3,117 matches
-
semantică și structurală își pierde caracterul incident în absența enunțului primar, devenind un enunț nespecific: $„Despre asta știam multe!$$ (totul se aude când e vorba de-un scriitor): $cine era, din ce tată era născut, cum era adunat de prin cârciumi și dus acasă beat mort...”$$ (M. Preda, Viața..., 246), $„Cine a câștigat?... Cine a știut să joace,$$ firește, $unchiul și cu unul dintre orzari.”$$ (I.L.Caragiale, IV, 244), $- Ce vorbești tu,$$ măi Chirică?” (I. Creangă, 176) Pauza este principalul mijloc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Aurel Băeșu,Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Nutzi Acontz, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Isser, Lucia Dem Bălăcescu, Michaela Eleutheriade, Magdalena Rădulescu, Lucian Grigorescu, Jean Al. Steriadi sunt doar cîțiva din marii artiști atrași de așezarea de pe țărmul Pontului Euxin. Lumina soarelui, pitorescul cîrciumilor și cafenelelor turcești, traiul prosper și generozitatea primarului Octavian Moșescu au transformat Balcicul într-o veritabilă colonie artistică. Prezența Reginei Maria asigura, la rîndu-i, un motiv suplimentar pentru pictori și scriitori de a fi în proximitatea protectoarei artelor. Considerat pe
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, c u heleșt eile și poienile de acolo, cum și prisaca cu stupi și cu tot codrul și cu toate celelalte acareturi și vite, cum și viile de la Cotnari , și dug henele și cârciumile, toate și cu tot locul din Târgul Hârlăului...” Mari suprafețe de vie dețineau aici mânăstirile și fețele bisericești (pentru sfânta împărtășanie și hramurile creștine) deținute până la secularizarea semnată de Alexandru Ioan Cuza, din care amintim de vechile mânăstiri Putna, Voroneț
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
dacă om avea noroc și o să găsim acasă pe o bună prietenă a mea, o să l bei și tu. Tu crezi că tot ce se vinde drep t Cotnar, e Cotnar? Haida de! Azi toată țara bea Cotnar. Nu e cârciumă în toată țara să n-aibă Cotnar! Cotnarul, Culai, dacă e, să dai de împărtășanie câte o linguriță de român. Până la Cotnari, cale de o oră și ceva, au vorbit puțin și de nimicuri. Era și altă lume în compartiment
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ianuarie 1897 la Iași - d.3 februarie 1 954, Bu curești) Este un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. în lucrarea sa „Masa umbrelor” surprinde și o imagine de la o cârciumă unde se distribuia renumitul vin de Cotnari cunoscut în toată țara. Iată-o: Dar unde-s cârciumile? Prietenul meu Manaș Canter (dus în lumea drepților) ținea crâșma pe Lozonski, în dulce Târgul Ieșiului, lângă feredeul turcesc (baia de aburi). - Dreg
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. în lucrarea sa „Masa umbrelor” surprinde și o imagine de la o cârciumă unde se distribuia renumitul vin de Cotnari cunoscut în toată țara. Iată-o: Dar unde-s cârciumile? Prietenul meu Manaș Canter (dus în lumea drepților) ținea crâșma pe Lozonski, în dulce Târgul Ieșiului, lângă feredeul turcesc (baia de aburi). - Dreg cu vin pe cei care au scăpat de apă - spunea Manaș, privind de pe pragul răcoros al vinulu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ca Diogene), - Bună ziua la boieri și la cucoane. - Dar unde s cucoanele? întreabă un fârlifus cu monoc lu. - Dar unde-s boierii? Oftează Manaș, suflând în lumânarea Cotnarului. Așa mă întreb și eu (suflând în lumânarea vechimelor): Dar unde s cârciumile? Căci cele care au mai rămas (renovate) și cele care se deschid (spre ban) nu mai au acel adâ nc medieval de var, de flăcări în umbră și de beci în bez nă, în c are amintirea să mai osebească
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
public inchiziției declarând că această pictură ar putea situa pe autor printre luterani, iar maestrul de ceremonii al papei de‑ clară că pictura este o rușine pentru un loc sfânt potrivindu‑se cel mult într‑o baie, sau într‑o cârciumă. După moartea papei Paul al III‑lea, atacurile au devenit mai furibunde cul‑ minând pe vremea papei Paul al IV‑lea, care a dispus ca fresca să fie ștearsă; anularea hotărârii se obține cu mare greutate. Cât privește această situație
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
