9,952 matches
-
furat cele treizeci și șase de costume nu s-a cunoscut. E contabil, știe să prețuiască banul. Se uită în jur și începu să râdă. Sânt teribili... Cei șase locatari își împărțiseră bucătăria folosind o formulă inedită. Paravane înalte de carton presat despărțeau spații de circa doi metri pătrați unde abia încăpeau o mașină de gătit, o măsuță pliantă, câteva rafturi pentru vase. Cristescu bănuia că granițele erau apărate cu înverșunare, orice încălcare stârnind scandaluri uriașe. Chiar și o privire superficială
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Am impresia că năzdrăvanul de Mirciulică a învățat să citească. Dacă vrei să prinzi puteri, nu cunosc nimic mai indicat decât o bomboană gustoasă..." Bucătăria cu compartimentele ei i se păru tulburător de pustie. Valerica, Paveleștii, Doru... Curând, paravanele de carton presat vor dispărea și, gând neașteptat care-i aburi privirea, între aceiași pereți vor răsuna alte glasuri. ----------------------------------------
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al sociologiei comunismului, Pif participa la nașterea unei mitologii în egală măsură individuală și comunitară. Eforturile tenace ale părinților de a o procura se întâlneau cu bucuria copiilor care se îndreptau către text cu emoția ce contrasta cu rigiditatea de carton a ceremoniilor de partid. Adorată și venerată, ca un obiect de cult, Pif era inevitabil traficată ca o monedă forte a copilăriei, iar cei ce o posedau în cantități semnificative erau înconjurați de aura unei legende urbane. Iubită cu patimă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a prințesei siberiene, Corto străbate timpurile de zămislire a acestei noi lumi neabandonând, nici o clipă, surâsul său enigmatic. Taina sa nu se lasă citită, nici măcar acum. Miracol în Africa Africa lui Corto Maltese nu are nimic din convențio nalismul de carton al filmelor occidentale în care strălucesc băștinași sălbatici și urlă lei neîmblânziți. Africa lui Corto, cea din Etiopicele, este teritoriul spre care a gravitat, în preajma morții, Rimbaud însuși. Africa lui Corto Maltese este spațiul ce își conservă, ca și în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ochi de broască și mustața scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. "Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte". Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpânit. După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: "Vă mulțumesc, domnule, sînteți prea bun cu mine". Clipa aceea mi-a decis cumva soarta. Mai întîi am jurat în sinea mea să ajung
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-ți vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-am îndemnat noi să te înscrii la Belle Arte". Erau foarte drăguți și le-am mulțumit ca să nu le stric seara. A doua zi mi-am luat geamantanul de carton în care aveam câteva schimburi și un caiet de desen, ieșind pe poartă. Știu câte confesiuni au un unic scop: de a ascunde adevărul. Cum eu, însă, n-am nevoie de bunăvoința și iertarea nimănui, îmi pot îngădui să recunosc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învîrtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci, am zărit pe o ușă masivă, mâncată de carii, un carton: "Intrarea interzisă". Diavolul mi-a șoptit să nu țin seama de interdicție. Când am încercat ușa, am constatat, mirat, că nu era încuiată. A scârțâit prelung și s-a deschis. M-am pomenit într-un alt coridor, cufundat în semiobscuritate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și buzunarele atârnându-i. Pulsul lui Salam se accelerase. În toți cei cincisprezece ani ai lui nu mai văzuse pe nimeni care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o dovedeau cu prisosință. „Cameră de lucru“ era mai potrivit sau chiar „depozit“. Înăuntru mirosea ca într-un grajd. Becurile fluorescente pâlpâiau și puneau astfel în lumină rafturi în care nu se găseau hârtii, dosare sau dischete, ci cutii de carton. Și în ele erau fragmente de vase antice, materiale pe care Ahmed Nour le strânsese chiar din acest sat. Așa lucra la toate