2,726 matches
-
nimic la trăirea interioară: doar îl fac pe celălalt să te înțeleagă mai bine, să fie mai sigur de sentimentele tale. Dacă are nevoie... Cea mai tandră relație a copilăriei am avut-o cu cireșul nostru din grădină. Aveam un cireș mare, cu rod bogat, la marginea viei. Parcă era din Abecedar. Nu-l puteam cuprinde cu brațele amândouă și mă lipeam cu obrazul de el, și-l mângâiam cu amândouă mâinile pe coajă, până mă simțeam înfiorat. Când știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Acuma iar o să mă bată”. Mă duceam mult mai liniștit în casă, eram bătut, plângeam cu sughițuri. După ce mă linișteam veneam, la el și-i spuneam „Iar m-au bătut. Ți-am zis eu”. Noaptea dormeam liniștit și mă visam cireș, la marginea viei. Într-o seară, tata s-a urcat în el, a alunecat și s-a lovit tare la picior. M-am speriat cumplit; aveam vreo șase ani și era pentru prima dată când îl vedeam pe tata slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai era nimic de făcut. Am plâns în hohote. Mi-aduc aminte de el în fiecare vară, când apar primele cireșe prin piețe. Știi, eu nu cred deloc în viața de dincolo, dar dac-ar fi, aș vrea să fiu cireș, să-și frece un copil bărbia de mine și, din când în când, să-mi povestească. Apoi îmi amintesc de prima zi de școală. Tata era emoționat, nervos, se tăiase cu lama, de dimineață, în timp ce se bărbierea. A venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cultura noastă are ceva animist în ea. Și nu-i de aruncat faptul că ortodoxia e mai puțin somatofobă și nu e raționalistă. Îndumnezeirea omului prin Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că te-ai alăturat familiei noastre. Faci o treabă extraordinară, pe care o apreciem cu toții. Ridică paharul spre mine. Ăă... bravo. — Vă mulțumesc, domnule Geiger, îngaim. Mă uit în jur la toate chipurile prietenești pe fundal de cer albastru și cireși în floare. Și mie... îmi pare foarte bine că am venit aici. M-ați făcut să mă simt binevenită și ați fost foarte amabili cu mine. O, Doamne, simt că-mi dau lacrimile. Nu-mi puteam dori stăpâni mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
utile despre țară. Se găseau acolo dialoguri de acest tip: „- Care sunt produsele care s-ar putea exporta din Persia? — Sunt șalurile de Kirman, perlele fine, turcoazele, covoarele, tutunul de Șiraz, mătăsurile de Mazanderan, lipitorile și narghilelele din lemn de cireș. — Când călătorim, suntem obligați să avem un bucătar cu noi? — Da, În Persia nu poți face un singur pas fără bucătarul, patul, covoarele și servitorii tăi. — Care sunt monedele străine care au curs În Persia? — Imperialii rusești, carboavele și ducații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se pleacă de la lumină fizică și/sau spirituală trece prin întuneric de asemenea fizic/și sau spiritual, pentru a renaște în lumina superioară, divină. Astfel, în poezia Atât de fragedă, prima hipostază este constituită de o lumină asemenea florilor de cireș emanată de o făptură plutitoare, o zână cvasi eterică. Urmează întunericul chemării carnale în care iubita decade, din care însă poetul o înalță răsărind sub forma unei icoane divine, întruchipare a Fecioarei Maria. În poezia La steaua, se pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe doctorul Fârtat. Teoria lui cu hoția. E bună, nu zic, chiar adevărată, dacă stai să te gândești la cum mergea treaba și situația. Că era disperare mare, mai ales în ultimii ani... Scheihainimé călărea acum o ramură groasă de cireș, încărcat de fructe. Din când în când se întindea și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu compoziția „Alergând în calea zorilor.“ Un tablou mare, patru metri pe doi jumate, cu un grup numeros de tineri de toate culorile și rasele, băgase și capitaliști, americani și engleji în special, alergau victorioși cu ramuri de măslini și cireși înfloriți spre viitorul care tocmai răsărise. Prin măslini, făcuse legătura și cu campania pentru semnarea Apelului Păcii și o aluzie, destul de transparentă, și la lupta comuniștilor greci, cu Glezos al lor, împotriva dictaturii imperialiste. Premiile se decernaseră pe 26 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă în mână cum vroiam să o torn peste Macatist și cu gura deschisă dând să strig ceva, țintuită în capul mesei, în partea dinspre cireș, că bairamul se ținea la curte. Apoi vârtejul acela a dispărut, iarba doar a rămas arsă ca un cerc negru în partea aia, dar nimeni n-a stat să se uite, nici eu nu m-am uitat decât mai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plec, Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec, Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! {EminescuOpI 117} ATÎT DE FRAGEDĂ... Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș, Și ca un înger dintre oameni În calea vieții mele ieși. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Și de la creștet pîn-în poale Plutești ca visul de ușor. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc - S-atîrnă sufletu-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sunt unele lucruri pe care ar trebui să le fac pentru a mă simți mai bine, dar la care am renunțat și grupul nostru îmi amintește neîncetat de ele, așa că sunt foarte dezorientată... Care sunt acele lucruri? Trecem pe sub niște cireși înfloriți ale căror petale roz și albe, bătute de vânt, cad pe pământ ca niște nori ușori și trandafirii. La rădăcinile copacilor, iarba e plină de aceste ciudate umbre roz. Mă simt ridicol, de parcă tocmai am trecut într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dată când îi mulțumesc și o fac la modul cel mai sincer. Am făcut bine că i-am dat telefon. Un zmeu roșu plutește pe cer și culoarea lui pare artificială în comparație cu galbenul pal al narciselor și rozul florilor de cireș. Totul în jur prevestește vara. Îmi dau seama că eu însămi o aștept cu nerăbdare, ceea ce îmi pare un lucru destul de neobișnuit, deoarece nu mi s-a mai întâmplat asta de foarte mult timp. O pereche de îndrăgostiți trece pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știa că trebuie să fie acolo: ciocan și cuie. Pe peretele pendulei bătu, la distanțe diferite, cui după cui și când se terminară înfipse piroane, scoabe, sule cizmărești, spirale, șpițuri și la sfârșit, după ce tot peretele placat cu lambriuri de cireș fu încărcat de țepii oțeloși, înfipse cu forță un târnăcop. Toată lada de scule, golită într-un ceas, oftă ușurată. Se uită mirată la așezarea asimetrică a cuielor și, desigur fără să se întrebe de ce, începu să dezbrace rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu îi ardă... Florile se înălțau iar frații lor copacii erau fermecați de cântecele păsărilor care veniseră iarăși la ei. Într-un cartier micuț era o căsuță. Acolo locuia o familie care avea o pisică. În grădina casei, într-un cireș își făcuse cuib o păsărică. Cum se plimba prin grădină pisica zări puii de vrabie. Se apropie încetul cu încetul, cu o privire care parcă spunea: „Stați cuminți acolo că vin eu la voi!” Mai făcu câțiva pași și ajunse
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
jeep-ului, deși În contractul cu fabrica sunt trecut manechin, fac de toate cu o conștiinciozitate de care mă mir eu Însumi: sunt curier, supraveghetor de secție, mânuitor al rotativelor care scuipă nasturii de alamă ca pe niște sâmburi de cireș, aranjez baloturile de materiale textile În rafturi, și...mai sunt și contabil de ocazie. Fabrica este o cădire veche, mohorâtă, cu ferestre uriașe, un fost liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după ultimele norme de Învățământ, În altă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rog... dar dacă poți face de acolo, de ce te-ai întoarce? <victor45>: visez la o casă la țară, simpla <victor45>: un dormitor, un living, un studio în pod <victor45>: înconjurată de o grădină numai iarbă <victor45>:și pomi fructiferi: vișini, cireși, pruni, un nuc, dacă se poate <victor45>: și rugi de zmeura și mure pe lîngă garduri... <victor45>: nu ar fi fantastic? <maya>: atît? <victor45>: e putin lucru? <maya>: doar un dormitor? <maya>: ce imi trebuie mai multe? <maya>: dacă aveți
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
rectiliniu până la Gura Leului.Toponimia a rămas aceiași. Cișmeaua cu cap de leu a dispărut. A dispărut și vechea casă pe a cărei calcan era pictată o lozincă electorală . Poate cândva în acest perimetru se adunau și cavalerii florii de cireș,ale căror aventuri temerare sunt cuprinse în paginile romanului „Cireșarii” de Constantin Chiriță. (Lacul de la Pogana a fost numit „Cuibul Vulturilor”). Dacă turistul ar călători în timp,în urmă cu câteva secole,l-ar vedea pe domnitorul Ștefan cel Mare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de câștig. De Crăciun îi aduse doar o versiune demo. Totuși petrecu revelionul cu Lila. In următoarele zile observă că este supărată. Nu-i oferi nici o explicație directă,doar aluzivă la vicii.Iarna a trecut repede. A venit primavara.Inflorirea cireșului este o sărbătoare tradițională pentru japonezi. ”Hana wa sakuragi,hito wa bushi”. (Printre flori sakura-cireșul,printre oameni samuraii).A obținut și jocul.Puștiul a fost încântat și ca la emisiunea lui V.Ianțu „Copiii spun lucruri trăsnite” le-a dat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la 1848, deși de mai mică amploare, ilustrat prin însemnări, alcătuirea de testamente sau chiar ecouri literare. Astfel, pe un vechi ceaslov s-au consemnat următoarele: "Ca să să știe, am însămnat de când au fost holira la anul 1848, pe vremea cireșilor, și au ținut până toamna, eu mai jos iscălitul A[lecu] Odescu" din Iași; tot așa: "Am scris ca să să știi din vremu[rile] holerii, că mult nărod au murit, și eu, din mila lui Dumnezeu, am scăpat. Radu Nechifor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Întoarce Într-un loc, sperând că te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, aude clopotul catedralei, și legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi, Înfloriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care-mi potolesc setea de dragoste, Raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Îți mărturisesc, chiar dacă ai să zâmbești! N-ai zâmbit! mi-ai spus mai apoi. Ai fost atât de fericit! Uite! Mai e puțin până la primăvară, când cireșii vor Înflori și-om sta Împreună În livadă. Și-ți voi Împleti o coroniță, din florile albe ninse. Și te-oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]