3,105 matches
-
des... Cine poate oare a spune Dragostea Ta de Părinte De ne așteaptă cu răbdare Ale Tale brațe Sfinte Mă cuprind cu iubire La Sânuri Părintești Simt Lumină din Lumină Și un Duh mângâietor Mă Întărește și mă ajută În ceata creștinilor Veniți! Toți cei din lume... Care Încă rătăciți Veți găsi, loc de odihnă Lângă Crucea Lui Iisus! Copile 11.07.2003 Copile, te Înalți frumos Ca bradul drept și arătos Cutreieri lumea-n lung și-n lat Și multe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Iisus mi-a zis Că la tine-i loc de scris Cuvânt bun să răspândim Căci cu el noi ne hrănim! Vin și alții să cunoască Taina cea Dumnezeiască Taina ce lucrează-n lume Pe creștini ca să-i adune O ceată de Sfinți să fim Poruncile să le-mplinim Draga mea și sora mea Greu nu este Credința ne Întărește Dragostea străini unește! Că-n străinul care-l vezi Chipul lui Iisus de crezi Și ajutându-l pe el Primești plată
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vândut! După Cină s-au sculat S-au dus și s-au rugat În grădina Ghețimani. Cu sudori de Sânge Cine oare nu ar plânge? Și ucenicii au luat Să vegheze i-a rugat! Și Întuneric s-a lăsat, O ceată de mișei Și cu Iuda Între ei L-au luat atunci cu ei Toată noaptea L-au purtat La Irod și la Pilat! Cu minciuni și viclenii Până zorii se ivi Planuri negre plănuiră Cu gând rău, ticăloșit Să fie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
2006 Aud clopotul bătând Ne cheamă tainic să venim Să ne uimim cu toți În cor Ca să cântăm și să Slăvim „Jertfa“ ce se frânge... Pe altarul Divin Și mii de glasuri Se unesc În slăvi Cu Îngerii-mpreună Și cete preoțești Și mii de credincioși Ei cântă Împreună... Slăvind „Jertfa“ Domnului Hristos! E bucurie-n suflet Și mare Sărbătoare Aduc și Darul lor Prinos de mulțumire Domnului Hristos! Dragostea 10.07.2003 Dragostea e suferință Dragostea e lucrul rar, Cine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
păcate Privesc la Cer cu dar și plâng În Cer un Tată blând mă cheamă! În Cer Dulcele Iisus În Cer ești Tu iubită Mamă Și locul meu e-n Ceruri sus În Cer mă așteptă Sfinții Îngeri Mă-așteaptă ceata drepților Iar eu În valea cea de plângeri Petrec străin și călător. Primejdii multe mă-mpresoară Ispitele mă strâmtoresc Tu ești nădejdea mea Fecioară Spre tine ochii mei privesc Din zori de zi și până-n seară Trăind mereu Te voi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
rugăciune cu multă durere și ardea de puterea ei pe Fața Lui picături de sudori cu sânge amestecate brăzdând Fața Sa. Apoi venise lângă ucenici, după ce se rugase Tatăl Ceresc. Când era cu ucenici a venit și Iuda cu o ceată de mișei, oameni răi cu făclii aprinse și s-a apropiat de Iisus și ia zis: Bucură-te și L-a sărutat! Domnul i-a zis: Iuda vinzi tu pe Fiul Omului! Cu o sărutare? Și acea ceată de oameni
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu o ceată de mișei, oameni răi cu făclii aprinse și s-a apropiat de Iisus și ia zis: Bucură-te și L-a sărutat! Domnul i-a zis: Iuda vinzi tu pe Fiul Omului! Cu o sărutare? Și acea ceată de oameni L-a legat și L-a dus la Împărat. Toată noaptea L-au purtat la Irod, la Pilat și la Caiafa. Tot timpul căutau mărturii mincinoase și n-au Întârziat să apară. Acei oameni care leau făcut numai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