săpăturile. Amenaja un sediu cât mai aproape de sit, astfel încât ultimele descoperiri să poată fi aduse înapoi, catalogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un depozit. Toți marii contrabandiști lucrau așa: în față se vindeau mărunțișuri, adevărata afacere fiind ascunsă în spate. Își strânse în grabă colecția și se ridică. Merseră în șir indian prin camera dosnică în care se găseau niște cutii de carton și două suluri uriașe de bandă adezivă. Acolo era, cu siguranță, locul în care se găsea comoara. Dar cei doi Naasri nu zăboviră; nici măcar nu aprinseră vreo lumină. În schimb, tatăl, care pășea înainte, Mahmud și fiul, care venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unic. Acum cinci mii de ani, acestea erau rotite peste plăcile de argilă și lăsau o semnătură. Ingenioase pentru vremea lor, dar nu mai ingenioase ca ascunzătoarea pe care o găsise Jaafar pentru ele. Băgă mâna în cutia mare de carton maro, care venise de la Neuchâtel, din Elveția, acum o săptămână. Înăuntru era o grămadă mare de case de jucărie din lemn, toate cu ferestre vopsite și înconjurate de gărdulețe din bețe de chibrit. Dacă ridicai acoperișul, descopereai că șemineul ornamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
perfect. Răsuflă ușurat, uitându-se din nou la tezaurul de sigilii pe care le adunase, aliniate în fața lui ca niște soldați ce așteaptă inspecția. Erau de toate mărimile și formele, dar acum se simțea încrezător uitându-se la ambalajul de carton de la firma elvețiană, care îi trimisese toată gama de cutii muzicale, de la cele foarte mici până la „marele nostru modelul, domnule“. S-ar putea chiar să meargă. Dar ar fi putut s-o facă mult mai repede dacă ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aducă fiul meu niște ceai? Te grăbești? Îmi pare rău, Afif. Am o zi încărcată. —OK. Păi, stai să văd. Se ridicase în picioare și verifica stocul. — Nimic ieșit din comun, dar ar fi totuși asta. Scoase o cutie de carton în care se aflau, probabil, douăsprezece fragmente de mozaic. Shimon le aranjă repede ca pe un puzzle și descoperi silueta unei păsări. —Frumos, spuse, dar nu e chiar din sfera mea de interes. — De fapt aș vrea să mă ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii printr-un spațiu de vreo zece centimetri. Peste spărtura care fusese fereastra din spate era prins cu scotch un carton pe care scria VAN CAMP’S CARNE DE PORC și FASOLE. Oprindu-se lângă mormânt, citi pe cruce „Rex“, scris cu litere abia vizibile. Urcă apoi treptele de cărămidă roasă și auzi, dincolo de jaluzelele trase, un cântec la modă. Big
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
impresioneze pe domnul Levy cu ordinea de pe masa lui de scris. Alături de locul său era biroul cu capac-rulou al domnișoarei Trixie. Sertarele pe jumătate deschise erau ticsite cu ziare vechi. Sub el, printre grămăjoarele mici de scame, o bucată de carton vârâtă sub un picior îl făcea să stea drept. Pe birou se vedea o pungă cafenie de hârtie, umplută cu resturi vechi de stofă, iar scaunul era ocupat de un ghem de sfoară. Scrumiera era înconjurată cu mucuri de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cealaltă parte a șinelor de cale ferată, stătea îngrămădit Levy Pants, o pledoarie tăcută și fumegândă pentru renovarea orașului. În creierul central se desfășurau mai multe activități. Ignatius își bătuse în cuie pe perete, nu departe de registrele sale, un carton mare pe care scria cu litere îndrăznețe de culoare albastră: DEPARTAMENTUL PENTRU CERCETĂRI ȘI REFERINȚE I.J. REILLY, RESPONSABIL Neglijase înregistrările de dimineață ca să-și facă anunțul, întinzându-se jos pe podea cu cartonul și vopseaua albastră pentru afișe și pictând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perete, nu departe de registrele sale, un carton mare pe care scria cu litere îndrăznețe de culoare albastră: DEPARTAMENTUL PENTRU CERCETĂRI ȘI REFERINȚE I.J. REILLY, RESPONSABIL Neglijase înregistrările de dimineață ca să-și facă anunțul, întinzându-se jos pe podea cu cartonul și vopseaua albastră pentru afișe și pictând cu meticulozitate