3,622 matches
-
nu s-a mai întâmplat, că a cercetat arhiva ca să poată pregăti totul, dar nu mai există un caz similar, pur și simplu nu știa cum va decurge, Lui Daniel cel tuns tot îi vine să-și pună mâna la ceafă acolo unde nu mai are părul ce, Se pare că ar exista totuși o comisie de pictură bisericească care funcționează pe lângă Patriarhie, așa mi-a spus secretarul ăsta, numai că episcopul nu vrea să se ajungă până acolo, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el, râzând. M-am exprimat greșit. Și-a trecut agitat mâna prin părul răvășit, astfel încât bretonul i s-a ridicat pentru scurt timp, înainte să pice înapoi pe frunte. Nici o problemă, zâmbi Lisa politicos, deși firele micuțe de păr de pe ceafă i se ridicaseră brusc. Era șocată și excitată de ideea de a se dezbrăca pentru Jack în mașina lui, să simtă acea privire întunecată pe corpul ei gol, răcoarea scaunelor de piele pe corpul ei fierbinte. Mușcându-și buza, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ține gura ocupată, dacă tot nu discuta cu Jack Devine. Se aplecă asupra înghețatei cu poftă, plimbându-și limba pe deasupra. Dintr-odată, s-a simțit privită cu subînțeles și studiată de Jack Devine, care părea amuzat. A simțit furnicături pe ceafă. Cu ochii încă ațintiți asupra lui, a mușcat vârful cu sălbăticie. Jack clipi și ea râse, aruncându-i o privire șireată care parcă spunea „așa-îți-trebuie“. — Plec acum, spuse ea. — Nu mă poți lăsa aici, se plânse el. Cu cine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva din lenea cu care vorbea și din pivirea lui amețită o făcu să își dea seama că era beat. —Uită-te la tine, fată frumoasă. El o mângâie pe păr, lăsându-i o urmă de căldură de la creștet până la ceafă. —Frumos, spuse el tărăgănat. —Mulțumesc. Intră. Sunt Ted și Joy aici. El își turnă un pahar cu vin și Ashling privi cum o farmecă pe Joy, fără să depună prea mult efort. Faptul că era beat și nearanjat nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
uită la fotografie și râgâi: — Nu l-am văzut în viața mea pe tipul ăsta. Ați fost îndrumați greșit. Lee se uită la mine și oftă. — La unii nu merge cu frumosul, spuse el, apucându-l pe Bruno Albanese de ceafă și trântindu-l cu mutra în farfuria cu terci. Bruno înghiți grăsime pe gură, nas și prin globii oculari, dând din mâini și azvârlind din picioare sub pe masă. Lee îl ținu cu nasul în farfurie și declamă: — Bruno Albanese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răcnească: — Lasă-l în pace pe tata! Iar tatăl tot răcnea să-i las un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și am traversat Polar Palace cu pistolul în ceafa violatorului, împingându-l cu cealaltă mână, și cu puștiul agățat de piciorul meu, zbierând și lovindu-mă cu toată puterea. Se adunase lumea ca la urs. Le-am strigat „Poliția!“ până când mi-au făcut loc spre ieșire. Un bătrân mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
americani. Nu mi-am închipuit niciodată c-o să mă bucur să vă văd, băieți. — De ce-ai începe tocmai acum? îl întrebă Fritzie și-i trase una în boașe. Tipul se chirci de durere. Fritzie îl apucă de ciuful de la ceafă și-l plesni cu putere. De Witt începu să facă spume la gură. Fritzie îi dădu drumul și-și șterse pomada de pe mână pe mâneca lui. De Witt se prăbuși la pământ, apoi se târî până la closet și vomită. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de târfe sifilitic ce ești! Simțeam că am mâncărici la tălpi. Issler țipă strident: — Nu... știu... nimic! Fritzie îi aplică un upercut în boașe. — Zi-mi ce știi! Te știu pe tine! De la Moravuri! Fritzie îi trase câțiva pumni după ceafă. — Zi-mi ce știi! Zi-mi ce ți-au spus fetele tale, negustor de târfe sifilitic! Issler vomită. Fritzie se apropie și-l lovi în tot corpul. I-am auzit coastele trosnind, apoi am întors capul la stânga și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