chivernisala cu meșteșugul lor să aibă toată purtarea de grijă pentru dânșii a-i povățui și a-i învăța spre a se purta cu toată dreptatea [...] și să aibă a da samă pentru fiește-carele dintr-ai săi și ori-carele din ceata lui dacă se va răzleți ori va fugi aiurea într-altă ceată streină”. Episcopul atrăgea atenția dregătorilor (juzi domnești, boierești sau mănăstirești) să-i ajute pe țigani pentru a nu fi asupriți sau răpiți de alții. Fiind proprietatea Episcopiei, ei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a-i povățui și a-i învăța spre a se purta cu toată dreptatea [...] și să aibă a da samă pentru fiește-carele dintr-ai săi și ori-carele din ceata lui dacă se va răzleți ori va fugi aiurea într-altă ceată streină”. Episcopul atrăgea atenția dregătorilor (juzi domnești, boierești sau mănăstirești) să-i ajute pe țigani pentru a nu fi asupriți sau răpiți de alții. Fiind proprietatea Episcopiei, ei aveau dreptul să circule numai în țară, „iar a trece peste hotar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fi identificat, protestând contra falsei aureole a Ecaterinei a II-a, datorată „slugarnicilor noștri filosofi” etc. Era descrisă, totodată, sumar și aspru reședința episcopului Inochentie (1753-1782), care în acea perioadă păstorea la Huși. În același spirit, aghesmuirea călătorilor de către „o ceată de popi” care așteptau un bacșiș (!). După ce a trecut prin Bârlad și a parcurs un drum anevoios, D’Antraignes a sosit „într-un sat mare sau mai curând într-un mic oraș, reșe//dința unui episcop (Inochentie, 1752-1782, n.a.). Se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
gazdă la Episcopie, casă vrednică de cei dintâi apostoli. Ferestrele nu se închideau și nu era în tot palatul episcopal nici un singur scaun. Ne-am simțit totuși foarte bine acolo în comparație cu bordeiele din noaptea trecută. Înainte de masă a venit o ceată (!) întreagă de popi. Pungașii aceștia supără pe străini stropindu-i cu aghiazmă până le dai un bacșiș (!), pe care l-am înmânat cât mai în grabă spre a scăpa de rugăciunile lor” (A se vedea goana după bacșiș a personalului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
După cinci ore, țăranii cu fost nevoiți să se retragă. În telegrama din 12 martie, prefectul județului Fălciu, Vasiliu, descria ministrului Justiției desfășurarea conflictului: „Astăzi (12 martie, n.a.), ora 9 dimineață, vreo 400 locuitori din satele Tătărăni au năvălit în ceată asupra orașului. Cu toate parlamentările și somațiile făcute au năvălit asupra armatei cu ciomegele; deschizând focul, s-au ales unul mort și cinci răniți, dintre care a mai sucombat unul în spital. În urmă, cea mai mare parte s-au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui Kerenski: discursuri, proclamații și completă neputință de a reacționa. Căci nu-l pot presupune complice de samavolniciile lor. Argetoianu, Tătărescu, Ghelmegeanu, Ralea, doctorul Marinescu sunt tot închiși cu gardă de soldați sub comanda unui ofițer. Acum 5 zile, o ceată de legionari s-a prezentat pentru o percheziție, soldații nu le-au permis intrarea, ofițerul a telefonat la poliție, care a răspuns că au autorizarea de a percheziționa. „Dar eu nu sunt pus aici de poliție, ci de Ministerul de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
des locurile de unde-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten, învecinat cu al meu. Am tras lada în curte, transpirați, roșii în obraji, suflând greu. Acolo, plin de lume, o ceată de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul dintre ei mai ales, foarte mândru de sticlele cu coniac franțuzesc pe care le
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu prețul a multe revoluțiuni și vărsări de sânge. De unde țara noastră era într-un timp nu tocmai depărtat cutrierată de hoarde străine și bande de haiduci a căror nume ajunsese legendar; de unde pentru siguranța publică nu era decât o ceată de panțiri 1 plătiți mai mult pentru paza domnului decât a țărei, iar artileria noastră se mărginea în două tunuri, unul la Iași și altul la Galați; de unde noi cei mai bătrâni am apucat timpuri pe când nu se dădea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erai și cu pușca strâmbă? No! Cum era să n-o nimeresc, dacă mi s-a părut mare cât o poartă? Mai tărziu, după ce mi se dăduse mâna pe pușcă și mă strămutasem în Iași, am făcut cunoștință cu o ceată de vânători cu care mulți ani de-a rândul am vânturat câmpiile și pădurile din județele