timp de mai bine de o oră. Domnișoara Trixie călcase pe carton într-unul dintre tururile ei fără rost prin birou, dar stricăciunea se limitase doar la o mică urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ȘI REFERINȚE I.J. REILLY, RESPONSABIL Neglijase înregistrările de dimineață ca să-și facă anunțul, întinzându-se jos pe podea cu cartonul și vopseaua albastră pentru afișe și pictând cu meticulozitate timp de mai bine de o oră. Domnișoara Trixie călcase pe carton într-unul dintre tururile ei fără rost prin birou, dar stricăciunea se limitase doar la o mică urmă de pantof de tenis pe unul dintre colțuri. Totuși, pe Ignatius îl supăra mica amprentă și picta deasupra ei o versiune dramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sosise. — Bună ziua, spuse domnul Levy degajat. Un nou angajat, Gonzalez? — Da, domnule. Vi-l prezint pe domnul Reilly. Este foarte eficient. Foarte priceput. Datorită lui am reușit să ne descurcăm fără câțiva dintre ceilalți funcționari. — Braah! — A, mda. Numele de pe cartonul acesta. Domnul Levy îi aruncă lui Ignatius o privire ciudată. — Firma dumneavoastră a trezit în mine un interes deosebit, îi spuse Ignatius domnului Levy. Placarda pe care ați observat-o la intrare este doar prima dintre multele inovații pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parte și valvă. Dar referirile permanente la valvă puteau fi trecute cu vederea. Erau singurul lui defect. Privind fericit împrejur, domnul Gonzalez observă îmbunătățirile datorate strădaniilor manuale ale domnului Reilly. Deasupra biroului domnișoarei Trixie era prins un pătrat mare de carton pe care scria DOMNIȘOARA TRIXIE și într-un colț era desenat cu cretă colorată un buchet de modă veche. Deasupra propriului său birou era un alt carton prins în pioneze pe care scria SR. GONZALEZ, decorat și acesta cu panașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ale domnului Reilly. Deasupra biroului domnișoarei Trixie era prins un pătrat mare de carton pe care scria DOMNIȘOARA TRIXIE și într-un colț era desenat cu cretă colorată un buchet de modă veche. Deasupra propriului său birou era un alt carton prins în pioneze pe care scria SR. GONZALEZ, decorat și acesta cu panașul Regelui Alfonso. O cruce formată din multe secțiuni era bătută în cuie pe un pilon din birou. Secțiunile pe care scria SUC DE ROȘII LIBBY și JELEU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pilon din birou. Secțiunile pe care scria SUC DE ROȘII LIBBY și JELEU KRAFT așteptau să fie acoperite, așa cum spusese domnul Reilly, cu vopsea maro și câteva dungi albe, ca să sugereze lemnul. Deasupra dulapurilor cu registre, în câteva pahare de carton în care fusese înghețată, încolțiseră deja lujere de fasole. Draperiile violete din pânză groasă de bumbac, care atârnau la fereastra de lângă biroul domnului Reilly, creau o atmosferă meditativă în partea aceea a încăperii. Acolo soarele arunca o lucire de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra teancului de hârtii la care lucra, spuse: — Mă întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula pe marginile aspre ale cartonului. Totuși, s-ar putea să apară la prânz. Am promis ieri că îi voi aduce un sandviș cu carne. Am descoperit că ea consideră un astfel de dejun drept o delicatesă savuroasă. Ți-aș oferi și dumitale un sandviș, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
uite ce-ai făcut! spuse Ignatius. Cine ți-a spus să dai jos plantele alea? — N-ai spus tu, „la atag“? răspunse posesorul lanțului de bicicletă. — Oprește-te imediat! urlă Ignatius către un om care ciopârțea nepăsător cu un briceag cartonul pe care scria DEPARTAMENTUL PENTRU CERCETĂRI ȘI REFERINȚE - I. REILLY, RESPONSABIL. Ce prostii vă mai vine în cap să faceți? — Hei, doar tu ai spus „la atag“, răspunseră mai multe voci. În locu’ ăsta-nsingurat, Tu mila ta ne-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
placă grozav. Nime’ nu face-o salată de cartofi așa de bună ca Santa.“ Salonul era aproape gata pentru sindrofie. Deasupra vechiului radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]