532,837 matches
-
în fostul salon s-au pus ghișee de placaj: de aici plecau și veneau scrisorile, iar la etaj corpul de elită al secției de control a corespondenței, muncea pe rupte. Peste circa 8 ani, atunci cînd fostul ultim proprietar al casei, secretar de stat în guvernul Antonescu, aflat, în mod miraculos, încă în viață, chiar dacă greu de recunoscut, ieșea, după 20 de ani, din ultima închisoare, cea de la Aiud, ca să respire aerul de Bărăgan al domiciliului forțat, timidul dezgheț inițiat de
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
domiciliului forțat, timidul dezgheț inițiat de același Gheorghiu-Dej mărise fluxul ieșirilor și intrărilor în Poșta pentru Străinătate. Odată cu gradul de general, directorul a primit și un sediu nou, mult mai spațios, și o aparatură tehnică adaptată. Bătălia între instituții pentru casa Mariei Obrenovici a fost cîștigată de secretarul de partid al Sectorului 7, un activist argeșan, promovat de gruparea oltenilor din jurul Tovarășului. Istorii lipsite de orice interes pentru Letiția care, la o săptămînă după ședința povestită mai sus, a început să
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
în apele așternutului Ajunsă la sfîrșit fără să fi reținut ceva parcă m-ai fi uitat într-o flacără să reiau totul de la început Pe-o mare de gelatină natură ascunsă sperînd iertarea nopților mă topesc senină Fum, aburi Deasupra caselor cu picturi exterioare din orașul medieval Stein am Rhein - semne de întrebare caută marea în cer, bucle tînjesc după înduioșări de valuri, rotunjimi falsificate de corsete cheamă luna să-și ascută secera de ele, săgeți în urmărirea celui care n-
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
a spus uneori, ar fi vorba de o simplă greșeală de transcriere făcută de compozitor? Că poemul Cîntec de adormit elefantul face aluzie la Debussy mi-a spus-o chiar Mircea care, pe vremea cînd locuia în Strada Spătarului, în casa părintească, "citea" la pian (cîteodată și mie) bucăți din Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Chopin, Debussy... Era un bun pianist, dar mult mai puțin bun, ținea el să adauge, decît fratele său Emil, care-și pusese capăt zilelor cînd Mircea avea
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Debussy... Era un bun pianist, dar mult mai puțin bun, ținea el să adauge, decît fratele său Emil, care-și pusese capăt zilelor cînd Mircea avea unsprezece ani, în 1942. Îmi povestea adeseori despre Emil, a cărui umbră tragică bîntuia casa din Strada Spătarului. Cînd a început să scrie poezie, tîrziu și mai mult în joacă, Mircea era pe punctul de a abandona pianul - curînd avea să-l abandoneze definitiv -, dar nu și amintirile lui muzicale sau gustul rafinat pentru muzică
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
spus tu atît de bine un oraș a cărui identitate în numai două zile devine din ce în ce mai ireală - o irealitate imediată - îi suflu gândindu-mă la Blecher prietenului meu Jean-Christophe Lambert poet surrealiste mirat să descopere Europa în parcul Cișmigiu și casa lui Dinu Lipatti vizavi de hotelul Minerva și în spatele ei biserica Sf. Visarion - nume care i-a rămas necunoscut unde cinq jours plus tard împreună cu tine și cu prietenul Dan Matei întîlneam preotul cu alură de bariton italian uite că
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
Cine și-o fi bătut joc de el, așezându-i melonul pe scăfârlie, Dumnezeu știe - în cazul când nu se va fi înfrumusețat singur -, important e că în poză ochii-i străluceau de fericire. Când avea s-ajungă domn la casa lui, îi plăcea să mă sâcâie, reflex al unei tinereți amare: - Tată, dă-mi și mie cinci lei! - La ce-ți trebuie? - Merg și eu cu băieții la cinema. - Eu n-am fost și nu mă duc la cinema și
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
curte ce da, la capătul opus, în Calea Moșilor. Duminica, până se sfârșea slujba și predica părintelui Traian Chirulescu, negustorul alerga grăbit să pregătească mesele din grădină și din local, grijuliu la gălețile cu gheață, în care se răcea vinul casei, mereu de Jariștea, sifonul de sticlă groasă, pregătiri sub mirosul îmbietor al grătarului cu mici și patricieni. Dreptcredincioșii trebuie doar să treacă strada, ca să pășească din lumea heruvimilor în grădina raiului, pentru a se împărtăși zdravăn cu sângele Domnului, nu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