Iași, Vaslui, Suceava, Botoșani etc. Decanul nostru era Nicu Racoviță, cel mai neobosit și mai pasionat răscolitor de codri, Nemrodul Moldovei de sus, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frunte, plin de ardoare înzestrat cu un apetit fără păreche și cu niște compasuri lungi pe care când le rășchirează 56, nu e chip nici astăzi, că a împlinit 70 de ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a mai venit gust să se expuie de a măsura a doua oară adâncimele Vladnicului. Am continuat ani de zile a vâna la câmp și la pădure, vara la pene66, iarna la păr67, după vorba Cățelei, însă de la o vreme ceata tovarășilor noștri de pușcă a început a se rări. Unul câte unul, spre marea noastră durere, au trecut pragul vieței și astăzi din cei vechi am rămas numai doi, mari și lați: Dimitrie Rosetti și eu. Ne uităm unul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vrâstă, de condițiuni sociale, i-au ieșit înainte dincolo de barieră, ca un puhoi ce inundă câmpia, și nu voi uita niciodată uralele frenetice și nesfârșite ce au zbucnit din piepturile tuturora, când a apărut careta 72 domnească încunjurată de o ceată de călăreți țărani, trasă de opt cai de poștă, care veneau ca vântul într-un nor de colb, în pocnitul de harapnice și chiuitul surugiilor. Așa ceva nu se mai văzuse în Dorohoi. Impunătoarea și bărbăteasca figură a lui Vodă Cuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
luase toate măsurile posibile pentru a-i asigura izbânda. Ziua de 3 april era într-o duminică și anume în cea din urmă care preceda Paștele. Era natural ca poporul să asiste la leturghia ce se oficia în biserica mitropoliei. Cete, cete de oameni din toate mahalalele orașului se adunase pe nesimțite aduse de emisarii întreprinderei, fără ca autoritățile civile și militare să bănuiască ceva; iar când leturghia se isprăvi, Mitropolitul Calinic Miclescu, îmbrăcat cum era în hainele sacerdotale, cu cărja în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toate măsurile posibile pentru a-i asigura izbânda. Ziua de 3 april era într-o duminică și anume în cea din urmă care preceda Paștele. Era natural ca poporul să asiste la leturghia ce se oficia în biserica mitropoliei. Cete, cete de oameni din toate mahalalele orașului se adunase pe nesimțite aduse de emisarii întreprinderei, fără ca autoritățile civile și militare să bănuiască ceva; iar când leturghia se isprăvi, Mitropolitul Calinic Miclescu, îmbrăcat cum era în hainele sacerdotale, cu cărja în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și harnicii plugari. Dar s-a întâmplat adesea cu-ntristare de-am văzut Cum pe brazda răsturnată dragi tovarăși au căzut Dintre chiar fruntașii noștri, chipuri ce ne amintesc Munca din copilărie și amorul cel frățesc. Și rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stăpânirea frazei, fiindcă nu mai cădelnițam mediocritățile și ignoranța, fiindcă "Junimea", prin Maiorescu, reprezentantul ei cel mai autorizat, a dat pe față, a pecetluit pentru totdeauna nulitățile ce ne asurzeau cu reclamele, de aici s-a năpustit în contra noastră o ceată de defăimători care au căutat să ne dărâme cu orice preț. S-a încins o luptă înverșunată între noi și ei, între școala literară din Iași, în capul căreia figura Maiorescu, și aceea din București, în capul căreia figura Hasdeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
neasemănat mai multe ori m-am simțit atins de descurajare față cu cunoscuta indiferență a publicului. Îmi ziceam că poate publicul, supremul judecător, este îndreptățit să mă primească cu răceală, căci de ce adecă m-aș crede eu mai presus de ceata acelor scriitori ale căror cărți se vând cu kilogramul. Și atunci un fel îndoială, de neîncredere în mine mă cuprindea, îmi cădeau brațele de-a lungul trupului și mă hotăram să nu-mi mai pierd vremea scriind. Dar iarăși altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]