1,982,238 matches
-
scurtări, favorizate de ritmul rapid al vorbirii, depind de poziția accentului într-un cuvînt izolat sau cuprins în grupări fonetice stabile. Contează însă și caracteristicile gramaticale ale formei: în genere nu se pierd segmentele care indică articularea sau, prin intermediul articolului, cazul, deci funcția sintactică. Evident, acestea pot fi desemantizate, ceea ce le face suprimabile: segmentul final din lucrul dracului poate fi redus (în lucru dracu'), pentru că termenul drac funcționează în context ca un simplu semnal afectiv, nemaicontînd funcția sa strict gramaticală. Apocopa
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
radical, îl fac mai greu de recunoscut; tocmai de aceea, poate, ele constituie un mijloc de eufemizare a imprecațiilor. Un banc lingvistic de tipul întrebare-răspuns ilustra rezultatul unei asemenea reduceri (,Știi bancul cu rața? - îR-aț' ai dracu' de intelectuali!"). Un caz interesant de pierdere a silabei inițiale care pare să se fixeze în limbă - telectual - e legat oarecum de bancul citat mai sus, cu care împarte o atitudine ironică și autoironică. Exemple de folosire a formei scurtate - dar care rămîne ușor
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
vedere al figurii detectivului, lung metrajul polițist SF Eu, robotul este incredibil de desuet. În primul rând, protagonistul Del Spooner (Will Smith) e chiar detectiv, cu acte-n regulă, înrolat în poliție. Iar ambițiile lui depășesc cu mult rezolvarea unui caz de crimă, ajungându-se până la " Hai să salvăm lumea"; noroc că le face pe ambele. Mai suferă și de complexul Cassandra (tot emite profeții de tipul "roboții ne vor ataca", dar nimeni nu-l crede) și de o perfecțiune morală
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
corpul ei sunt găsite în grădina lui Frannie Avery (Meg Ryan), care fusese în același bar ca și victima chiar în ziua crimei. Până acum, nici unul nu e prea preocupat de găsirea criminalului, pentru cei doi polițiști e doar un caz ca oricare altul. Dorința de a ști evoluează de la neutralitate la dramatism și la implicarea emoțională a personajelor: omuciderile continuă, Malloy și Frannie devin un cuplu, iar sora ei este omorâtă brutal de același criminal în serie. Campion tratează intriga
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
să boncăluiască una, iar în toamnă alta... ...Cât de cât în ordinea de idei de mai sus, mă pomenesc într-una din seri, în vremea jurnalelor tv, că prietenul Khara Lampy 1) îmi zice: -Cumetre, să vezi ce studiu de caz am scris... Ge-ni-al, mă! -N-am timp, l-am bruscat. Tu nu vezi ce se întâmplă pe meleagurile patriei ? -Auzi, doar titlul lucrării dacă ți-l spun te îngălbenesc de invidie, și te umplu de respect. Fii atent: volumul
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
la diferența dintre "o biografie" și "un destin", fără să pot ajunge la o idee clară. (s.n.) Ce am în urma mea? O biografie? Sau un destin? Convins că o boală gravă te ajută să vezi esențialul, era derutat că, în cazul lui, nu se putea pronunța. Detașat acum de acel moment, trecut prin încă o probă de foc - un atac cerebral ușor, bine suportat - , O. Paler, în noua sa carte, Autoportret într-o oglindă spartă (Albatros, 2004), reia întrebarea mai veche
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
să zic: un destin. Asta ar scuza tot ce e mediocru în ce-am trăit. Dar poate că problema în sine e rău pusă. Căci, pe căi subterane, biografia se transformă în destin. Cel puțin, așa s-a întâmplat în cazul meu. Sau destinul, în măsura în care e decis de firea noastră, se transformă, tot pe căi subterane, în biografie."(pp.299-300) Nu poate fi trecută cu vederea asemănarea dintre acest volum și o ședință de psihanaliză. Scriitorul este totodată și pacient și
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
așa! Reducerea costului operațiilor și spitalizărilor! Asta într-o țară în care după intervenții chirurgicale majore ești scos în trei-patru zile din clinică și trimis să te tratezi la domiciliu! Într-o țară în care pacientul vine în din ce în ce mai multe cazuri cu vata, seringa și antibioticul de acasă! Într-o țară în care deși plătești de te îndoi asigurările medicale nimeni nu se uită la tine dacă nu întinzi plicul cu euroi! Ăsta da management! În loc să se laude că va aduce
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
număr printre ei) au fost, probabil, copleșiți de dimensiunea istorică și politică a cărții și au apreciat la superlativ curajul autorului de a pune pe hîrtie rînduri care la vremea respectivă l-ar fi putut costa libertatea și poate viața (cazul Gheorghe Ursu nu este, din păcate, unul fictiv). Astăzi cartea trebuie să se impună atenției publicului în primul rînd prin valoarea sa estetică. Onestitatea morală și curajul de a spune lucrurilor pe nume nu mai sînt calități suficiente pentru a
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