chioșc de vară, unde se bea ceai la samovar. Se spunea că fuseseră alungați din Rusia, datorită sectei din care făceau parte, ce impusese bărbaților să fie scopiți. Altminteri bisericoși, strângându-se, bărbați și femei, la sfârșit de săptămână, în casele lui Gherasim sau Nichifor, să cânte întru Domnul, răsfățați la urmă cu ceai și niște plăcinte cu varză, dovleac, spanac sau fasole. Dintre toți, cel mai drag mi-era Spilka. Când fusese mic și l-au scopit, au dat de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
un ciocănel și medicamente uzuale. Ne cunoștea starea sănătății mai bine decât ne-o știam noi. Își vizita bolnavii cu regularitate, deopotrivă pe cei cu dare de mână sau săraci, luând bani doar de unde știa că există. Ba uneori, în casa unor amărâți, nu uita ca lângă rețete să pună și câțiva gologani. Avea flerul de a diagnostica pacientul din ochi, din gesturi, fără să greșească. Odată, la un consult cu medici de renume, stătea umil lângă perete, ascultându-l pe
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
n-a făcut nimic. O să-i spună c-a dezbrăcat-o să poată dormi mai bine. Numai că inima i se zbătea să sară din piept. Când s-o descalțe, observă că doamna are un singur pantof. Îl căută prin casă, ba se duse și-afară să vadă de nu cumva-i rătăcit în birjă - nimic. Ce-o să facă dimineață când s-o scula? Are în casă doar cizme și ghete cu elastic... Că n-o pleca în picioarele goale?!... Mde
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Când s-o descalțe, observă că doamna are un singur pantof. Îl căută prin casă, ba se duse și-afară să vadă de nu cumva-i rătăcit în birjă - nimic. Ce-o să facă dimineață când s-o scula? Are în casă doar cizme și ghete cu elastic... Că n-o pleca în picioarele goale?!... Mde! Mai bine va trage trăsura lângă intrare și-o va căra-n ciorapi. La urma-urmei, n-are nicio vină. Până una-alta, se-apucă să-i
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
i le-adun? Am plecat de-acasă Alungat de rău. Unde-mi ești, pădure A lui Dumnezeu? Dealurile mele De la Amărăști Se-oglindesc În stele. Suflete, trăiești? Gându-mi tot aleargă Peste munți și ape. Cu cât mai departe-s, Casa-i mai aproape. Herodot a scris cândva Că străbunii noștri, tracii, N-ar avea asemănare De n-ar fi-nvrăjbiți ca dracii. Însă, lor, să se unească Nicicum voia nu le-a fost. Zeii-n van Îi tot certară Că
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]
-
în balcon, măturam, spălam pe jos, curățam praful de pe măsuță și revistele ceva mai recente. Dar niciodată nu-mi trecuse prin minte, poate și pentru că nu înregistrasem nici un fel de semnale sonore de la nedoriții oaspeți zgomotoși, că acest colț al casei s-ar putea dovedi un adăpost preferențial pentru ei, după ce în faze preliminare fuseseră alungați fără milă de pe pervazele înalte ale ferestrelor din bucătărie și dormitor. Și iată că într-o zi, cînd femeia de serviciu care mă ajuta o dată
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
din cursul nopții, mă trezeau cu gîgîitul lor tot mai ascuțit la orele cele mai bizare, în plus, - lucru la fel de neplăcut - în plină arșiță a verii eram nevoită să trăiesc în întuneric, întunericul compact al jaluzelelor închise ermetic în toată casa. Știam deja că sînt condamnată la o vigilență îndelungată și totală, destul de deprimantă prin consecințele sale imediate: lipsa luminii, lumina neîngrădită, vindecătoare, masa de sticlă lichidă care precede toate lucrurile, inclusiv aerul proaspăt al dimineții. în același timp, meditam în
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
a fost într-adevăr minunat, ca deobicei; numai că, din nefericire, chiar în ultima zi a șederii Lidiei la mine am fost nevoită s-o las singură cîteva ore. I-am repetat formula rituală - să nu dai drumul nimănui în casă în lipsa mea - posibil însă că am uitat să-i atrag atenția să nu deschidă nici jaluzelele. Cînd m-am întors, am găsit-o întinsă pe jos în salon, aproape în nesimțire. Cu chiu cu vai a reușit să articuleze cîteva
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
