2,843 matches
-
te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă aer în plămâni. — Luce, te hiperventilezi, a zis mama cu calm, luând-o pe Lucille de după umeri și călăuzind-o spre o cămăruță alăturată. Încearcă să te liniștești, scumpa mea. O să fie bine. Dar... înseamnă... ghinion! Nu... ar... trebui... să... — știu, Luce, dar încearcă să te calmezi, a murmurat mama. Imediat, Beatrice a abandonat direct pe podea o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am stat și eu la bulău pînă mi s-a aplecat, mi-a ieșit pe nas, dom’ Roja, urăsc armata și militarii, mă fac pacifist dacă se termină Revoluția, spune plin de seriozitate. Îl simțeam pe Diavol mergînd alături de mine, călăuzindu-mi pașii, la ce altceva să te gîndești cînd te trezești singur în mijlocul unui codru neștiind încotro s-o iei? Te faci frate cu el Gulie, și brusc calea îți este luminată de un reflector imens și rotund care bate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
i le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile. Este convins că nu va mai ajunge la capătul suferinței, că viziunea sa este mai învolburată ca de obicei, iar demonii care de fiecare dată se ofereau să-l călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja, spune. Uite cine erau de fapt personajele care s-au interesat cu adevărat de soarta acestei țări, în comparație cu ei tu ești un nimeni, Roja, se gîndește iar încotro s-o apuce, dacă ar fi mai bine să se lase călăuzit de instinct sau să se dea bătut de pe-acum. Așa v-au fraierit de la bun început, simte Gulie cum se încinge atmosfera, începe să țipe și el din toate puterile, îi face semn dintr-o privire lui Tîrnăcop, ia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ușă în cea mai mare viteză. — Informația e putere, Părințele, zice Roja, așezîndu-se în genunchi și trăgîndu-și patrafirul pe creștet. — Cine ești? îi răspunde Părințelul cu un tremur în voce aproape insesizabil, ne cunoaștem de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu ochii tăi Iadul, În caz că până acum n-ai ajuns să-l vezi. Nu avea mașină și nici măcar carnet de conducere, cum se mai Întâmplă uneori. Spiritul de prevedere, acel „Să Îl ai că nu se știe niciodată”, nu a călăuzit-o În viață. Dovadă faptul că lucra și acum În același atelier, donat de bătrânul Szántó, fost iubit al bunicii ei, Împreună cu sute de desene Înfățișând-o goală În cele mai curioase poziții. Toate desenele erau frumoase. Ea de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meu chior, apoi m-am ridicat și am deschis ușa. Mi-am acordat maximum cincisprezece minute. Am trecut prin bucătărie și am străbătut holul, pipăind cu mâinile după eventualele obstacole. O lumină de veghe strălucea în pragul ușii de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
terenuri de joacă, de sport, tarlale cu cereale, turnuri de apă, autostrăzi etc. Semnalizară de oprire și-o trapă se deschise în peretele transparent al sferei, lăsându-i să intre. Aterizară pe platforma din fața casei directorului spre care, de altfel, călăuzeau toate indicatoarele aeriene și imediat, aplecat, ținându-și cu mâna pălăria să nu i-o sufle puternicul curent de aer stârnit de motoarele „Bourului”, lângă navă se prezentă un tip foarte elegant, îmbrăcat într-un tweed gris-perle, cu cravată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și Tabea stăteam cu genunchii lipiți una de alta și ascultam povestea stră-străbunicului nostru. Avraam părăsise orașul vechi Ur unde se venera luna în numele Nannei și al lui Ningal și venise în Haran unde auzise vocea lui El care-l călăuzise înspre Canaan. În sud, Avraam făcuse fapte uimitoare - ucisese o mie de oameni dintr-o singură lovitură pentru că El-Avraam pusese în el puterea a zece mii. Iacob vorbea despre frumusețea Sarei, nevasta lui Avraam, care o venera pe Innana, fiica Nannei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din cap. - Mulți