3,254 matches
-
continuate până când sunt menționate toate zonele corpului abdomenul, pieptul, brațele, mânile, fața și în final pleoapele. Este foarte probabil ca la un moment anterior în cursul relaxării progresive pacientul să înceapă să experiențieze greutatea și relaxarea peloapelor, astfel că va clipi și aceasta poate permite „flutter-ul” cataleptic. Atunci când se întâmplă acest lucru i se sugerează că poate închide ochiiă. Și data viitoare când pleoapele tale se vor închide permite-le să rămână închise și vei găsi că această experiență este
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
ta plutește în sus spre ochii tăi.. și pe măsură ce acest lucru se întâmplă poți fi surprins să constați că pleoapele tale devin din ce în ce mai grele și relaxate ... și deja încep să se închidă. De îndată ce vedeți că pleoapele pacientului se închid sau clipesc puteți sugera închiderea ochilor. Aceasta se poate realiza folosind următoarele cuvinte: Și este în regulă să închizi ochii și să îi lași închiși acum, găsind că această experiență este confortabilă și relaxantă. sau Este în regulă să închizi ochii acum
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pus-o de unde o luase. Când a ridicat privirea, a citit În ochii musafirului o aprobare sobră. Și pictorul de război a zâmbit ușor din colțul buzelor. - Ți-a trecut prin minte și că m-aș putea apăra? Celălalt a clipit. Părea să-l deranjeze faptul că interlocutorul nu luase În considerare acest fapt. — Sigur că da, a replicat. Tuturor ni se cuvine o șansă. Și dumitale, desigur. - Ori că pot - Faulques a șovăit un moment, căci vorba i se părea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În picioare, și-a căutat ranița pe pipăite și a ieșit din turn. 5. Pictorul de război a dat pe gât paharul (prea mult coniac și prea multe vorbe În acea seară) și a aruncat o ultimă privire farului care clipea În depărtare. Fasciculul de lumină se rotea orizontal, ca brazda unui trasor În zare. Adesea, privind acea lumină, Faulques Își aducea aminte de una dintre vechile lui fotografii: o vedere panoramică, nocturnă, urbană, a Beirutului În timpul bătăliei hotelurilor, la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai mult. Or fi având motivele lor, presupun: ludice, de antrenament. Poate că n-au conștiința cruzimii și răspund doar la codurile naturii lor. Poate că omul face la fel: e fidel Înspăimântătoarei simetrii a naturii lui inteligente. Markovic a clipit, deconcertat. - Simetrie? - Da. Un om de știință ar defini-o ca suma proprietăților stabile ale ansamblului, În ciuda transformărilor. În fața expresiei croatului, Faulques a făcut o pauză, ridicând din umeri. Cu alte cuvinte, aparențele Înșală. Există o ordine ascunsă În dezordine
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Simetrii și răspunsuri la simetrii. Celălalt și-a scărpinat bărbia, dând ușor din cap. - Mi se pare că nu te Înțeleg. - Păi, ieri ai spus că ai ajuns să mă cunoști. Fotografiile mele și câte și mai câte... Markovic a clipit iar. Și-a scos pe Îndelete ochelarii și s-a uitat la lentile, ca și cum tocmai descoperise că transparența lor era nepotrivită. A Început să le șteargă, gânditor, cu un șervețel de hârtie scos din buzunar. - Acuma văd, a conchis după
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
după el. - Una dintre aceste vizite poate fi diferită, a spus Markovic. - Presupun. Croatul a aruncat chiștocul pe jos și l-a zdrobit conștiincios cu vârful ghetei. Apoi l-a privit drept În față pe pictorul de război, fără să clipească, și pentru Întâia oară i-a Întins mâna dreaptă. Acesta a șovăit un moment și, În cele din urmă, i-a strâns-o. Un contact aspru, puternic. Mâini de țăran, și-a confirmat. Dure și primejdioase. Markovic a dat să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
privirea de gheață a soldatului. - Știi ceva? Dumneata ai ceva care nu-mi place. Faulques a zâmbit, prudent. - Cred că știu la ce te referi. - Asta Îmi și displace. Că știi la ce mă refer. Îl privea fix, fără să clipească, iar ochii nu mai păreau că-i zâmbesc. - E ceva necurat aici. Privea scena cu copilul care plângea lângă mama violată. O Pietà inversată, și-a zis brusc Faulques. Niciodată nu se gândise la asta, nici măcar când Îl picta. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
