5,610 matches
-
Gim: Ii răspund eu, ferm. - Okay John: Camioanele sunt încărcate: Te rog să le escortezi la aceiași destinație, okay? - Okay Gim, am plecat! Astfel, revăd mereu filmul acestei aventuri, ori de câte ori închid ochii mai mult de câteva minute: E ca un coșmar dulce și amar, cu toate incredientele posible! E însăși viața: Asta e! SFÂRȘIT ----------------------- Ioan CÂRJA, (www.ioncarja.net), poet și scriitor de limbă română stabilit in California, Statele Unite ale Americii. Născut în Bara, Timiș, România, la 9 decembrie 1945. A
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
de activitate. Plăcerea pentru creație și scris a avut-o dintotdeauna. Toate nuvelele sale sunt scrise cu o deosebită pasiune și revarsă din plin, adrenalina cititorului! Alte nuvele: „Proteza dentară”, „În arșița primăverii timpurii”, „Fuga lui Hitler”, „America dolarului găurit”, „Coșmarul visului american”, „Cetățenia unchiului Sam”. (George Roca, Rexlibris Media Group)
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
de activitate. Plăcerea pentru creație și scris a avut-o dintotdeauna. Toate nuvelele sale sunt scrise cu o deosebită pasiune și revarsă din plin, adrenalina cititorului! Alte nuvele: „Proteza dentară”, „În arșița primăverii timpurii”, „Fuga lui Hitler”, „America dolarului găurit”, „Coșmarul visului american”, „Cetățenia unchiului Sam”. Referință Bibliografică: Ioan CÂRJA - ÎN ARȘIȚA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) - PARTEA ÎNTĂIA / Ioan Cârja : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Cârja : Toate Drepturile Rezervate
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
încercările de a intra la Facultate până la obținerea unei slujbe, la tipărirea unei cărți sau interdicția de a publica. De la persecuțiile de dinainte de 1989 și apoi încercările de manipulare și scenaritele noilor guvernanți, viața doamnei Ana Blandiana, a fost un coșmar. Cum a rezistat, în ciuda firii și sensibilității ce o caracterizează, m-am tot întrebat citind cartea în care și-a pus pe tavă sufletul . De unde a luat puterea să meargă mai departe? Poate din credința că odată și-odată, Adevărul
ANA BLANDIANA: FALS TRATAT DE MANIPULARE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374361_a_375690]
-
încercările de a intra la Facultate până la obținerea unei slujbe, la tipărirea unei cărți sau interdicția de a publica. De la persecuțiile de dinainte de 1989 și apoi încercările de manipulare și scenaritele noilor guvernanți, viața doamnei Ana Blandiana, a fost un coșmar. Cum a rezistat, în ciuda firii și sensibilității ce o caracterizează, m-am tot întrebat citind cartea în care și-a pus pe tavă sufletul .De unde a luat puterea să meargă mai departe? Poate din credința că odată și-odată, Adevărul
SABINA MĂDUȚA LECTURI BINECUVÂNTATE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374378_a_375707]
-
spre nicăieri. Un dans funebru leagă frunze-n vânt, pe ultimul drum ce e spre mormânt. Duc jalea codrului în bocet surd, pe care doar strămoșii lui l-aud. Se stinge a naturii făclie că, viața ei intră-n agonie. Coșmar să-și ducă în somn din pământ, să hiberneze ca-ntr-un viu mormânt. În bocetul frunzelor răsună jalea iubirii de mamă-bună, rămasă în tulpini și în ramuri. Muguri noi s-o ducă-n alte vremuri. Prin pleoape închise, Toamna
PLÂNSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374410_a_375739]
-
-ntr-un viu mormânt. În bocetul frunzelor răsună jalea iubirii de mamă-bună, rămasă în tulpini și în ramuri. Muguri noi s-o ducă-n alte vremuri. Prin pleoape închise, Toamna cerne somnul naturii-n vise eterne. Viscolul Iernii transformă-n coșmar, visul vieții din al naturii dar. 5.09.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PLÂNSUL FRUNZELOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PLÂNSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374410_a_375739]
-
of a celestial vacuum. Stepping ouț of my metaphysical frame I feel “the burden”of today's world putting a harness on me Pulling me down like ballast. (The Sonnets of the City, Bucharest, 2010) DE CÂND GONIRĂM... De când gonirăm marele coșmar Nu-mi recunosc nici țară, nici poporul. Trecutul moare, plânge viitorul Și cei ce ne conduc nu au habar. Se murdărește cântecul stelar: Prea mulți români își iau din țară zborul, Se subțiază-al țării avatar, Prosperă doar coruptul și-
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de TUDOR OPRIŞ în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374448_a_375777]
-