intrigat: "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși, simt nevoia unei exteriorizări" (însemnare din 13 ianuarie 1927, prima zi a jurnalului, p. 17); "acest jurnal e o absurditate. (...) prezintă o imagine falsă și incompletă, în orice caz." (p. 24-25). Camil Petrescu e un confesiv profund sceptic. Scepticismul său are o dublă motivație. Pe de o parte, nu crede în însăși posibilitatea de recuperare totală a trăitului de către acest tip de scriitură: ceea ce se întâmplă în 1940 i
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
mine sau pe cel de lîngă mine. Niciodată n-aș lupta pentru interese naționale, niciodată n-aș lupta pentru lărgirea teritoriului, dacă țara mea ar dori o cameră în plus, sau dacă guvernul ar dori noi resurse materiale. în asemenea cazuri aș refuza să lupt chiar de-ar fi să intru în închisoare. Dar în 1967 și în 1973, cînd s-a exprimat fățiș intenția ca evreii să fie aruncați în mare, am luptat și nu regret. Nu mi-ar plăcea
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
ar plăcea ca cineva să ne arunce în mare pe mine, pe soția și pe copiii mei, pentru că nu sînt un bun înotător și nu mă atrage ideea de a trebui să înot pînă în Cipru. Cred că, în unele cazuri, agresiunea nu poate fi respinsă decît prin forță. Dacă în 1939 întreaga omenire i-ar fi spus lui Hitler: "Urîm războiul, nu vrem violență, dacă vrei să cucerești lumea, asta e problema ta", azi am fi cu toții sclavii lui Hitler
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
cercetări amănunțite ale avangardei românești. Autorul postfeței Influențelor., Ion Bogdan Lefter, menționează la un moment dat stilul ,științific", sobru în care această carte este scrisă. Această sobrietate, potrivită în general unei lucrări de acest tip, dar exagerată parcă în acest caz, creează din păcate niște zone aride de lectură, care probabil vor ține cartea departe de ,ne-specialiști". Am putea spune că este o carte ,necomercială", atât în sensul bun, cât și în sensul ,rău" al cuvântului. Adică, o carte valoroasă
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
acele restituiri ce nu încalcă legile intrinseci ale partiturii și care, totuși, se deosebesc (uneori flagrant) între ele. Probabil că interpretarea muzicală (cea din legalitatea partiturii, se înțelege) este aidoma unei axiome care reflectă o anume realitate și în nici un caz realitatea integrală, în sine, a partiturii respective. Și cum realitatea partiturii are mai multe fețe (corespunzătoare mai multor circumstanțe: modale, temporale, spațiale), se pare că, după caz, aplicăm o interpretare sau alta, fără a putea afirma în principiu că o
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
înțelege) este aidoma unei axiome care reflectă o anume realitate și în nici un caz realitatea integrală, în sine, a partiturii respective. Și cum realitatea partiturii are mai multe fețe (corespunzătoare mai multor circumstanțe: modale, temporale, spațiale), se pare că, după caz, aplicăm o interpretare sau alta, fără a putea afirma în principiu că o interpretare este mai adevărată (mai valoroasă) decît alta. Esențial este ca aceste interpretări să nu fie contradictorii, ci complementare. Votînd pentru o teorie a restituirilor complementare, logica
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
VASILE BLAGA, Doar în justiție mai există corupție ca la Interne, cu un cuvânt înainte de Monica Macovei. VASILE CEPOI, director general CNAS, Disfuncționalitățile de organizare în distribuirea medicamentelor gratuite sau compensate coroborate cu reducerea numărului de pensionari... Studiu de (ne)caz. Prefața este semnată de distinsul domn ministru Mircea Cinteză, fost conducător al CNAS; CODRU} ȘEREȘ, Fiecăruia i se năzure câte ceva... în seria ,Noi contribuții lingvistice în vocabularul limbii române în domeniul economiei și comerțului"; FRANTISEK PRIPLATA, Cum se trece, pe sub
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]
-
care, ajungând la vârsta senectuții și contractând o serie de boli, neavând cine să-i slujească și necăutându-i nimeni, Dumnezeu trimitea robilor Săi devotați îngerul Său care să-i slujească și să le acorde îngrijirea cuvenită. Expunem în continuare cazul unui astfel de bătrân, care, bolnav fiind și neavând cine să-l ajute, sculându-se, mânca ce mai găsea prin chilie. Așa a petrecut mai multe zile, fiindcă nu a venit nimeni să-l caute. „După ce au trecut treizeci de
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
s-a îmbolnăvit și el - toate acestea fără să se plângă deloc. În loc de plângeri, el aducea laude lui Dumnezeu”37. Redăm în continuare și o întâmplare din care vom putea observa că voința lui Dumnezeu a fost alta, într-un caz similar celor două, expuse mai sus. Astfel, „în timpul războiului (al doilea război mondial), la spitalul din Ploiești erau mulți bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtășiți și nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava Cimpoca (de la Schitul Sf.