vorbesc de tine, dar te cunoaște oare cineva? Pari foarte tăinuit. M-am gândit uneori chiar că mi se pare ciudat să te știu rob! Strălucitorul Tefnaht zicea că știi multe limbi și cunoști multe popoare. Acum călăuzești oastea. Și ești rob... Cine vrea te poate biciui. - Și tu? zise Auta cu un surâs slab zărit chiar la lumina faclei. Iahuben își plecă ochii. - Nu... nu știu. Dar pesemne că așa au vrut zeii! - Zeii nu, Iahuben! murmură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că nici n-a văzut măcar piatra asta lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de mirare după atâta oboseală. Ce era de făcut? Se gândi că lucrul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-le încă o dată înțelesul cuvântului ceartă. Atunci, străinul vârstnic zâmbi. Străduindu-se să folosească multe cuvinte vechi ale lor, amestecate cu altele atlante, pentru a-l face pe pământean să priceapă, îi spuse gata să rîdă: - Tânărul nostru prieten care călăuzește luntrele noastre... - Cine!... Cîrmaciul? zise Auta uimit. Și pe cea mare?... - Da. Meseria asta e dintre cele mai ușoare. El a fost de părere că totuși trebuie să mergem la Muntele de Foc, cum îl numești tu. Eu socoteam că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pot găsi drumul, după umbra soarelui, însă pentru asta trebuie să coborâm și să înfig un băț în pământ. - Nu-i nevoie! zise râzând cârmaciul. Dacă tu cunoști insula asta bine, îndrumează-ne de-aici. Noaptea după care stea te călăuzești? - Steaua Păstorului arată totdeauna spre miazănoapte. Ea nu se mișcă pe cer. - Deci dacă știi drumul spre miazănoapte, te poți descurca. Uite, noi zburăm acum spre răsărit, la stânga e miazănoapte... - Dar locul deasupra căruia zburăm? zise Auta. Poate că suntem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar tocmai atunci răsună glasul tunător din cer, atât de așteptat: - Robi care ați biruit robia, zeii lumii vă cheamă asupra Marelui Oraș... Când se sfârși dansul, miile de oameni începură să curgă spre văi. Sus, în luntrea care-i călăuzea, afară de cârmaci și de Auta, mai era Hor și încă unul dintre străini. Privind în jos, spre mulțimile înarmate, Auta își aduse aminte din nou de strania țeavă albastră cu care fusese ucis câinele, atunci, în piața de lângă palatul regelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prins când rătăcea pe Malul Râului Rece, și un slujitor al Marelui Preot, umblând cu câțiva soldați alături, pentru că îl văzu foarte voinic, nu-l ucise ci îl aduse în casa robilor, pentru muncă. De la el află Mpunzi despre răscoala călăuzită din cer de marele zeu al oamenilor negri care putea să ia oricând înfățișare de copilandru, de rob, de om sau de pasăre de argint. Mpunzi mai află de la acel sclav și că Mai-Baka, după alungarea soldaților de către zeu, socoti
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi trezi din această visare: - Trebuie să plecăm grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea nu băgase de seamă luntrea în zbor, într-atît era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe întortocheatele poteci. Nefert pășea alături de el și-l ținea de mână, neîntrebîndu-l nimic. Numai cârmaciul nu avea liniște. O dată zise: - Cred că într-o lună pot înjgheba alta, mai mică, din ceea ce am adus cu mine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
limba străinilor pe care începuse s-o învețe îndată după plecarea de pe pămînt: - Cârmaciule, nu poți coborî mai curînd? Cu toată veselia lui obișnuită, cârmaciul nu râse. O privi cu mare părere de rău: - Nu pot, floare pământeană... Aici ne călăuzesc legi mai aspre decât ale voastre. De la legile Atlantidei putea oricine să se abată, dar de la acestea nu. - Ca și de la moarte, zise Auta. - Dacă tinerețe veșnică aveți, întrebă atunci Nefert, de ce n-aveți și nemurire? - Crezi că nu vrem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de tot... Dar cum o să nimerim acolo? Cred că