public inchiziției declarând că această pictură ar putea situa pe autor printre luterani, iar maestrul de ceremonii al papei de‑ clară că pictura este o rușine pentru un loc sfânt potrivindu‑se cel mult într‑o baie, sau într‑o cârciumă. După moartea papei Paul al III‑lea, atacurile au devenit mai furibunde cul‑ minând pe vremea papei Paul al IV‑lea, care a dispus ca fresca să fie ștearsă; anularea hotărârii se obține cu mare greutate. Cât privește această situație
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
gărgăuni de emancipare. Își vedea de treaba lui. Era un bărbat de casă, domestic, care va să zică. De nu s-ar lua cu treaba să uite că vine ziua bărbatului și că el o să facă botic dacă nu-l scoate la o cârciumă și nu îi ia o pereche de jeanși americani, un briceguț elvețian, un flecușteț, ceva care să-i sublinieze masculinitatea. Mai e și textul pe care ar trebui să i-l scrie. Dacă îi vine în cap cel de anul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
timp liber și sunt pe picior de plecare. În familie sunt în vizită de „relaxare” și mai dau o „binecuvântare” pentru ceea ce face „femeia casei”; - Când ies din casă (și aceasta se întâmplă foarte des), o iau de regulă spre cârciumă sau spre terenul de sport; - Sunt mai ales maturi și liberi. Chiar și bărbații vârstnici sunt tolerabili publicitar de zece ori mai mult decât femeile de vârsta lor! Ei „vând” experiență și maturitate; - Profesia lor de bază este sportul; - Bărbații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
niciun destin. "Ciocoismul" alterează totul prin indiferență. Fie că este om de afaceri sau funcționar de stat, abia dacă vei reuși să-i smulgi o vorbă, sau doamne - ferește, un zâmbet. El este permanent preocupat, "are treabă", "nu intră în cârciumi" și nu-i suportă pe români. Ciocoiul își urăște conaționalii și nu se simte bine în preajma lor. Se ferește, de fapt, de vreo vorbă, de un gest care să-l deconspire în goliciunea lui de caracter. Bineînțeles că ciocoiul va
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
doar printr-o schimbare a discursului său, alți lideri liberali precum Ștefan Golescu treceau de faza retorică, redactând circulare de tipul celei din 1861 prin care îi împiedicau pe evrei să se stabilească în comunele rurale în calitate de antreprenori de hanuri, cârciumi și le interziceau să arendeze proprietăți 584. Pentru a nu generaliza, trebuie spus că existau și destui lideri politici moderați precum Dimitre Ghica care, din poziția sa de ministru de interne, încerca să oprească unele abuzuri și expulzări din sate
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
p. 74. 658 A. Stan, op. cit., p. 181. 659 Memoriile regelui Carol I..., pp. 238-239. 660 Un exemplu în acest sens îl reprezintă apariția în 1873 a unei legi inițiate de conservatori pentru băuturile spirtoase care interzicea evreilor să aibă cârciumi sau debite de băuturi alcoolice la sate, în Gabriel Asandului, Istoria evreilor din România 1866-1938, Iași, Institutul european, 2003, p. 23. 661 Liviu Brătescu, I.C. Brătianu și politica externă a României 1866-1888, Iași, Editura Universității Al. I. Cuza, 2013, pp.
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
clasele mici...trăitor într-o provincie cu oameni cumsecade, o periferie a Bacăului care fusese și a lui Bacovia cu o jumătate de veac înainte. Cu târguri de joi, cu coceni și balegă pe caldarâm, cu iarmaroc de Sfântul Petru, cârciumi și covrigi, cafele pe cerdac, cu abator și pipi pe pereții străzilor mărginașe ale centrului, pi șentru, cu sărbători luminate de Paște și cu denii, și cu atâtea altele care mă făceau fericit. Un univers suficient sieși, fabulos, înstelat, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de 2-3 pachete de țigări pe zi, dar că era lipsit de cunoștințe muzicale, asta nu-i adevărat. Câți știu că, de la 5-6 ani, Cezar Ivănescu lua lecții de vioară, având un profesor? Un profesor și nu un scripcar de la cârciuma Podu Verde din Bârlad. Așadar, el nu cânta după ureche. El își compunea muzica. Muzicieni ca Pedro Negrescu, Sorin Minghiat, Dan Ștefănică, Daniel Marin pot depune mărturie în acest sens. Avea un timbru special, era un trup sonor și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu apartament. Era angajat, când l-am cunoscut eu, ca redactor la România literară. Nevastă-sa nu lucra, deși era și ea absolventă de facultate. Limbi străine, dacă nu mă înșel. Erau genul acela de familii bucureștene: toată ziua la cârciumă. Nu aveau copii. Mâncau la restaurantul Uniunii Scriitorilor. Seara, îi găseai la cafenea: cu colegii, cu literații, așa trăiau toți. Era un tip plăcut, un vorbăreț, un acaparator, un tip de te înnebunea de cap. Numai el vorbea. În 1972