interpretarea Orchestrei Filarmonicii din Los Angeles. Opusul, tipărit la Editura Schott din Mainz (în 1996, în format de buzunar, și în 2002, în format mare), a fost înregistrat pe CD-ul The Ligeti Project II (în premieră mondială), în editarea Casei de Discuri „Teldec”, în interpretarea orchestrei Berliner Philharmoniker, sub bagheta lui Jonathan Nott, alături de câteva din creațiile majore ale lui Ligeti elaborate în perioada de maturitate: Lontano, Atmosphères, Apparitions și San Francisco Polyphony. Realizarea acestui proiect discografic, sub directa supraveghere
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
și am hotărât să particip și la acest concurs. Am trimis cinci din creațiile mele . Era pe 22 martie 2008. Am primit În aceeași zi un mesaj de confirmare a Înscrierii mele În concurs, care suna așa :«Ai intrat În casa mea În ziua când eu am Împlinit 69 de ani. Mai trimite-mi cât de repede Încă zece poezii și o poza frumoasă ca tine» Poet George Filip Montreal Canada M-a bucurat foarte mult acest mesaj. Am ales de pe
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
sufletului meu căzut În bernă; Eu la un pas de șaptezeci de toamne eu scoteam apă dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; oază speranței semăna cu o bătrână ce devenea zâna dintre crevase. lumânare plăpândă, intră-mi În casă. iată, am dat cu mătura, am văruit. vreau să Începem În doi o viață frumoasă, am să te botez MARIA, bine-ai venit !... și lumânarea venită din cer s-a așezat În palma icoanei Maria-Sfințita. de atunci mă Întorc din
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
METOPĂ I Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
drumu-i liber : peste munți și văi. METOPĂ VI Căruțele cu bruma de avere Turme de oi, cirezi cu ochiul blând, Femei cu prunci, bătrâni și copilandri Lăsându-și vetrele de piatră fumegând, În codrii deși din munți prăpăstioși Ca-n casă strămoșească, se Întorc Sub bolta de-ntuneric, legănând Pruncu-nțelept de-a dăinui pe loc, De-a aștepta tăriile să tacă Și volburi spumegând să se ridice Din apele iscate dinspre Tibru: În timp ce pietrele rămân aice. METOPĂ VII Suntem aici : cei
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
nu ne-a spus niciodată adevărul”. Revenit admirativ la România și nu la sine, după un enunț cu iz patetic, trece la un esopism par lui meme: “Îmi pasă ce se Întâmplă cu nefericita noastră țară. Nu pot Închide ușa casei cu dorința de a nu mai auzi nimic din ce se petrece În stradă. Sunt conștient că mă agit inutil, că nu clintesc un fir de praf În contra istoria pe care soarta, politica (dar și neseriozitatea noastră) ne-o impun
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
dinspre Batiște către Romană, pe care, la nr. 9, se afla reședința Sion - o construcție cu un cat datând din 1865, solidă, sobră, încăpătoare. Mateiu îi calcă pragul prima oară în 1923 pe 21 mai, invitat la ceai de stăpâna casei, domnișoara de șaizeci și trei de ani Marica Sion. O lună mai târziu se instalează la adresă, fiind acceptat ca soț; căsătoria s-a oficiat chiar aici, în Robert de Flers, o străduță alcătuită din mici grădini cu locuințe impunătoare
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
pentru primitivismul lui, pe celălalt pentru amatorismul cu care face agricultură, inclusiv pentru bietul cârd de curcani cu care vrea să concureze spița galică din marea lui crescătorie. Cunoscut și ca iscusit vânător de dropii, Gogu Ionescu își lasă impozantele case din Herăstrău și vine în ținut doar pentru performanțe cinegetice și pentru controlarea oamenilor lăsați în administrarea județului. Aceștia funcționează împreună ca o rețea, fiindu-i fideli din teamă și interes. Se va dovedi, în cariera lui ulterioară, un maestru
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Niculaie se simte peste tot, de la cărțile mele aranjate anapoda, la grămăjoarele de otravă puse în toate colțurile. De ce o fi acest bărbătuș atât de lipit familiei Sion? Nici măcar șoricimea n-a stârpit-o vreodată." Niculaie - Niculaie Furtună, omul de casă al Sionilor. Își declară adresa la domiciliul părinților, în mahalaua Filaretului, dar locuiește în cartier lângă biserica Sf. Silvestru; e cunoscut și ca "otrăvitorul", fiindcă mahalagii apelează la el pentru stârpirea șoarecilor, mâțelor hoațe și câinilor vagabonzi. Mateiu îl găsește
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]