ar fi bine să nu mai faceți ce ați făcut cu ridicarea pe Piscul Sfânt. Hor începu să rîdă: - Acum te avem pe tine călăuză. Auta se miră: - Cum vă pot călăuzi eu de-aici? - Mai ales de-aici! zise Hor. Se duseră amândoi într-o încăpere în care Auta mai intrase, ca să privească stelele. Hor îndreptă marele ochean așa încît când va trece luntrea în jurul pământului de la apus la răsărit Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bogăția lor și prin petrecerile și plăcerile lipsite de griji ale oamenilor din ele. Aici se îngrămădeau cei mai puternici stăpâni ai țărmului mării, localnici și străini, poftele lor necunoscând margini. Unul din aceste orașe se numea Sodoma, celălalt Gomorra. Călăuzindu-se după veștile aflate, drumeții ajunseră aici socotind că mai departe nu aveau de cercetat nimic și se hotărâră să rămână în preajma Sodomei două sau trei nopți, spre a se odihni. Aflând tot ce urmăriseră să afle, trebuia să se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ziceai că șase sute? - Da, șase sute ai pământului... cerești numai șaizeci. Babilonianul iarăși îl privi lung, dar bătrânul urmă. liniștit: - Acele meserii nu sunt bune pe pământ. Eu știu să socotesc depărtarea până la soare și până la orice stea, și știu să călăuzesc printre stele luntrele cerești, pot mânui lespezile de piatră în văzduh fără să le ating cu mâna, cunosc obârșia omului și a lumii și știu s-o cercetez, dar pentru toate acestea îmi trebuie unelte pe care nu le am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iarba Fiarelor. Căci taman Iarba Fiarelor fusese infirmierul nebocciu și subțirel, care-și dăduse întîlnire cu ei la conacul lui Iacovachi, să-i scoată din Mociornița, cu spumiera mântuirii lui Dumnezeu, să-și facă din dânșii gașcă nouă, să-i călăuzească și să-i cărăbănească prin ascunzișurile nepătrunse ale muntelui, până năpăstuiții or să se întremeze și or să se degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să dea buzna pe ușa celebrului magazin Bergdorf Goodman, din New York, dar s-a forțat să stea locului până când James i-a plătit taximetristului. —Vai, dragul meu, sunt așaaaaaa de încântată, i-a șoptit ea luându-l de braț și călăuzindu-l către ușă. Ăsta e magazinul meu preferat din lumea întreagă. — Da? i-a răspuns James ciupind-o de obraz în joacă. Aș fi putut să jur că onoarea asta îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era mare scofală nici să rămâi pe loc. Trosc. Exceptând-o pe Dolores, bineînțeles. Ea nu va mai urca niciodată pe munte. Dar, pe de altă parte, s-ar putea spune că dacă el ar fi de acord să-l călăuzească pe Vultur-în-Zbor - alegerea irevocabilă -, ar face asta de dragul lui Dolores. Trosc. Și apoi, ce s-ar întâmpla dacă Deggle ar ajunge aici imediat ce el ar pleca? I-ar putea face față Dolores? Se gândi la asta un moment, apoi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
însăși. Dar nu fusese destul de puternic, iar acum nu mai rămânea decât un singur lucru de făcut. Virgil Jones trebuia să intre acolo, în dimensiunile minții altui om, mult mai periculoase decât cele ale propriei sale minți, și să-l călăuzească spre ieșire. Alternativa era un sfârșit sigur. Mintea lui Vultur-în-Zbor urma să se supraîncălzească și, în final, să se mistuie complet, poate chiar fără putință de scăpare. Așa cum aproape că se autodistrusese, mintea lui Virgil Jones. Viermele care-și înghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și-n josul muntelui ăsta nenorocit. Ai făcut destule. Nimeni nu poate lua asupra sa vinovăția unei insule întregi. A venit vremea să te odihnești. Lasă-l pe Vultur-în-Zbor al tău să-și continue călătoria, dacă așa trebuie. L-ai călăuzit cât de departe ai putut. — Sau cât de departe am vrut eu să merg, zise Virgil. în clipa aceea mintea i se umplea cu ideea de a se stabili aici. Să se stabilească! Dar, cine știe, poate chiar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]