râse-n nas, apoi smulse cearșaful care acoperea masa. Pe masă se afla cadavrul unei femei goale, tăiată în jumătate de la brâu - o fată plinuță, coafată și machiată astfel încât să semene cu Elizabeth Short. Fritzie îl apucă pe Issler de ceafă și-i spuse cu un șuierat: — Pentru a-ți satisface plăcerea de a tăia, ți-o prezint pe necunoscuta cu numărul patruzeci și trei. Cu toții o s-o tăiați, iar cel care o tranșează cel mai bine va fi declarat câștigător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă crezi, poți să mă percheziționezi pe loc. I-am făcut semn cu arma spre perete. Individul s-a ridicat și și-a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de sus până jos. Am găsit un portofel, niște chei și un pieptene unsuros. Împungându-l cu țeava armei, i-am cercetat portofelul. Era burdușit cu bani americani și mai era pe acolo o legitimație în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cunoscut pe Blanchard. Poate că ai vrea să... Am sărit în picioare și l-am pocnit cu spătarul scaunului. A primit lovitura în gât, a căzut la podea și a lins din nou covorul. I-am proptit țeava pistolului în ceafă. Căcănarul de detectiv particular scânci, apoi mă imploră rapid: — Uite ce e, n-am știut că erați așa apropiați! Nu eu l-am ucis și dacă nu vrei decât să-l prinzi pe făptaș, ies din peisaj. Te rog, Bleichert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pilangiul își puse mâna la ochi, apoi îmi arătă degetul mijlociu. Într-o secundă am ieșit din mașina poliției și m-am aruncat asupra lui, cu orchestra lui Stan Kenton drept întăriri. Croșee de stânga și de dreapta. Lovituri după ceafă. Țipetele fetei îl acopereau pe Marele Stan Kenton. Pilangiul mă înjura și de mamă, și de tată. Mi s-a părut că aud șuierul sirenelor și că simt în nări mirosul de carne vie din depozit, deși știam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă. — Tu, Georgie, Betty. Convinge-mă sau îți fac praf toată nenorocita asta de casă! Emmett tuși și mângâie șuvițele răvășite ale lui Madeleine. — Tu și propria ta fiică... am zis eu. Fosta mea gagică de bani gata ridică privirea. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu copii sunt mină de aur, zău. Câte-un dezaxat din ăsta omoară cine știe ce copil și hopa, toată lumea moare de nerăbdare să citească la micul dejun despre cadavrul lui. Incredibil. Logan rezistă impulsului de a-l apuca pe Miller de ceafă și de a-l izbi cu fața de vasul de toaletă. — I-ai sunat familia aseară, spuse el În schimb, cu pumnii adânc Îndesați În buzunare. Cine ți-a spus că l-am găsit? Miller Îi zâmbi lui Logan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
avea o imagine mai bună după ce vom vedea ce conține stomacul. Isobel Închise gura copilului cu o mână, iar cu cealaltă susținu partea din spate a capului blond. — Hei... Îi făcu semn fotografului să se apropie. — Fă o poză aici. Ceafa a suferit o lovitură puternică. Degetele i se mișcară, examinând părul chiar deasupra locului În care craniul atingea gâtul. — Nu a fost un obiect bont, ci lat, cu două laturi. — Cum ar fi colțul unei mese? Întrebă Logan, neplăcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înviat din morți. Gary cel Mare luă o sorbitură de ceai. — Ești ca și cetățeanul ăla care a Înviat din morți. Cum Îl cheamă, știi tu, ăla din Biblie? Care, Întrebă Eric, Isus? Gary cel mare Îl lovi ușor peste ceafă. — Nu, nu amicu’ Isus. Cred că pot să țin minte numele lui Isus. Celălalt: leprosul sau așa ceva. Care a Înviat din morți. Știi tu. — Lazăr? Întrebă Logan, Începând să se depărteze de ei. — Lazăr! Exact! Gary cel Mare zâmbi. Resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întâmplă ceva. Țac, pac. Dacă găsesc vreo nerozie cu care să vă combine, mâine o să apăreți pe prima pagină. Logan se Întoarse cu spatele la mașină, asigurându-se că, dacă vor mai face și alte poze, tot ce vor prinde va fi ceafa sa. — Ascultă, spuse el, știi ceva despre tatăl copilului? Ea ridică din umeri. — Doar că e mort. Și că era un nemernic, după spusele vecinei de vizavi. De ce, o bătea, o Înșela? — N-am idee. Dar zgripțuroaica Îl