3,834 matches
-
-v-aș prin livezi verzi,/ Livezi verzi, prin lăpuzi verzi!/ Dragi de buzulițe următoare,/ Vedea-v-aș prin livezi verzi,/ Livezi verzi, prin fântâni reci!/ Dragi de piciorușe săritoare,/ Vedea-v-aș la undrelari,/ Undrelari, la păcurari!” (Titești - Vâlcea). Cuvintele cerbului au caracter augural, el menește propriul trup să se disipeze în universul ordonat printrun verb care implică observația directă. Deși sacrificat, cerbul va putea, conform testamentului său, să contemple nevăzut, precum o divinitate, propria utilitate mitică, puterile regeneratoare. Timpul condițional
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin fântâni reci!/ Dragi de piciorușe săritoare,/ Vedea-v-aș la undrelari,/ Undrelari, la păcurari!” (Titești - Vâlcea). Cuvintele cerbului au caracter augural, el menește propriul trup să se disipeze în universul ordonat printrun verb care implică observația directă. Deși sacrificat, cerbul va putea, conform testamentului său, să contemple nevăzut, precum o divinitate, propria utilitate mitică, puterile regeneratoare. Timpul condițional prezent acționează aici ca o formă afectivă de imperativ, modelată de probabilitatea că dorința va fi ascultată. Urechile, buzele și picioarele, adică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reprezintă un obicei nobil, după cum ne-o spune un basm cules de G. Dem. Teodorescu: „Și feciorul de-mpărat, fiind logodit, a plecat la vânătoare, ca să-și vâneze vânatul de nuntă, după legea domnilor ș-a împăraților”. Din scenariul împărțirii cerbului în construcția gospodăriei un element definitoriu este paharul ceremonial: „Cu ungheaua lui/ Făcea păhărele;/ Și cheamă boieri cu ele/ Să le cinstească,/ Cruciș, curmeziș/ De la naș la fin/ De la fin la naș” (Dobrogea). Răspunsurile la chestionarele lui N. Densușianu confirmă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din trupul animalului diferă însă. În primul caz eroul pătrunde pe tărâmul sacru și este forțat de contactul prea intens să bea într-un mod care sugerează involuția civilizației, drumul înapoi pe axa temporală. În cea de-a doua cuminecare, cerbul este smuls spațiului specific (așa cum neofitul se desparte brusc de familie) și adus în universul uman, unde ordinea îi transformă trupul în mod aproape „instituțional”. Paharul este, așadar, o marcă a planului social, în timp ce apa băută din copita adâncită în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am zmintitu/ Murgu nu mi-a bolânzitu/ Ci-am venit să ne luptăm,/ Să ne alegem de viteji” (Valea-Lupului - Hunedoara). Greșeala nu este posibilă, dată fiind funcția de animal psihopomp a calului, uimirea leului are aceeași semnificație ca și fala cerbului, cea a „încercării de însușire absolută a sacrului”. Caracterul de ales și inițiat este confirmat astfel chiar de animalul emblematic. Lupta propriu-zisă, diferită de urmărire, se caracterizează prin folosirea armelor, în cazul colindelor influențate de tiparul luptei cu cerbul: „Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fala cerbului, cea a „încercării de însușire absolută a sacrului”. Caracterul de ales și inițiat este confirmat astfel chiar de animalul emblematic. Lupta propriu-zisă, diferită de urmărire, se caracterizează prin folosirea armelor, în cazul colindelor influențate de tiparul luptei cu cerbul: „Cu leul s-alăturară,/ Din baltage-l băltăgea,/ Din măciucă-l măciuchea,/ Pân-ce leul dobora” (Țăndărei-Ialomița), sau prin luptă dreaptă: „de la Dumnezeu înțeleaptă”: „- Hai le lele voinicele/ Pecatile-s de-ale tăle,/ Te-au adus pe locuri rele,/ Să-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al propriei situații a omului în lume”, ceea ce explică întrucâtva indicațiile primite de flăcăul vânător chiar de la leu: „- Lasă-te tu de luptat,/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară” (CasimceaTulcea). Asemenea cerbului care își dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii mitice a fiecăruia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă du pe ulicioară” (CasimceaTulcea). Asemenea cerbului care își dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii mitice a fiecăruia. Cerbul este pândit, ucis cu arme și întemeiază o lume după „scenariul ideal” al sacrificiilor, pe care l-a semnalat Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care își dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii mitice a fiecăruia. Cerbul este pândit, ucis cu arme și întemeiază o lume după „scenariul ideal” al sacrificiilor, pe care l-a semnalat Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o zodie fastă lumea, prin actualizarea ordinii primare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea și roua țin de o dimensiune a purității specifice începutului de lume. Diferența esențială între sacrificiul cerbului și al ciutei rămâne finalitatea vânătorii. Dacă ciutalina dădea spor meșteșugurilor prin împărțirea lor rituală, ciutele creează prin moarte un nou relief, o lume învestită magic cu esența vieții trupului lor: „În goană ne-o luară/ Și-o să ne gonească
