KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

da' n-aveam chip de dulăi, că ei n-au știință nici de frați, nici de cumnați, și dau de-a dreptul. ISPAS: Asta-i altă minune! Și leac pentru cotarle nu cunoașteți? Se apleacă, aruncă cu o piatră spre colțul casei. Schelălăit de câine.) Ați văzut? DĂNILĂ: Iaca nu ne-a venit în cap în ce fel și cum să facem... ANISIA: Ba, adevărul adevărat, bărbate, este că dumnealui, cumnatul Dănilă, părea a arăta mare grabă, și n-am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
află. Anisie... Anisie, să nu-ți mai spun o dată... ANISIA: Da' rămâi cu frate-tău și te pupă-n bot cu dânsul. Eu am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ai chitit pe toate cum nu se putea mai bine! Hai fuguța să-l vindem pe dumnealui pe-un preț bun, că, orice s-ar spune, tot cu paralele faci ce-ți place și când îți place. Tabloul 5 (Un colț de iarmaroc. Trec tot felul de oameni, după treburi. Într-o parte se vede, parțial, o dugheană amărâtă, cu firma scrisă mare și chinuit: LA HUZURUL TUTUROR. Dedesubt numele proprietarului: Marcu M. Marcu.) DĂNILĂ (intră cu gânsacul sub braț): Vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine și securea asta de pe prispă. Cine știe? Prinde bine la o nevoie... Măcar să aibă de ce mă binecuvânta cumnata Anisia. (iese pe la colțul casei, se aude un galop de cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2 luminișul din pădure.) DĂNILĂ: Vra să zică am ajuns iar aici. Am împins la o parte ce rămăsese din car și din boi. Iapa am priponit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și de ocrotire am eu trebuință, mamă Ilincă. Să fie Măria Sa sănătoasă și să-și vadă acasă cât de degrabă slăvitul soț și pe iubitul ei fiu, Brăduț-Voievod, care, după cum mi-ai spus, sunt plecați cu treburi tocmai în celălalt colț al împărăției. Iară eu oi fi mai departe mulțumită în preajma și sub mâna dumitale. Să-i spui din parte-mi jupânesei Luța, la care te duci, că-i doresc ușurare grabnică și sănătate ei și pruncului. Asemenea, îi doresc sănătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul cu plăcere Brăduț când s-o așeza să se-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara ceea din colț; i-om pune la-ndemână o ulcică de vin din care știu că-i place să guste. În timp ce se pregătește patul, intră Fata, cu o oală mărișoară și cu o ulcică, ambele smălțuite.) Ai venit, fată? Uită-te-n dulăpior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de alta... PAFNUTIE (dezvelește țintarul cu grijă, folosindu-se de toiag): Lasă-te de-astea... Al cui e rândul la mutat? SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cu bine! (Coșul este ridicat, dispare spre pod. Face câțiva pași, calcă strâmb) Ptiu, drace! (ridică talpa piciorului, o freacă) Aceasta numai pe pământ este cu putință: să te poticnești cum faci un pas și să-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și te-oi lua în cârcă până dincolo; că poate mi-i ceti și sfinția ta vreodată un acatist pentru iertarea păcatelor mele cele multe. Haidem, că-ndată-ajungem. (ies amândoi.) Cortina se ridică Tabloul 2 Interior împărțit în două. În stânga un colț de odaie, cu o masă țărănească, cu trei picioare, două scăunele și o laviță pe care stă Sisoe. Ține mâinile pe creștetul unei babe îngenunchiate și pare a se ruga. În dreapta dincolo de ușa care desparte cele două încăperi, o odaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
poruncesc să faci imediat așa cum te vei simți îndemnat! MICUL PRINȚ: Aș vrea să mă așez undeva... REGELE: Îți poruncesc să te așezi! MICUL PRINȚ: Da, însă mantia Măriei Tale acoperă cam toată planeta... REGELE: Îți poruncesc să dai un colț un colț la o parte sau să te așezi deasupra! MICUL PRINȚ (se așază): Măria Ta... Cer iertare că întreb ceva... REGELE: Îți poruncesc să întrebi ceva! MICUL PRINȚ: Măria Ta... nu văd pe nimeni pe-aici. Peste cine domnești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
faci imediat așa cum te vei simți îndemnat! MICUL PRINȚ: Aș vrea să mă așez undeva... REGELE: Îți poruncesc să te așezi! MICUL PRINȚ: Da, însă mantia Măriei Tale acoperă cam toată planeta... REGELE: Îți poruncesc să dai un colț un colț la o parte sau să te așezi deasupra! MICUL PRINȚ (se așază): Măria Ta... Cer iertare că întreb ceva... REGELE: Îți poruncesc să întrebi ceva! MICUL PRINȚ: Măria Ta... nu văd pe nimeni pe-aici. Peste cine domnești? REGELE: Peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
tine, dar n-am ce-ți face. Nu te poți ajuta decât singur. (Se lasă perdeaua-nor, Micul Prinț trece la al patrulea asteroid. Tușește ușor, se ridică perdeaua-nor. Afaceristul este cufundat în calcule, ridică rareori ochii spre interlocutor. Are în colțul gurii o țigară stinsă) Bună ziua! Vi s-a stins țigara. AFACERISTUL: 3 și cu 2 fac 5; 5 și cu 7 fac 12; 12 ori 12 fac 144. Bună ziua. 144 și cu 200 fac 344. N-am timp s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
îndepărtează-te. Se face noapte și trebuie să ies la plimbare. Nu-i bine să te întâlnesc în drumul meu noaptea. Scade lumina, fond muzical, se filează. La reaprinderea luminii, se vede spre dreapta un copăcel și, mai departe, un colț de lan de grâu. În partea stângă o fântână cu scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua... Dar cine-i? Nu văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