din aprilie 1834 și până în iunie 1849: «Cum se învârte roata lumii ! Atât de repede încât nu-i mai vezi spițele. Era pe la începutul anului 1849. Visele îndrăznețe ale căuzașilor, din rândul cărora făcea parte și Alecu, sfârșiseră într-un coșmar. Mișcarea celor o mie de la Hotelul Central din Iași se stinsese ca un foc de paie. Treisprezece dintre animatorii mișcării s-au văzut nevoiți să ia [...] cruntul drum al exilului, al desțărării»; celelalte „secvențe“ de retrovizoare gânduri țin de segmentul
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
ci o soră tristă cu Pământul-rege, cu munți de foc și cu vulcani nebuni, cu dealuri și cu văi posomorâte, dar fără ca lumina soarelui vibrând de veselie să-ți binecuvânteze umbrele fierbinți - o soră-n agonie, deci, și-ntr-un coșmar scâncit, căci norii groși de-acid clorhidric, de bioxid carbonic, de toxic vitriol, îți fac din cerul leșios apocalipsa, din aerul fierbinte - un infern... Săracă, fără sateliți, de ce te-nvârți doar invers și nicidecum precum alte planete? De ce la tine
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
curbată chiar ș-aceasta de oarbe stihii intangibile, de unde nimic nu mai scapă-n afară: nici sunet, nici unde, nici raze, nici zâmbet, nici lacrimi, nici vestea ciudată că astrul căzut în el însuși devine propriul lui prizonier de-ntunecate coșmare. Mormânt ambulant al materiei crude în veșnice fierberi hadronice, stea colapsată ori chiar două stele-n colaps absolut, cu particule de grea nemișcare, o stea înghețată, dar mult ucigașă, rătăcind ca o neagră capcană prin cosmosul negru și viu, precum
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Poemul 12, p. 23) Câmpul semantic al implacabilei morți cuprinde structuri semice îmbogățite contextual. Pe de o parte, găsim formule complicate de sens pentru un lexem ca absență, pe de altă parte, structuri de semnificație ample, corespunzătoare unor cuvinte precum coșmar și angoasă. Absența femeii iubite, cauzată de moarte, rănește, sfârtecă și, chiar, ucide. “Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
iubite, cauzată de moarte, rănește, sfârtecă și, chiar, ucide. “Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ.” (Poemul 15, p. 27) Coșmarul diurn și insomnia eului liric amplifică angoasa până la resimțirea propriei morți repetate, graduale: “Eu am murit, mai/ întâi,/ atunci când n-ai/ mai putut în preajma/ mea să rămâi./ Apoi, când și trupul tău/ marele prag l-a trecut./ Și-n fine
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
am împins punguța mea neagră, pentru a se uita în ea... Cu mare atenție, fetița a deschis punga și a aruncat o privire înăuntrul ei; în secunda următoare am observat cum fața ei se întunecase de frică: -Este plină de coșmaruri, ghinion și tristețe! spuse dânsa -Ce pot face?asta este viața mea; egal ce aș face, nu o pot schimba. - Uite, ia punguța mea și privește! îmi spuse fetița. Cu mîinile tremurând de emoție, am deschis cu grijă și am
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
lung. Când puterile i-au slăbit de oboseala mersului, s-a oprit pe malul unei ape, s-a întins pe iarbă și a adormit ca un om trudit care alergase toată ziua. Somnul i-a fost însă zbuciumat, plin de coșmaruri și de aduceri aminte. Când s-a trezi, a descoperit în sânul său punga aceea cu galbeni, de care uitase cu totul în zilele acelea de mare zbucium. Se uită lung la ea, cu dispreț și ură, apoi îi făcu
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
carnea, când l-aștept, Simt niște gheare-nfipte-n piept Și licăriri de fluturi... Îmi mângâi trupul și roșesc Pierdută, numele-i șoptesc - L-aș copleși-n săruturi. Oricare clipă fără el Trece la fel de greu, la fel... Și parcă stau pe ace... Coșmarul meu cel mai cumplit: Visez că alta și-a găsit!?... Și... nu știu ce n-aș face. Mă zgâlțâie un frig drăcesc, Când văd că vine... Îl iubesc Cu flăcări vii din soare, Care îmi fac mințile scrum... De nu mă prinde
DRAGOSTEA EI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373529_a_374858]
-
ar fi banali și austeri, târâți prin renunțări și prin amaruri. Iubirea ta mereu plină-i de haruri. Îmi dai orice și-n schimb nimic nu-mi ceri, când eu renunț, în locul meu tu speri și visele le cureți de coșmaruri. Avându-te pe tine rădăcină înfrunt furtuni și viscole ușor, că nu poți fi decât biruitor lângă-o iubire de iubire plină. Tu faci din mine un învingător chiar și când viața-i crudă sau meschină. de Anatol Covali Referință
RĂDĂCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373626_a_374955]