face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Domnule McLeod! Au venit niște nenorociți de la poliție să vă caute! — Hai, hai, Dougie, nu-i frumos, zise Logan, pășind spre bătrân. Alsacianul fu În picioare Într-o clipă, cu dinții dezgoliți, cu un mârâit care Îi ridică părul pe ceafă lui Logan. Un fir de salivă se scurgea printre dinții sparți ai animalului. Era un câine bătrân, dar suficient de rău cât să-l Înspăimânte de moarte. Toată lumea rămase pe loc. Câinele continuă să mârâie, bătrânul continuă să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzut ceva: o mașină, sau un camion sau ceva de genul ăsta? Hoitarul scutură din cap. — Nimic. Doar fata moartă, zăcând pe marginea drumului. Stricată cu totul și plină de sânge și caldă Încă. Firele de păr se ridicară pe ceafa lui Logan. — Era vie? Mai era vie când ai găsit-o, Bernard? Figura cu urme de lacrimi se plecă deasupra mesei, odihnindu-și capul În mâini, pe suprafața crăpată de melamină. — Uneori, lucrurile sunt lovite și nu mor pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
casetofonul mașinii. Micșoră ușor volumul În timp ce pojghița subțire de gheață se topea pe paltonul greu al lui Logan. — Ce, azi n-ai plăcințele? Îl Întrebă Logan, ștergându-și gheața din păr Înainte să se transforme Într-un pârâiaș rece pe ceafă. — Ai impresia c-o să te las să-mi umpli de firimituri unsuroase mașina mea nouă și frumoasă? Dacă merge bine interviul ăsta, fac cinste cu un Egg McMuffin, OK? Logan Îi spuse că mai degrabă mâncă un rahat prăjit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
podeaua bucătăriei. — Mișcați-vă, zbieră Logan. Aceștia porniră. — Cum se simte? Întrebă el, pășind pe deasupra corpului Întins și deschizând ușa din spate, permițând astfel unui zid de aer rece să se prăbușească În Încăpere. — A Încasat o lovitură urâtă În ceafă. Respiră, dar n-arată prea bine. Logan clătină din cap. — Rămâi cu el. Întinse degetul către ultimul agent. — Tu, vino cu mine! În grădina din spate, zăpada le ajungea până la genunchi. Se adunase În dreptul pereților clădirii, urcând până aproape de ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Martin Strichen. Bărbatul cu oase masive icni și se trase-napoi, apucându-și cu o mână organele genitale, În timp ce fața Îi deveni cenușie. Clătinându-se, vomită pe el. Logan nu așteptă să se oprească, ci apucă de părul de pe ceafa lui Strichen și-l poni de peretele de beton. Capul lui Martin se izbi cu un zgomot sec, iar impactul fu sufient de puternic Încât să sară din cuiul lui calendarul mucegăit cu fetișcane. Se clătină cu spatele, cu sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în care ar fi putut pătrunde loviturile dușmanilor; cobora pe frunte până la sprâncene; două fâșii late apărau tâmplele și mandibula și se uneau sub bărbie, lăsând însă urechile libere; o altă fâșie protectoare, mobilă, pentru a nu stânjeni mișcările, acoperea ceafa: o minune a tehnicii și anatomiei, care salvase nenumărate vieți. Ca să se facă mai bine înțeles, făurarul îi spuse că dușmanii cei mai aprigi nu se aflau de partea cealaltă a fluviului Rhenus: — Pe aceia îi vezi de departe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceia îi vezi de departe cum vin. Loviturile trădătoare sosesc pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate acestea ca pe o operațiune secretă, neavând cunoștință de tăcutul și neașteptatul acord al tatălui său. Abia după mulți ani avea să-și amintească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
devoțiune, o sărută. Percepu, în adierea proaspătă a insulei, un iz stătut de lână păstrată de cine știe când, ca în casa Liviei. De sus, cu o ușoară tresărire de surpriză, împăratul privi, la fel de tăcut, frumosul păr castaniu, ondulat pe ceafă, al ultimului fiu al lui Germanicus. Gajus înălță capul; împăratul nu spuse nimic și îl expedie cu un gest. Era la fel cu gestul cu care îl alungase Maștera în prima zi. Tribunul îl însoți până la ieșire. Stânca lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]