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Dar poezia rămâne poezie. Iar eu, din generația mea, și nu doar eu, l-am considerat pe Virgil Mazilescu, pe lângă mine, cea mai originală voce poetică. Pe de altă parte, își trăia viața așa cum credea el. Era un tip de cârciumă și un mare coterist. Dar pentru el a făcut tot ce trebuia făcut: a citit tot ce trebuia să citească, a lucrat ce trebuia să lucreze, a scris suficient cât să rămână în Istoria literaturii. A scris o operă. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care avea titlul Doina. Pentru cartea aceasta am luat Premiul Academiei Române. V.P.: Să revenim la Virgil Mazilescu, mare băutor de vodcă... C.I.: Revenind la Virgil, domnule, el, ca om, avea multe păcate. Multe păcate în sensul că le aduna la cârciumă. În 2004, s-au împlinit 20 de ani de la moartea sa. Am participat la parastas, la pomenirea lui. Au venit mai mulți prieteni să-l evoce. Era și soția lui, Ștefania. Era și actorul Florin Călinescu. Eu n-am știut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
La toate acestea, dragă prietene, să mai adăugăm și spusele unui scriitor de glorie europeană, Paul Celan, originar de prin părțile noastre: "Cernăuțiul a fost un oraș al oamenilor și cărților, un oraș în care funcționau mai multe librării decât cârciume". Și apoi, să mai amintim și de faptul că prin Cernăuții noștri și-au purtat pașii, în diverse perioade ale istoriei, frații Hurmuzachi (Gheorghe, Alexandru, Eudoxiu și Constantin, trei dintre ei au fost membri ai Academiei Române), precum și Aron Pumnul, Mihai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
am isprăvit cu satisfacerea viciului comun, am decis să facem o plimbare. Era noapte. Noapte neagră. Am apucat pe un drum, la întâmplare; instinctul ne spunea că vom găsi ceea ce, de fapt, căutam amândoi, fără s-o spună niciunul: o cârciumă unde să bem vin prost, să fumăm, să râdem și să vorbim tare, după pofta inimii. Am mers, unul lângă altul, în tăcere, cale de mai mulți kilometri. Nicio lumină n-a stânjenit întunericul. Până când departe, în zarea din stânga, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
bine și polițiști de profesie. Făureiul este un târg mortificat de «schimbare», ca numeroase orășele din România. S-a dovedit că el mi-a dat cu ranga în cap, deși era invers Dumitru Merișan de pe strada Păcii și-a făcut cârciumă. Vecinul Gavrilă Popa și-a trântit closetul de scândură chiar la intrarea în bodega omului și-i blochează spațiul. Iese o mardeală ca-n filme, urmată de confruntarea certificatelor medicale. «Am câștigat procesul la Făurei. Mi-au luat jucăria cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
paiantă. Ce dacă a cumpărat? El nu-i om? N-are voie să cumpere casă? Nu trebuie să stea și el undeva? Când i-a chemat în judecată, au început să țipe aici că Băjinaru îi chema la el la cârciumă și-i ademenea, și-i înregistra, că se ducea la «Monitorul» și dădea...Tot felul de măgării din astea... Vă spun într-un singur cuvânt: nu pot să comentez hotărârea judecătorească. Pentru mine, Băjinaru este în momentul ăsta un infractor
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în funcție de epoci, de genurile și curentele estetice respective. În literatura modernă, fiecare autor tinde să-și inventeze propriile norme, pentru fiecare text în parte. Astfel, în Nord, Céline folosește italicele atât pentru cuvintele germane, cât și pentru onomatopee: (a) Wirtschaft, cârciuma, am mai zis, acolo nu merită să încercăm, toți antinaziștii sunt înăuntru, și anticolaboraționiștii feroce... bineînțeles nu zic nimic când trecem, dar crapă ușa și pflaf! pflaf!... stupesc! lung!174 (b) ...strigă cineva! ... pe noi ne strigă din parc... Franzosen
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
strigă din parc... Franzosen! ... franzosen! Chiar pe noi ne vor! ...Eh, să urce!... Dacă n-o fi Hjalmar? La tobă acum! drrrrr! ... Ăsta e el?175 Mai cooperant decât Mérimée, naratorul traduce în trama textuală cuvintele germane (de exemplu "Wirtschaft, cârciuma"); însă prin italice el le pune pe același plan cu onomatopeele, ca și cum cuvintele dintr-o limbă străină și zgomotele ar face parte din aceeași categorie. Regăsim aici obsesia muzicii atât de caracteristică esteticii lui Céline. Ceea ce în scris este marcat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]