2,621 matches
-
cauciucuri cu șurub în vârf ori ghionturi și lovituri de picior. Uneori câte unul mai milos îi potolea pe ceilalți, alteori numai Dumnezeu se milostivea să-i oprească ori, pur și simplu, oboseau și, văzând că victima zace ca o cârpă, fără să se dezvinovățească sau să se apere, se plictiseau. Apoi cel căzut era ridicat de mâini puternice, astfel încât nici măcar să nu mai atingă pământul. Câte unul venea din spate și, socotind că nu fusese destul, îi mai trăgea o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase ca niște meduze, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de astă-toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul uriaș se lățea spre poale, limbile excavatoarelor îl împingeau și muntele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cât un munte. Și cu fumurile astea, parcă respiră. Acuma zici că se scoală și vine peste tine... — Odată a explodat înăuntru, spuse Bunelu. Gunoaiele au țâșnit până la cer, trei zile a plouat peste oraș cu tot felul de drăcii, cârpe, ghemotoace și mucigaiuri... Și-a mai explodat și altă dată, dar mormanul crescuse prea mare și s-a surpat doar pe dinăuntru. Da’ ce-o fi ? întrebă Chisăliță, speriat de-a binelea. — Sunt bombele de la avion. Alea pe care n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la ață. — Da’ voi de unde știți că nu ? replică Isaia. — Păi, nu știm... mărturisi Bunelu. — Atuncea aici e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un fel de sicriu. Unde-i sicriul ? — Șefu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucrurile care nu sunt păreau să se înmulțească. La fel și pentru Puțică, care înțeleseră că, dacă priveau lumea cu patru ochi, vor trebui să se ducă tot ei după lumânări. Din ce găsiră, făcură, mai degrabă, niște făclii. Înfășurară cârpe și le muiară în resturile de păcură de prin bidoane. Isaia fu mulțumit, socotind că făcliile sunt chiar mai autentice decât lumânările, tot așa cum catedrala lor era mai înaltă decât altele. Apoi se înșirară în cortegiu. Puțică în față, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în hohote în fața spaimei cu care ei se dăduseră înapoi : Vă e frică de moarte, nenorociților ? strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată lăsă dâre pe pomeții secătuiți și pe maxilarele care îi clănțăneau mărunt, din cauza febrei. Marchiza își duse, fără să vrea, palma spre fardurile de pe obraji, atât de groase, că stăteau să crape. — Uite-așa arată moartea ! șuieră Magdalena printre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
FUPSIC-ul nostru. Altele noi nu știu să se fi făcut. — Ții minte, spuse Maca, ce mai râdeam de doamna Marinescu și de glastra ei cu flori artificiale. Cum îi udam în bășcălie frunzele din plastic și miroseam florile de cârpă... Uite că a știut ce face... Doar florile ei au rezistat, chiar și în vremurile astea, când au dispărut udătorii de ghivece. Tili luă castronul de lemn și-l răsuci pe toate părțile. Asta e o floare care nu există
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Uită-te la peretele din spate. Nu ții minte că doamna Marinescu ne-a adus chiar ea ghiveciul ? A strigat la fotograf : Stai !, și l-a pus în mijloc. Râdea și zicea că în poză nu se vede care e cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită a fotografiei. — Ce caraghioși eram, spuse, cu sacouri și cu cravată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și l-a pus în mijloc. Râdea și zicea că în poză nu se vede care e cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită a fotografiei. — Ce caraghioși eram, spuse, cu sacouri și cu cravată. Parcă mergeam la nuntă... — Eu aveam o singură cravată, își aminti Tili. Asta din poză. Nici nu știam să fac nod, mi se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și coada se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori, îmi desfăceai nodul de la cravată. Nu mai știu pe unde o mai fi cravata aia. Nici de gagică nu mai știu nimic... Nu eram făcuți din cârpă... spuse Maca. Numără cu voce tare, arătând cu degetul în fotografie : Unu... doi... trei... patru. Apoi numără din nou, arătând către ei : Unu... doi... trei... ăia făcuți din cârpă nu mor ca oamenii... Așa a și fost făcută poza asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nici de gagică nu mai știu nimic... Nu eram făcuți din cârpă... spuse Maca. Numără cu voce tare, arătând cu degetul în fotografie : Unu... doi... trei... patru. Apoi numără din nou, arătând către ei : Unu... doi... trei... ăia făcuți din cârpă nu mor ca oamenii... Așa a și fost făcută poza asta, spuse Tili, punându-și picioarele pe birou și lăsându-și ceafa în palme. Ca să iasă cel mai bine la numărătoare. De- aia nici nu zâmbește nimeni în fotografie, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el nici măcar o corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină și să fugi la vreme. Și pe urmă să-l găsești printre brusturii de pe taluz. Bătrânul se ridică să adune farfuriile. Îl ajutară, el veni cu o cârpă să șteargă mușamaua, apoi le puse câte o bere în față. Ciocniră și băură, ultimul fu Maca, lovi halba goală de tăblia mesei și se stropși. Bătrânul îi privea cu bunătate. Era cu totul altfel decât te-ai fi așteptat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se mai putea merge mai departe. Având această putere, întunericul parcă respira, ca într-un fel de vortex, căci se auzea doar expirând, aerul inspirat venea, răcoros și muced, din altă parte. Turnă din sticlă în ghiveciul cu flori din cârpă. Apoi apropie bricheta. Planta se aprinse voioasă, florile se adunară într-o singură pălălaie. Luă ghiveciul și-l puse pe biroul lui. Apoi privi flacăra, adunând imagini vechi. Multe din ceea ce trăiseră porneau și se întorceau lângă trunchiurile castanilor. Atunci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