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
posibilă „ipostază a Marii Mame Pământ”, e o aleasă, căci are darul oracular, al „miorii”. Legătura ei cu piatra, ca animal htonian este evidentă în colindele în care scapă ascunzându-se sub o stană, unde se confundă cu materia originară. Cerbul „tretior”, aflat și el, precum protagonistul, într-o perioadă de trecere spre maturitate, confirmă o dată în plus legătura totemică cu flăcăul prin receptivitatea inversată, la lauda acestuia: „- Cum eu, maica mea,/ Cum eu iarb-aș paște,/ Și muguri m-oi rupe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cum eu, maica mea,/ Cum eu iarb-aș paște,/ Și muguri m-oi rupe,/ Și apă m-oi bea?/ Ion bun bărbatu/ El s-a lăudatu/ Că m-o săgeta/ În cel vârfuț de munte/ De mia de sute” (Lipova - Arad). Cerbul va fi săgetat la izvor, fiindcă spațiul are atât o conotație nefastă dată de tranziția între acvatic și teluric, cât și o funcție pragmatică: momentul adăpării dă ocazia „prădătorilor” să înșele vigilența animalelor. Uniunea cerb-vânător nu poate sfârși decât prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei într-o formă superioară, deci inițiată („cu blana de aur”). Spațiul în care „blestemul se împlinește” și cele două ființe complementare se unesc nu este unul complet inaccesibil pentru ceilalți oameni, așa cum e domeniul din stăpânirea leului sau a cerbului, ci unul intermediar, ca o „stare de întuneric și indistincție care desparte doi cicli consecutivi”: „la marginea drumului”, „colo jos în prundurele” sau în ,jariște”. Cea de a treia etapă a traseului inițiatic o reprezintă ieșirea din corpul fiarei prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
controlează puterile germinative hrănite de lichidul maternității și toate aceste implicații constituie ținta supremă a lumii, pentru care se pune în mișcare inițierea tinerilor. Colinda intitulată Din jariștea șarpelui, originară din Țara Loviștei, pare să fie contaminată de scenariul vânătorii cerbului, căci flăcăul nu este înghițit de șarpe, ci răspunde la provocarea indirectă: „Este-un șarpe strămutat,/ Strămutat și-ntărâtat./ Oi leroi, da leroi Doamne!/ Multe drumuri a contenat,/ Multe-orașe-a pustiit,/ Multe sate-a sărăcit,/ Cocoane a văduvit,/ Coconași a orfănit./ Veste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două tipuri de imaginar, al inițierii și al marii treceri, fiind deja demonstrată. Petru Caraman a observat că între colindele de fată mare, aflate în discuție, și cele „de moartă” există o similitudine a scenariului: „pe marea revărsată înoată un cerb sau un bour între ale cărui coarne, într-un leagăn de mătase, șade moarta și coase: «Sta Mița, răposata,/ Și cosea și se bocea»”. Explicația pe care o găsește reputatul etnolog este bazată pe transferul ulterior de semnificație de la apele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noi”. Așa cum flăcăul întrupează o ipostază solară și biruie întunericul precos- mogonic figurat de fiare, fecioara - succedaneu lunar dirijează ritmul universal al înnoirii periodice. Condensul matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apa n’e-cepută»”. Funcția de incantație a adresării fetei din colindă are, așadar, un suport real în obiceiul calendaristic de fertilitate, în care capacitatea magică a fecioarei primea recunoașterea comunității. Peste ipostaza de zeitate atmosferică a bourului s-a suprapus cerbul, imaginea nucleu fiind identică: „Printre brazi, printre molifți/ Înoată, înoată, cerb-o înoată,/ Coarne-și poartă;/ De vârful cornițlor,/ Leagăn verde de mătase,/ Dar în leagăn cine șade?/ Șade Ioana, d-ochi-și negri” (Coconi - Ilfov). Mihai Coman explică această mutație printr-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are, așadar, un suport real în obiceiul calendaristic de fertilitate, în care capacitatea magică a fecioarei primea recunoașterea comunității. Peste ipostaza de zeitate atmosferică a bourului s-a suprapus cerbul, imaginea nucleu fiind identică: „Printre brazi, printre molifți/ Înoată, înoată, cerb-o înoată,/ Coarne-și poartă;/ De vârful cornițlor,/ Leagăn verde de mătase,/ Dar în leagăn cine șade?