le-a supt vârfurile și le-a pus la uscat. Apoi a verificat dacă toate flacoanele cu vopsele erau Închise și s-a uitat la croat. - Am crezut că jucăm curat, a spus. - Da, pe cât e cu putință. Markovic a clipit În spatele ochelarilor, ca și cum vorbele interlocutorului l-ar fi incomodat. Vreau doar să mă asigur că va fi un joc curat de ambele părți. - Nu-mi Închipui cum ar fi să te strangulez cu mâinile goale. Sunt prea bătrân pentru așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
într-o brutărie nu era deloc de la sine înțeleasă. Când l-am întrebat ce anume din cotidianul occidental îl impresiona mai mult, un amic care reușise să fugă din țară și se stabilise la Paris mi-a răspuns fără să clipească: „Lucrul cel mai năucitor e că dacă intri într-o berărie și ceri o bere ți se aduce o bere!”. Lipsa ajunsese, într-un fel, pentru noi, la fel de obișnuită ca aerul pe care îl respiram. Și odată cu ea, capacitatea de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Superman (unul un pic afumat, nu prea mai putea să zboare drept), apoi a înnobilat programul de sex cu niște yummy-yummy (la vremea aceea era o premieră pentru mine, văzusem așa ceva doar prin filme). A doua zi nici măcar n-a clipit când i-am spus că făcusem sendvișul cu unt și dulceață din greșeală (am recunoscut, eram naivă ca un copil, ce știam eu pe atunci?); a înțeles, chiar dacă era mahmur, și, până să ne despărțim, yummy-yummy s-a mai petrecut
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Blagoviștenie și în ziua de Paști. Atunci e așa de luminos și joacă, parcă-s trei sori. Unii zic că și de Sânziene e vesel dar încolo e totdeauna suparat (...). Soarele numai la amiază drept se hodinește, atâta cât ai clipi din ochi, atâta e hodina lui și apoi cât e ziua și noaptea de mare, tot merge și merge..."114 În mentalitatea tradițională se crede că drumul soarelui este rânduit de Sfântul Toader care stă de pază cu cei 12
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din nori/ Se încalecă erori/ Din aproape în aproape,/ Saltă sufletul pe ape/ Sub copite eu în, silă,/ Ca pustiul sub cămilă". ("Inspirație")... Snobismul, permanenta simulare, nu-i mai trezește nici tristeți, nici ironii acide. Falsul motan este falsul creator: "Clipea din mustăți odată, cam într-o doară,/ și simțea globul întreg parfumat azi nimic,/ Nici un curent electric,/ Copacii, casele, turnul de apă/ Au același miros de aer" ("Falsul motan"). Izolat de "tinerii cotoi". poetul ține ca arta lui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
El Gahel. Inegala creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonelor de aer, Resfirați cetatea norilor în caier, Eu sub piatra turcă, luat de Isarlâk, La o albă apă întru bâldâbâc! Ele să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte, Eptagon cu vârfuri stelelor la fel, Șapte semne, puse ciclic: Autoportret Lucian Blaga Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
apatie și o stare de veghe sticloasă, nefirească. O singură dată și-a pierdut cu adevărat cunoștința; se simțea deseori pe punctul de a leșina, dar întotdeauna îl salva în ultimul minut un sentiment de mândrie. Își aprindea o țigară, clipea și interogatoriul continua.[...] La primul interogatoriu cu Gletkin, când semnase depoziția, crezuse că totul se terminase. La al doilea, îi deveni clar că era doar începutul. Actul de acuzare conținea șapte puncte și deocamdată recunoscuse doar unul. Crezuse că băuse
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mai are doi ani. E rea. Și acum de care prieteni e vorba? Nu-i cunoașteți. Colegi de școală. S-a uitat fix în ochii lor, cu o privire ce-o credea încărcată pînă la refuz cu sinceritate, să nu clipească, să nu-i tresară vreun mușchi, ca să nu se dea de gol. Sincer? a insistat mama, întîmpinîndu-i privirea, cu scopul evident de a-i cerceta materia rădăcinilor. Îhî. Cum îi cheamă? Lasă-l pe băiat, i-a sărit în apărare