joace dansuri cu măști, câte unul pentru fiecare, până ajunse din nou la el însuși. Luă sticla cu benzină și o vărsă primprejur, lăsând-o să se îmbibe în praful de pe mobile și dușumele. Primind acest neașteptat ajutor, florile de cârpă își întinseră limbile de foc, coborâră pe tulpinile muiate, cuprinseră ghiveciul de lemn și sâsâiră de jur împrejur, ca o colcăială de șerpi. Maca strigă a izbândă, fața îi dogorea, dar nu mai era căldura trupului său din tinerețe, preschimbat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pedeapsa e dusă la îndeplinire în fața tuturor eunucilor. Eunucul condamnat e legat de o bancă și fața îi este acoperită cu o bucată de mătase udă. Procedeul e similar cu cel al realizării unei măști. Sub privirile tuturor, călăii adaugă cârpe ude, strat după strat, în timp ce victima se luptă să respire. Membrele eunucului sunt ținute până încetează să se zbată. La începutul vieții mele în Orașul Interzis am blestemat asemenea pedepse. Eram întrozită de cruzimea lor. Peste ani, perspectiva mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și mă rog să rămână pe cer. — Hainele! cântă eunucul-șef Shim în stilul lui afectat. Servitoarele îl șterg repede pe Tung Chih și îl îmbracă, însă copilul e atât de obosit, încât adoarme imediat. Arată ca o păpușă din cârpe. Dar ceremonia e departe de a se fi încheiat. După ce cada este golită de apă, Tung Chih e pus înapoi, fără însă a fi trezit. Câțiva lama îmbrăcați în robe de culoarea soarelui se așază jos, în cerc, în jurul copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scurt timp după ce doctorul Sun Pao-tien a declarat decesul Majestății Sale, eu și Nuharoo ne-am retras din sală. Ne-am dus în budoar și ne-am îndepărtat machiajul. Tremuram atât de tare, că mâinile mele nu puteau să țină cârpa de șters. Am plâns când mi-am amintit ultimele cuvinte ale lui Hsien Feng. Efortul pe care l-a făcut pentru a le rosti îmi spune că în inima lui trebuie să fi fost loc și pentru iubire. Când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunet, însă vin mai aproape în jurul nostru. — Uite, luați bijuteriile noastre, zic eu. Luați-le pe toate și lăsați-ne să plecăm! Însă bărbații nu le vor. Se reped la noi și ne leagă cu sfori. Ne îndeasă cocoloașe de cârpă în gură și ne leagă la ochi. Sunt într-un sac de iută legat de un par și purtat pe umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram legată, deși în gură încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ne leagă cu sfori. Ne îndeasă cocoloașe de cârpă în gură și ne leagă la ochi. Sunt într-un sac de iută legat de un par și purtat pe umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram legată, deși în gură încă mai am călușul. Prin țesătura aspră a sacului văd lumina. Oamenii coboară smucit printre dealuri și bănuiesc că nu sunt bandiți, căci aceia ar fi avut picioare zdravene pentru terenul acesta plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se lovește de o suprafață dură, și durerea pe care o simt este groaznică. Îi aud pe bărbați vorbind, apoi aud pași grei care se apropie. Sunt târâtă printre frunze uscate și împinsă în ceva ce-mi pare un șanț. Cârpa din gura mea s-a îmbibat cu salivă și în cele din urmă cade. Nu îndrăznesc să strig după ajutor, temându-mă că vor veni și vor termina cu mine mai repede. Încerc să mă pregătesc pentru ce e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă spusese adevărul și nu mă culcasem cu el Într-o stare de toropeală și slăbiciune. Victoria a durat cu totul patruzeci de minute, timp În care am sărit Într-un taxi, am alergat acasă, m-am spălat cu o cârpă În chiuveta de la baie și m-am dat cu o cantitate considerabilă de deodorant la subraț, de pudră pentru bebeluși pe pielea capului și de cremă prin celelalte părți. Am alergat prin casă În căutarea unor haine curate și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de producție au fost folosiți copii și femei, Asachi nefăcând excepție de la regula potrivit căreia introducerea mașinismului atrage după sine utilizarea într-o măsură mare a copiilor și a femeilor. Salariul lucrătorilor era și el inegal. Materia primă o formau cârpele, care se colectau prin intermediul unor depozite speciale înființate la Iași, Fălticeni, Mihăileni, Botoșani, Huși, Bârlad, Vaslui, Tecuci, Galați, Roman și Piatra. Se pare că Gh. Asachi a întâmpinat mari dificultăți în strângerea cârpelor care, fiind făcută pe întreaga întindere a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și el inegal. Materia primă o formau cârpele, care se colectau prin intermediul unor depozite speciale înființate la Iași, Fălticeni, Mihăileni, Botoșani, Huși, Bârlad, Vaslui, Tecuci, Galați, Roman și Piatra. Se pare că Gh. Asachi a întâmpinat mari dificultăți în strângerea cârpelor care, fiind făcută pe întreaga întindere a țării, ridica numeroase probleme de transport. Pe de altă parte, cantitatea pe care el reușea s-o strângă era insuficientă. Aceasta se poate deduce din faptul că Asachi făcea mari eforturi pentru a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sugativă, iar în 1863 valoarea de 5.900 lei anual hârtie mucava. În anii 1864-1865, fabrica lucra numai cu două căzi, producând doar „hârtie de băcălie”. Hârtia era vândută organelor de stat centrale și locale prin mijlocirea depozitelor de colectat cârpe. În anii de prosperitate a întreprinderii, ca de pildă în anul 1847, Asachi a exportat chiar hârtie prin Galați. Din informațiile expuse mai sus reiese că fabrica a regresat. În 1857, ea se afla într-o „stare amerințătoare de ruină
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]