/ Șade Ioana, d-ochi-și negri” (Coconi - Ilfov). Mihai Coman explică această mutație printr-o interferență „a două straturi diferite de civilizație: aceea a vânătorilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Leagăn verde de mătase,/ Dar în leagăn cine șade?/ Șade Ioana, d-ochi-și negri” (Coconi - Ilfov). Mihai Coman explică această mutație printr-o interferență „a două straturi diferite de civilizație: aceea a vânătorilor și aceea a societăților de păstori și agricultori”. Cerbul ține evident de îndeletnicirea virilă a vânătorii, iar prezența lui în bestiarul inițierii feminine este redusă. Bourul cu fecioara în coarne reprezintă un arhetip universal, un exemplu în acest sens fiind răpirea Europei de către Zeus tauromorf. Limba veche dezvăluie însă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu fecioara în coarne reprezintă un arhetip universal, un exemplu în acest sens fiind răpirea Europei de către Zeus tauromorf. Limba veche dezvăluie însă sursa acestei coincidențe simbolice prin semnificația dublă a cuvântului bou, ce desemna atât animalul domestic, cât și cerbul. Atunci când cadrul nu este de sfârșit de lume prin apă, tânăra se află foarte aproape de tărâmul acvatic, în colindele tip Vămeșoaica III, 49: „Pe mare privește,/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară” (Titești - Argeș). Fata de măritat coase într-un pat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i omului sănătate fără fisură și forța acțiunilor, întocmai cum gestul așezării unui snop de grâu la mijloc în timpul secerișului protejează țăranul de dureri și boală. „Transfuzia” energiilor creatoare se face prin contact direct cu principiul magic. Suprapus simbolisticii bourului, cerbul din acest tip de colindă devine și el materia din care emerge lumea: „Cerbeo, cu oasele tale/ Mândre case-or mărtăcea,/ Cerbeo, cu chelceaua ta/ Mândre case-or învelea,/ Cerbeo, cu unghiile tale/ Mândre pahare-or făcea,/ Vin la masă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-or mărtăcea,/ Cerbeo, cu chelceaua ta/ Mândre case-or învelea,/ Cerbeo, cu unghiile tale/ Mândre pahare-or făcea,/ Vin la masă cu eleor bea” (Coconi - Ilfov). Sacrificiul este aici îndeplinit de frații fetei din leagăn, legătura dintre principiul masculin și cerb fiind foarte amplu exemplificată de colindele de fecior. O jertfă totemică răsturnată, ce amintește de orațiile de nuntă unde mireasa ia forma ciutei, sugerează într-o colindă din Oprea, Făgăraș. Colindătorii transformați în vânători (inițiați ai forței virile) cer fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
implicită meșteșugului feminin. „Cel pește de mare,/ Din mare/ Că sare,/ În grădină-i intră,/ Florile îi paște:/ Câte paște,/ Paști,/ Mai multe dâraște”. Ofensa adusă statutului nubil este dublată prin distrugerea pură (nu în scopul hrănirii), specifică haosului. Asemenea cerbului fălos, peștele aflat în apropierea fetei de măritat își face o mândrie din anularea ordinii instaurate. Că peștele paște sau, în alte colinde, are coarne, poate fi explicat în două moduri. Cel dintâi se referă la o suprapunere cu colinda
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fălos, peștele aflat în apropierea fetei de măritat își face o mândrie din anularea ordinii instaurate. Că peștele paște sau, în alte colinde, are coarne, poate fi explicat în două moduri. Cel dintâi se referă la o suprapunere cu colinda cerbului, ființă care face parte din clasa ambiguă a „animalelor stricătoare”. Pe de altă parte, „dulful”, după cum mai apare numit peștele, sau „duhul de mare” nu mai reprezintă în universul colindei o specie anume, ci încorporează doar atributele distructive ale animalelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-un basm din Pătroaia-Vale, Dâmbovița, în care fecioara este așezată într-un leagăn de mătase dintr-un castel cu 360 de odăi. În basmul Cu cerbulețul, din colecția G. Dem. Teodorescu, „hamacul” este confecționat de fratele fecioarei, metamorfozat în cerb: „Sus într-un copac se află un leagăn așternut cu mușchi verde, iar într-însul o copilă frumoasă și nevinovată,/ de vânt nebătută,/ de soare nevăzută”. Dacă bourul apare exclusiv ca zeitate acvatică, datele venind dinspre basm (vezi transformarea feciorilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]