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
medieval) care conferea valoarea de întrebuințare a respectivelor imagini ale lumii (numite ,hărți") sau povestiri despre lumi depărtate. Ceea ce ne desparte de oamenii Evului Mediu european s-ar putea să fie mai important decît ceea ce ne apropie - sau, în orice caz, aprecierea acestui raport dintre diferență și identitate constituie una din mizele subiacente ale dimensiunii istorice a cercetării. Redus la momentele sale principale, demersul din Le Paradis interdit... (și din volumele următoare ciclului, probabil) seamănă unui impecabil balet clasic, cu trei
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
fascismului, se va instaura seninul. Iar prin 1946 m-am lăsat vrăjit de ceea ce Malraux numea iluzia lirică. Cum m-am transformat într-un sincer și convins comunist, iată o poveste în care intră multe și deslușite motivații. În orice caz nu m-am lăsat dus de curent. A fost o alegere, nu un act de oportunism. Circumstanță atenuantă, circumstanță agravantă? - așa sună întrebarea lui Eugen Ionescu din Rinocerii, o piesă la a cărei reprezentare în 1964 pe scena Teatrului de
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
unor rapide intrări în conștiința publică, atâta cât și cum exista ea. B. Elvin era unul din aceste nume. B.E.: Ar trebui să limpezesc ceea ce pare o contradicție. Căci de vreme ce știam destul de clar - nu atât de clar, și în orice caz, incomplet - ce se va întâmpla, cum se face că un om care a priceput cursul lucrurilor încă în 1948... M.I.: Sau măcar l-a simțit... B.E.: ... Sau măcar l-a simțit, s-a apucat în 1955 să scrie. Totuși lucrurile
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
pe care noi n-am curmat-o, dar am restrâns-o cât mai mult cu putință, temându-ne și de umbra noastră. }in minte că purtam discuțiile cu radioul aprins sau lăsam să curgă apa în baie și în nici un caz nu vorbeam în preajma telefonului. Iar la noi în casă nu venea nimeni dintre prieteni. dormeam iepurește, de frică nu atât să nu ni se cotrobăie prin Ťmarile secrete de familieť, cât să nu ni se Ťplantezeť vreo hârtie compromițătoare și
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
nu este. M.I.: Un om și foarte singur, totodată. B.E. : Nu e un lucru ușor să conviețuiești într-o colectivitate, într-o comunitate, cum era teatrul, pe care nu te poți bizui și să suporți, pe de altă parte, în cazul cel mai bun, o anumită indiferență ce te face să te simți Ťstrăinulť. M.I.: Nu cumva, atunci când vorbeați despre statutul foarte complicat al secretarului literar, puneați de fapt mult din felul în care vă vedeți, vă resimțiți? Dorind o comunitate
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
că, dacă există vreo șansă de durabilitate în vreuna din cărțile mele, ea decurge din faptul că am încercat să răscumpăr, să răzbun, să întregesc ceea ce simțeam că-mi este refuzat. Acea parte din personalitatea mea amputată sau, în orice caz, profund jignită. M.I.: Și traumatizată. Există în romanele dumneavoastră, nenumit, un traumatism permanent. B.E.: Acest traumatism, sunt nevoit să mă repet, are o dublă sursă. Este, mai întâi, sursa evident socială, de opresiune, protagonistul prozei mele fiind un om ce
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
de o rea opinie subînțeleasă referitoare la aceste cărți, după cum poate fi vorba și de o capitulare în fața cantității. Noii critici de întâmpinare nu fac față, pur și simplu, productivității brebaniene covârșitoare, suprafirești, ca să nu-i spun drăcești. Este un caz ieșit din ,normalitate", să recunoaștem, cazul lui Breban, un scriitor cu atât mai productiv cu cât anii se adună în urma lui. De obicei se întâmplă invers, productivitatea literară cu timpul scade. Nu și la N. Breban. A scris mult înainte de
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]