident că introducerea forțată a cântului roman în locul celui galic nu ar fi putut să se termine decât cu un produs hibrid, rod al unei contaminări reciproce. Amintim că suntem în epoca în care transmiterea muzicii era încredințată exclusiv memoriei orale a cântăreților și capacității lor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Ioan Diaconul și pe care „barbarii” franci nu le percepeau. Deci, chiar dacă francii ar fi depus maximul efort iar maeștrii romani ar fi avut cea mai bună credință, țelul pe care cele două părți doreau să-l atingă împreună - abolirea cântului galic și substituirea lui cu cel vetero-roman - obiectiv vorbind, ar fi rămas imposibil. Operația s-a încheiat, așadar, în mod inevitabil, cu crearea unui nou tip de canto, obținut prin amestecul celor două repertorii, care poate fi considerat ca fiind
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
galic și substituirea lui cu cel vetero-roman - obiectiv vorbind, ar fi rămas imposibil. Operația s-a încheiat, așadar, în mod inevitabil, cu crearea unui nou tip de canto, obținut prin amestecul celor două repertorii, care poate fi considerat ca fiind cântul franco-roman. Pentru a obține scopul politic propus - cimentarea unității imperiului și prin intermediul muzicii -, suveranii carolingieni au impus tuturor teritoriilor supuse lor adoptarea acestui nou cântec liturgic oficial. Sfera sacrului este însă conservatoare, prin antonomazie, și nu lasă spațiu foarte larg
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vedea ce face acesta în timpul tăcerii sale îndelungate. Văzu astfel un miracol: un porumbel, așezat pe umărul papei, îi sugera la ureche frază după frază. Mesajul era clar: ar fi fost însuși Duhul Sfânt (porumbelul) cel ce a „inventat” noul cânt, răspândindu-l prin intermediul veneratei persoane a Sfântului Papă Grigore. Care ființă umană ar fi putut, deci, să se opună acestuia? Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ureche frază după frază. Mesajul era clar: ar fi fost însuși Duhul Sfânt (porumbelul) cel ce a „inventat” noul cânt, răspândindu-l prin intermediul veneratei persoane a Sfântului Papă Grigore. Care ființă umană ar fi putut, deci, să se opună acestuia? Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar aceasta este cheia de lectură a muzicii occidentale, în lumina recentelor studii istorico-muzicale critice. Studiile analitice și comparative asupra cântului gregorian
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestuia? Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar aceasta este cheia de lectură a muzicii occidentale, în lumina recentelor studii istorico-muzicale critice. Studiile analitice și comparative asupra cântului gregorian, din ultima jumătate a secolului trecut, arată, de fapt, că melodiile repertoriului roman nu au fost compuse într-o singură perioadă și sunt rezultatul unor procese evolutive și cumulative multiple care au avut loc de-a lungul mai multor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
jumătate a secolului trecut, arată, de fapt, că melodiile repertoriului roman nu au fost compuse într-o singură perioadă și sunt rezultatul unor procese evolutive și cumulative multiple care au avut loc de-a lungul mai multor secole. În plus, cântul liturgiei romane a cunoscut o dezvoltare: de la formele simple, la cele mai complexe. A atribui, așadar, întreg repertoriul perioadei în care a trăit renumitul papă, este un fals istoric, deoarece nu recunoaște, fie faza primei dezvoltări de dinaintea lui, fie modificările
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
galic cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile originale, decât numai verificând manuscrisele originale romane, respectiv galice. Or, primele manuscrise în notație muzicală pe care Occidentul le cunoaște sunt tocmai rezultatul fuziunii celor două repertorii. Așadar, versiunea oficială actuală a cântului gregorian nu este altceva decât codificarea melodiilor care a avut loc în secolul al IX-lea. Este evident că, în baza a ceea ce am spus mai sus, „legenda gregoriană” nu are niciun fundament istoric. Și totuși, aceasta nu a fost
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