-
spre care Mi-oi duce de-acuma valiză. Nu știu de soarta m-o duce Spre alte limanuri mai bune De stea-n Hollywood voi ajunge Sau ĵn Spania la cules de cặpșune. Nu știu ce semn de-ntrebare Ce vis sau coșmar am acum De este-nțelept sau eroare Sặ plec nebunește la drum. Da-n hrubặ la mine nu-i soare Și nici n-aș vrea sặ mặ-nsor Că barza din cuib cặlặtoare Vreau sặ cutreer, sặ zbor. Am stat la
BALADA EMIGRANTULUI GRẰBIT (PARODIE) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373636_a_374965]
-
nu știm cât de greu ne poate lovi un cuvânt? ********************************************** Există adevăruri ce trebuiesc totuși ascunse pentru că spuse fiind pot genera nenorociri și pot distruge destinul unui om sau pot învrăjbi oamenii.Treptat aceste adevăruri nespuse devin însă tăceri nemărturisite, coșmaruri care nu avem voie să le divulgăm, sunt tenebre care le purtăm în suflet toată viața. Ce patetic este spus toată viața! În fond ce este acestă viață pe tema căruia filosofăm atât de mult? Este oare reală această viață
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
un șarpe pe fâșia orizontului. Un bufnet o trezi din visare. Era Cristina care lovise ușa de perete înpingând-o cu piciorul, având mâinile ocupate cu tot felul de pachete cu ambalajele unul mai colorat decât altul. Așa scăpase Ana de coșmarul rătăcirii sale în furtună. Oare aceasta să se datoreze frământărilor sale din timpul zilei ? Totul era confuz, nimic clar din tot ce i se întâmplase. - Scuză-mă dacă te-am trezit din somn. Nu am vrut să fac zgomot dar
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
spus că...de acolo au primit străbunii lor mahmudelele. Iar acum, tot de acolo, ei trebuia să supraviețuiască. Rând pe rând, alte evenimente, nu mai puțin nefericite, au pătruns în viața lor...Viață devenită vis năucitor, cu o înșiruire de coșmaruri interminabile. Așa că jaful mahmudelelor a fost uitat...Costumele populare de la horă și mirabilele salbe s-au scurs chiar și din amintiri. Uitarea lor, ca o eliberare dintr-un vis chinuitor... În timp, acei oameni hăituiți și jefuiți s-au dus
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
mahmudelele/mi-aduc aminte giubelele...Crăcile goale ca niște furci/ mi-aduc aminte de turci./ Și iar mă gândesc la bieții copaci:/cum plătesc ei toamnei un veșnic haraci!”. Dacă aceste versuri răbufnesc din vulcanul memoriei mele, intru într-un coșmar terifiant. Văd toți copacii de pe culmile munților cum se smulg din rădăcini și coboară vijelios la vale, cu crengile și rădăcinile fluturând amenințător...Și brazii...și fagii...și stejarii...Toți se încolonează în șiruri nesfârșite și pornesc bezmetici pe șosele
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
Mă uit îngrozit pe culmile munților...sunt goale...goale!..Toți fug speriați din calea copacilor. Sunt cei cu fierăstraiele, cu topoarele, camioanele. Întărâtații copaci îi lovesc cu rădăcinile, cu crengile lor. Îi fugăresc, le distrug camioanele, mașinile, vilele...Spectacolul de coșmar mă sufocă...Strig după ajutor și mă trezesc transpirat. Mă uit pe fereastră și văd copacii îndoindu-se cuminți sub bătaia vântului, scuturându-și ultimele frunze...Frunzele galbene ca mahmudelele...Ce bine!..A fost doar un coșmar. Copacii se lasă
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
vilele...Spectacolul de coșmar mă sufocă...Strig după ajutor și mă trezesc transpirat. Mă uit pe fereastră și văd copacii îndoindu-se cuminți sub bătaia vântului, scuturându-și ultimele frunze...Frunzele galbene ca mahmudelele...Ce bine!..A fost doar un coșmar. Copacii se lasă în continuare sfârtecați. Cei cu fierăstraie, camioane, mașini de lux și vile impozante zâmbesc satisfăcuți. Totul este normal! Bine că toți copacii se lasă tăiați! Iar frunzele lor? Frunzele galbene ca mahmudelele...Și mahmudelele? Cine mai are
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
este normal! Bine că toți copacii se lasă tăiați! Iar frunzele lor? Frunzele galbene ca mahmudelele...Și mahmudelele? Cine mai are mahmudele? Poate doar colecționarii. Dar ei de unde le au? Cine sunt ei? Nu cumva...Nu, nu! Nu mai vreau coșmarul cu frunzele galbene ca mahmudelele! Mai bine păstrez în memorie imaginea legendarei hore din ziua de Înălțare. Ce horă sclipitoare!.. (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”, ed. Școala Gălățeană, 2005) Post-scriptum: Intrat în vârtejul vieții, uitasem numele autorului acelor frumoase versuri încrustate
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]