KorAP: Find »[drukola/base=cafea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...799 >

19,955 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

acceptat invitația? întreba ea. — N-ați acceptat-o? Fanny se scula agale în picioare. — O sa ma înfășor în prosop, zise ea. — Cum vreți, răspunse el. Fanny șovăi, lua reportofonul și opri înregistrarea, apoi îl puse la loc pe măsuța de cafea. Adrian îi tinu ușa de la bucătărie deschisă. — Pe-aici, o invită el. Fanny părea să fi luat o hotărâre. Se îndrepta de mijloc, traversa încăperea și se duse glonț spre ușa, fără să se mai uite la Adrian. Bărbatul porni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând. Aparatul miniatural nu avea microfon. Aruncă o privire scurtă către combină hi-fi din bibliotecă. Beculețele aprinse arătau că-i încă pornită. Se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pare rău! Judecând retroactiv, poate că sauna n-a fost o idee prea bună, dar mi-a lansat un fel de provocare și niciodată nu dau înapoi în asemenea împrejurări. Fanny traversa încăperea și își lua reportofonul de pe măsuța de cafea. — De ce-ați venit aici? o întreba Eleanor. — Ca să-i iau un interviu soțului dumneavoastră. — Da, dar de ce tocmai lui? Nu se mai numără printre autorii cunoscuți. — Tocmai asta m-a interesat. Am vrut să aflu de ce s-a lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
citească. Detestam senzația. În clipele alea nu puteam împărtăși câtuși de puțin trăirile lui Adrian. — Vrei să stau până vin ziarele? se oferi Șam. Sau preferi să rămâi singură? Stai, îl ruga Eleanor. Atunci n-aș putea să beau niște cafea? Eleanor zâmbi și se scula în picioare. — Ba da, cum să nu. — Și tre’ să mă clătesc o țară, cum zic yankeii. — Du-te în baia din spate. Pe-aici. Și Eleanor îl călăuzi pe Șam spre bucătărie. Peste vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Se apropie de suportul de ziare de lângă șemineu și lua de acolo un supliment duminical mai vechi. Se așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore. — A venit Șam, relua ea. El tresari violent și o fixă cu privirea. — E la baie, adaugă Eleanor. Adrian își relua lectură. — I-am spus totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
să știe adevărul despre mine. Nu-mi pot învinge slăbiciunea și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
scăpa Fanny, părând de-a dreptul jignita. Ei bine, să fiu în locul dumneavoastră, nici că mi-ar pasă. Fapt e că nimeni n-o să-i dea nici o atenție. Privi cu jind spre masă și adaugă: — Te pomenești că acolo-i cafea? — Ce se-ntâmplă aici? În casa asta nu sunteți bine-venită. — Ca să folosim un eufemism, interveni Șam. Ce-aș mai bea o ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să v-o torn eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-i dea nici o atenție. Privi cu jind spre masă și adaugă: — Te pomenești că acolo-i cafea? — Ce se-ntâmplă aici? În casa asta nu sunteți bine-venită. — Ca să folosim un eufemism, interveni Șam. Ce-aș mai bea o ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să v-o torn eu, o preveni Eleanor. Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și se servi cu o ceașcă de cafea. — Ce-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să v-o torn eu, o preveni Eleanor. Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și se servi cu o ceașcă de cafea. — Ce-ați scris despre Adrian? o întreba Eleanor. — Nu ghiciți? Idolul adolescenței mele, care s-a dovedit a avea picioare de lut. Omul care-și chinuia familia din cauza unei cronici nefavorabile. Scriitorul care a trebuit să iasă din bucătărie deoarece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
nefavorabile. Scriitorul care a trebuit să iasă din bucătărie deoarece nu suportă căldură de-acolo, dar care a pretins că de fapt nu-l mai interesează gătitul. Adrian devenea tot mai glacial în timp ce-o asculta. Fanny își bau cafeaua și ofta ușurată. — Doamne, câtă nevoie am avut de ea! — Asta-i tot? o întreba Eleanor. Fanny păru surprinsă de întrebare. — Nu va ajunge? Nu-i... nimic despre anii noștri de studenție? — Treaba aia a rămas între noi. N-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

sunt adevărate îndemnuri: ,, Vai de mine! la noi se fumează...bărbatu-meu fumează... și dumnealui mi se pare că-i cam place”. Procedeele educative aplicate de mama au efecte contrare celor dorite. Ionel rămâne o primejdie pentru menajera care face cafeaua: ,, Sări, coniță! varsă spirtul, s-aprinde!” și pentru musafir căruia îi pătează pantalonii ,,culoarea oului de rață”. Punctul culminant și deznodământul se interferează în momentul în care ,,maiorul cade lat”... din cauza fumatului. Ultimul alineat are caracterul unui deznodământ. Sosit acasă