nu e băgat în seamă. Că ea e personaj principal. Cât timp am stat de vorbă, a zorit-o să plece înainte de încheierea programului. A pus obloanele. Un sfert de oră s-a chinuit să mute un scaun într-un colț. Asta înseamnă că a fost ocupat. Totuși, de remarcat că, în general, oamenii ăștia au un alt ritm. O altă accepțiune a timpului. Pe un perete crăpat, un calendar a încremenit la luna martie. Un carton anunță că au de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

moș Dumitru a ieșit. Mergea să pună la cale treburi de taină... Omătul abia își mai trăgea sufletul, ascuns pe vreo margine de gârlă ferită de soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
curte. Bătând în ușă, Costăchel vorbea așa, ca pentru el, dar cu voce tare: „Să vezi că nașii nu-s acasă. Vorba ceea: „Vino la ora două, că eu la ora douăsprezece plec de acasă”. Auzi-l cum bârfește pe la colțuri - a vorbit învățătorul, deschizându-le ușa. Ce să facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
lui Bounegru, domnule inginer? a întrebat Costăchel într-un moment de pauză. Din câte îmi dau eu seama, până în prezent studiază terenul - cum s-ar spune - și așteaptă evoluția evenimentelor. Toată ideologia lor e de inspirație nemțească. Își vor arăta colții când vor primi dezlegare de la stăpâni... Oricând pot deveni foarte agresivi, pentru că - după cum spun ei - vor să ajungă la putere în țara asta. De aceea nu se vor da în lături de la nici o mișelie... Vor acționa la orice nivel, începând

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
spun ei - vor să ajungă la putere în țara asta. De aceea nu se vor da în lături de la nici o mișelie... Vor acționa la orice nivel, începând cu satele. Aici la noi au un motiv în plus să-și arate colții. Nu știu dacă obștea din vreo altă comună și-a ales singură primarul, așa ca la noi. Vă imaginați cât de greu suportă ei acest fapt, care dăinuie de câțiva anișori buni? Să nu fie de deochi. Terminându-și ideea

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
în ușă l-a oprit pe Petrache în mijlocul încăperii. „Cine o fi la vremea asta? Paznicul unde-i?” Și-a dus instinctiv mâna la buzunarul unde ținea cheile de la casa de bani... Erau la locul lor. S-a repezit în colțul unde ținea un ciomag sănătos - să fie acolo pentru orice eventualitate... După ce s-a văzut astfel înarmat, a întrebat. Cine-i acolo? Ușa a fost aproape smulsă din țâțâni... În birou a intrat Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu, care s-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
cred eu? Ce crezi tu? Eu cred că aici îi mâna legionarilor - a lămurit Costăchel îngândurat. Tu ai băgat de seamă ceva? Uite că nu. Ce să bag de seamă? La multe case sau prăvălii distruse se zărește câte un colț de perdea de la geam tras într-o parte și câte un chip care iscodește ulița. Tare mă tem că pe lângă distrugerile făcute i-au și bătut. Poate or fi fost și morți. Cine știe? Prea arată înspăimântați toți. Măi Petrache

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici straja dreptății și zid de apărare creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc!” Când inginerul a sfârșit de citit, Costăchel, cu privirea pierdută într-un colț al încăperii, se revedea în clipa când - în 1917 - a depus jurământul lângă tunul lui. Vibra din străfundul ființei strângând în pumn faldurile drapelului de luptă... Petrache rămăsese cu ochii fixați pe figura aspră a lui Costăchel. Inginerul i-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
în minte Măriucăi: „Cine știe ce-o fi tras el acolo? El, care n-o știut de porunca nimănui”... O spuză de stele a început să se înfiripe pe cerul înalt, iar un corn de lună stingher atârna într-un colț de cer... În timp ce Petrache și Didina treceau pârleazul, inginerul Cicoare - punctual ca o eclipsă - bătea în poartă. Îndata mare, domnule inginer! - a rostit Costăchel din pragul casei, cu lumina bucuriei ieșită la vedere pe chipul lui uscat. A deschis poarta

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
așa nu a mișcat nimeni în front... În fața colonelului se afla un zid de trupuri! ... Văzând asta, colonelul a rostit doar un „Bravo, ostași!” A salutat și a părăsit platoul. Mă tem să nu fi avut și o lacrimă în colțul ochiului... Când a amurgit binișor, ne aflam în tren, echipați de război. Destinația? Nimeni nu ne-o spus-o. Colonelul și ofițerii care ne-au instruit au urcat în primul vagon. Ordinul era să nu coboare nimeni până la capătul drumului

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ea și despărțirea de Costache. - a oftat Petrache, ca și cum faptul s-ar fi petrecut ieri... Am împărțit grupa în două. Jumătate sub comanda mea, jumătate sub comanda caporalului Tânjală. Plecare la interval de o oră între formații. Punct de întâlnire, colțul de nord al cimitirului... În ziua aceea, până în seară, am avut timp să-i povestesc colonelului despre liceul lui Bașotă, despre sat și toate câte le știam... Seara, la despărțire, colonelul m-a luat mai la o parte și mi-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac... Petrache trăia din plin desfășurarea atacului povestită de Costăchel. În clipa următoare, a intervenit: N-o să mă credeți, dar... Eu cu plutonul meu mă aflam în colțul dinspre apus al cimitirului... Când s-a dat semnalul, am zburat la atac. Nici nu știu când am ajuns la cele două răchiți de la cotul drumului. De acolo până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]