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Undeva"; ea este spiritualizată grotesc, chemând amanții prin incantații vrăjitorești; 11. Eptagonul cu cele "șapte semne, puse ciclic", din poezia Încheiere; cetatea Isarlâk, situată "la mijloc de Rău și Bun", trece prin "culoarul minții" în pură abstracțiune: "Fie să-mi clipească vecinice, abstracte/ Din culoarea minții, ca din prea vechi acte,/ Eptagon cu vârful stelelor la fel,/ Șapte semne, puse ciclic..."; 12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu pleoa pele mai arcuite inspiră bunătate, cei care au coada pre lungă dau senzația de viclenie și dispoziție jucăușă; ba chiar și ochii cu un oarecare strabism (sașii) su gerează o aiureală care permite apro pierea fizică. Să nu clipești! Unul dintre primele exerciții ale celui ce vrea să învețe hipnoza este controlul clipitului. În acest fel, hipnotizatorul va putea reduce mult mărturisirile emoționale despre el însuși. Toți oamenii știu că clipitul prea des e semnul minciunii. Cum măsoară ei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
celui ce vrea să învețe hipnoza este controlul clipitului. În acest fel, hipnotizatorul va putea reduce mult mărturisirile emoționale despre el însuși. Toți oamenii știu că clipitul prea des e semnul minciunii. Cum măsoară ei, ca nespecialiști, frecvența cu care clipește un mincinos? De fapt nu e vorba de o frecvență standard, ci de o armonie între frecvența clipitului și celelalte activități, precum vorbirea, gestica și mimica. Clipitul are rolul de a umezi corneea, acea cupolă transparentă care acoperă irisul; pentru
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
voi întâlni un mistreț mare, care se va uita cum un om se apropie de el, imperturbabil, mi s-ar fi părut cum nu se poate mai natural. Ajunsesem la vreo treizeci de metri de el, iar mistrețul nici nu clipise. El trebuie să fi fost, dar, la urma urmei, nu mai contează. Oricum, un mistreț adevărat se uita la mine: cunoscuse sălbăticia, făcea parte dintr-o specie care în mod obișnuit se ferea de om ca de ciumă și, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
antifascistă să înceteze, pentru a nu-i da lui Hitler nici cel mai mic pretext de a-i acuza pe sovietici de practici ostile în privința sa prin intermediul Komintern-ului. Nu mai este vorba despre ambiguitate și nici de nuanțe: fără să clipească, Secretariatul IC traduce ordinele lui Stalin și instrucțiuni pentru diferitele partide. La ora actuală, singurul text cunoscut este cel transmis în germană prin radio partidului cehoslovac, fără îndoială pe 8 septembrie 6. Războiul actual este un război imperialist (...) În nici o
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
mult l-am mai iubit/ dar care foarte de tânăr s-a prăpădit/ nemernicul/ de m-a lăsat văduvă cu doi prunci/ de care azi nu mai știu nimic)/ pila de unghii și creionul de buze/ penele albastre cu care clipește/ atunci când e să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe buze/ afli secretul neînțeleselor șoapte/ de care nu a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru și lung umbra sa ... ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. El clipi cu ochii ea redevenise umbră simplă (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 48-49). Asistăm la acest dialog al propriilor cugetări, el cu sine însuși și ne întrebăm dacă nu este surprins tocmai procesul intratextual, așa cum era descris de Michel Butor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de la az buchi". Eminescu a intuit "potențialul de modernitate" al autoreferențialității (Lăcrămioara Petrescu). Are loc un efect asemănător celui înregistrat în dialogul din [Archaeus]: ""Ce dracul! Îi nebun moșneagul iesta, gândeam eu." Ce dracul! Îi nebun moșneagul iesta, zise el clipind din ochi și imitându-mi glasul întocmai" (Eminescu: 2011, II, 205) [glasul gândului]. Scriitorul vorbește cu gândurile cititorului, îi intuiește așteptările nevoia de verosimil și apelează la mijloace în consecință. O situație asemănătoare întâlnim și în deschiderea nuvelei Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
noastre nu sunt decât excepții, scăpări, și neglijențe ale unei neatente geometrii! Ce-i drept, n-am auzit vreun triunghi gemând, și-ovalele albastru-ncețoșate ce-atârnă-n crengi de pruni, ca niște vocale care se sting încet în asfințitul de aur, abia clipind, par doar că-s amețite de propriile-alcooluri. Sferele mici și negre care încă se numesc struguri, pe veranda unde un creier vechi se descompune-ncet, în timp ce mama strigă "Mamă", nu vor lăsa, strivite, ca să ne-nșele iarăși, să curgă, roșu
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]