legenda gregoriană” în opera sa „Les origines du chant liturgique de l’église latine”. 3.5 Clasificarea și codificarea repertoriului Așa cum textele Bibliei trebuiau să fie transmise cu o absolută fidelitate, tot așa trebuia să fie transmis generațiilor viitoare și cântul gregorian, pentru a respecta voința Duhului Sfânt care le-a dictat. „Originea divină” a cântului gregorian a dus, așadar, la formarea conceptului modern de repertoriu: un corpus de melodii bine definite și fixate odată pentru totdeauna, așezat sub semnul imutabilității
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
5 Clasificarea și codificarea repertoriului Așa cum textele Bibliei trebuiau să fie transmise cu o absolută fidelitate, tot așa trebuia să fie transmis generațiilor viitoare și cântul gregorian, pentru a respecta voința Duhului Sfânt care le-a dictat. „Originea divină” a cântului gregorian a dus, așadar, la formarea conceptului modern de repertoriu: un corpus de melodii bine definite și fixate odată pentru totdeauna, așezat sub semnul imutabilității. De atunci, a devenit tot mai importantă respectarea și fidelitatea față de un text muzical preexistent
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
imutabilității. De atunci, a devenit tot mai importantă respectarea și fidelitatea față de un text muzical preexistent. Pentru a favoriza asimilarea melodiilor, teoreticienii carolingieni au împărțit repertoriul în funcție de mod, adică în baza tipului de scară muzicală folosită. În faza primară a cântului liturgic, erau folosite sisteme modale foarte simple: melodiile se desfășurau în jurul unei note mai importante, numită corda madre care putea fi do, re sau mi. De la acest modalism arhaic s-a trecut în mod gradual la evidențierea unui al doilea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
drept neume”. Raportul dintre dezvoltarea cuvântului scris, de la sfârșitul secolului al VIII-lea, și nașterea notației muzicale, puțin mai târziu, se justifică prin faptul că primele manuscrise care folosesc neumele datează din secolul al IX-lea. Pentru a asigura supraviețuirea cântului gregorian, a împiedica devierile sau alterările și menținerea lui uniformă în întreg imperiul, din secolul al X-lea, au început să fie compilate manuscrise muzicale nu numai pentru uzul preoților, dar și pentru cântăreții profesioniști care alcătuiau schola cantorum. Codicele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
asupra căruia și-au exercitat propria genialitate. În perioada carolingiană, și polifonia a fost integrată cu drepturi depline în cadrul liturgiei și a avut privilegiul, pentru prima dată în istorie, să fie transmisă de izvoare scrise. Posibilitatea de a îmbogăți polifonic cântul liturgic este atestată cu multe secole înainte, și polifonia făcând parte pe deplin din tradiția orală. Muzicienii secolului al IX-lea, așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului, fără a altera, însă, cântul liturgic, de acum devenit „gregorian” și intangibil: nu era altceva decât o amplificare verticală a monodiei gregoriene. Dar reforma carolingiană nu a însemnat numai selectarea, unificarea și codificarea repertoriului. Între secolele IX și XII, va prinde viață și o reînnoită
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dubla exigență de a lărgi repertoriul scholei și de a adapta liturgia la diferitele culturi locale. Tot în această perioadă iau naștere anumite sărbători și solemnități precum Corpus Domini sau Sf. Treime, care aveau nevoie, deci, de creații noi. Succesul cântului gregorian, considerat de biserica romană drept cântecul ei oficial și modelul autentic al oricărei alte melodii liturgice, se explică, dincolo de inegalabila valoare artistică a compozițiilor, prin faptul că acest repertoriu a luat naștere în cadrul unui rit, cu funcția de a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ajuta diferite gesturi rituale și de a acoperi exigențele întregului an liturgic, în diferitele sărbători și solemnități. În sfârșit, reușita lui își găsește rațiunea și în faptul că aceste cântece „se nasc din cuvânt”, formând cu acesta o mirabilă simbioză. Cântul gregorian „va fi cântat timp de secole, va fi integrat în compozițiile polifonice, citat și parafrazat, fragmente din el vor fi folosite drept cantus firmus. Aproape 2000 de ani, coralul gregorian rămâne temelia stilistică a cântărilor liturgice (de rit catolic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]