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
bun gospodar ca orice om de la țară și, prins la descărcatul unui car cu fân, nu bănuiește nimic, întâmpinându-i pe cei doi domni în chipul cel mai firesc, ca p-e niște oameni osteniți de pe drum. Le oferă dulceți, cafea și le face apoi o lecție ,,cum o făcea el totdeauna”. Lecția începe și ochii orășenilor sunt dintr-o dată încălziți. Domnu’ are puterea magică de a însufleți orice lucru cu dragostea care izvorăște neîncetat din inima lui bună. Glasurile tinere

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
citesc. Să nu uiți nici odată, Ioana! Eu v-am crescut singură pe toți patru copiii. Îmi sunteți toți dragi. Tu ești cea mai mică. Țin la tine ca la lumina ochilor. Cu ochii mari, o urmăream atent. Sorbea dintro cafea caldă. Îi admiram părul alb și finețea glasului. Cu siguranță nu era cald numai în casă, ci și în sufletul meu. O clipă scurtă m-am gândit: de ce-mi spune toate acestea? Am mințit-o eu vreodată pe mama

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

chestiune cu șefii. La o adică, ar putea dovedi că bătrânețea e molipsitoare ca scarlatina și pojarul... Orice se poate dovedi. Totul e să ai argumente. Și interes, firește. E drept că oamenii sunt atenți cu el. Nu serviți o cafea, domnu' Sebastian? O dulceață de nuci verzi? O țigară bună? Azi am primit pachet de la copiii. Luați, vă rog, sticla asta de vin. E chiar ce scrie pe etichetă. Cutia de farduri e pentru doamna, se apropie Crăciunul. Și toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
atrage tot mai puțin. Se simt bine Împreună fără să-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice explicație. Vino, te rog, la masă. Tresări. Nu-i era foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și dreaptă ca o cămașă de noapte, și un șirag de mărgele mov petrecute de câteva ori În jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl irita tonul ei. Și privirea obosită. Și tăcerea. Și tremurul mâinii care ducea acum ceșcuța de cafea la buze. Să fi sosit clipa aceea delicată când totul se vede printr-o lentilă subțire de gheață? N-ar fi fost o noutate pentru el, e drept, dar pentru prima simțea că suporta greu o asemenea clipă. Iolanda a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești și tu? De ce nu răspunzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești și tu? De ce nu răspunzi la salut? Să se bucure că nu i-ai uitat, iar tu să Îți vezi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a amiezii, ieșind de sub umbra protectoare a părculețului din Piața Carolina. Fostă “Regele Ferdinand”, fostă “23 August”, actuala Piață a “Reconcilierii Naționale” era locul de Întâlnire al pensionarilor, șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
când i se umflau picioarele. Moartea putea să-l ia oricând Între orele 7 și 23. Și chiar mai târziu. Atunci Însă le-ar reveni altora sarcina delicată de a-l Îmbrăca cum se cuvine. La Ajan, unde Își bea cafeaua În fiecare dimineață, avea masă rezervată. Orice Întârziere peste ora 10 era un semn de alarmă pentru prieteni. Ajan punea mâna pe telefon și nu se lăsa până nu Îi dădea de urmă. La nevoie era liber să intre chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul cafenelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul cafenelei “Einstein” de lângă Rathaus-ul vienez, dotată cu un expresso italian și cu instalații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o muta dintr-o mână Într-alta avea câteva sandvișuri și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă: cafeneaua. Aci Îl așteptau trei bărbați: Zegrea, Horacsek și Gheretă. Cain se așeză la locul său și ceru patru cafele. Toți știau că nu Jacobs beau, ci Julius Meinl. Cafeaua evreului, cum zicea barmanul. Cum vi s-a părut toată comedia asta? Întrebă Cain Într-un târziu. Plângea lumea ca la Înmormântare, domnu' Cain, zise Gheretă. Pe dracu, ripostă Cain

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă: cafeneaua. Aci Îl așteptau trei bărbați: Zegrea, Horacsek și Gheretă. Cain se așeză la locul său și ceru patru cafele. Toți știau că nu Jacobs beau, ci Julius Meinl. Cafeaua evreului, cum zicea barmanul. Cum vi s-a părut toată comedia asta? Întrebă Cain Într-un târziu. Plângea lumea ca la Înmormântare, domnu' Cain, zise Gheretă. Pe dracu, ripostă Cain. N-am auzit prea bine ce-ai zis, interveni Zegrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
că ai spus doar lucruri Înțelepte. Televiziunea locală a filmat totul așa că discursul va putea fi analizat și comentat cu o pasiune de masoreți de către specialiștii pălăvrăgelii naționale. Sunt convins că n-ai uitat oarece sfaturi... Sfaturi? Cain sorbi din cafea, puse ceașca pe masă și zise: Ce sfaturi să dai celor care rămân aici? E ca și cum ai spune parașutistului să nu sară fără parașută, sau condamnatului la moarte că nu e cazul să pună la Îndoială priceperea călăului... Adică cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]