2,842 matches
-
sau autoritate intelectuală. Rar sunt tot victime ale bărbaților; - Valoarea de relație a bărbaților este cea de protectori și a femeilor cea de îngrijitoare; - Femeile sunt pasionate să se dezbrace, să colinde magazine. Bărbații sunt pasionați de putere și să colinde „globul” sau măcar să îl comenteze; - Femeile înfățișate „color” sunt frumoase, senzuale, dependente. Cele care studiază, fac carieră și sunt independente sunt „alb-negru”; - Rețeta ca o femeie să fie aproape complet neinteresantă este să fie profesionistă, elevă sau studentă (cazul majoritar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Wilhelm Furtwängler să-l numească noul concertmaestru al Filarmonicii din Berlin. Avea să rămână timp de cinci ani în fruntea filarmonicii berlineze, epurat apoi, în calitate de evreu, imediat după venirea naziștilor la putere. Exilat din Germania în 1934, Goldberg avea să colinde Europa și Extremul Orient, în calitate de solist și în duo cu pianista de origine ceho-ungară Lili Kraus. Destinele lor s-au împletit ulterior în bine și în rău, fiindcă aflați fiecare în turneu în Java, au fost luați prizonieri odată cu invazia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
a născut Isus. - De bucurie, omul nu tremură. Omul tremură ba de frig, ba de frică. Ba de-amândouă, cum se mai Întâmplă pe lumea asta... - Bine, de frică, zic mama râzând. Să zicem: de frică de câini...Când noi colindăm, În unele gospodării unii câini au rămas dezlegați. Și-atunci nouă ne e frică... De câini... - Frică, dar nu de câini, zic. Noi tremurăm de frică de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar ei nu sunt creștini - creștin venind de la Crist, Hristos, cum Îi zicem noi, după greci; sau după calendarul japonez - și acela e sucit, nu-i ca al nostru... - Hai, cântă și tu cu ceilalți!, mă Îndeamnă mama. Hai să colindăm cu toții... Îmi șterg lacrimile (numai de ger, nu de altceva) și mă iau după mama. Jos, În curte. E atâta omenire În curte, Încât, de capetele lumii, nu pot vedea vârful Pomului. Mă Întorc la locul meu, pe calidor. Cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sunt tot una cu clopoțeliștea stelelor noastre de colindători-cu-glasuri-tremurate și zurgălăii de sus, de la gâtul cailor zburători sunt una cu cei ai cailor-mergători. Și-ntâia oară... Întâia oară, când vin cu noi, colindătorii-elevi, mulți oameni mari, În afară de vizitii; și le colindăm noi pe maicile de la Hirova - și ele ne binecuvântează și ne mângâie pe creștete; și le mai colindăm noi pe maicile de la Tabora și ne mângâie și ele; și prima oară când, la Întoarcere, Îi colindăm bine-bine pe călugării de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
una cu cei ai cailor-mergători. Și-ntâia oară... Întâia oară, când vin cu noi, colindătorii-elevi, mulți oameni mari, În afară de vizitii; și le colindăm noi pe maicile de la Hirova - și ele ne binecuvântează și ne mângâie pe creștete; și le mai colindăm noi pe maicile de la Tabora și ne mângâie și ele; și prima oară când, la Întoarcere, Îi colindăm bine-bine pe călugării de la Curchi, chiar În biserica-de-iarnă, după aceea În trapeză. După aceea... Aud, ca prin ceață, când de tot fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În afară de vizitii; și le colindăm noi pe maicile de la Hirova - și ele ne binecuvântează și ne mângâie pe creștete; și le mai colindăm noi pe maicile de la Tabora și ne mângâie și ele; și prima oară când, la Întoarcere, Îi colindăm bine-bine pe călugării de la Curchi, chiar În biserica-de-iarnă, după aceea În trapeză. După aceea... Aud, ca prin ceață, când de tot fierbinte, cu miroznă de sobă Încinsă și tămâie și coajă de măr pe plită; când prin ceață de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pohodit siberiile; și tot așa, de săracii călugări de la Curchi: unul nu s-a mai Întors din cei tunși și rași și dezbrăcați și bătuți cu nagaica și cu tocul naganului și pohodiți na sibir - cei pe care i-am colindat, sunt ascunșii și fugiții și trecuții dincolo de Prut. Și mai aud că ce sărace au mai rămas mănăstirile noastre bogate, după ce le-au jăcuit și stricat și pângărit Tătarii de ruși, acum trei ani, la Ocupație - și Încă mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de gând să ne ducem În altă-parte, dar au de gând vremile să deie peste noi; că nu-i cum vrè omu’, ci cum dă Domnu’... Că nu degeaba a or-ga-ni-zat dom’derector on Pom; ș-on Crăciun; ș-o Colindă - de-ai zice că-i ceai’ de pe urmă... - Da mai taci, Iacobe, nu cobì!, zice Mătușa Domnica. Și ce te-apuci să vorghești vorbe din aiestea față de-un copchil? - Uite, m-apuc. Să vorghesc vorbe... Ca să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
părinții: Mănenii aveau colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra, să amintească despre Isus, că s-a născut, numaidecât se Întorceau la cerbi și brazi, la nunți cu stelele, iar de colindat, colindau cum se colindă: În cete, umblând din gospodărie În gospodărie după prietenie și neprietenie - și chiar dușmănie (de Crăciun, oamenii de Împăcau, se „iertau” unii pe alții, unii ziceau: «Iartă» și se Închinau până la pământ, ceilalți ziceau: «Fie iertat cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra, să amintească despre Isus, că s-a născut, numaidecât se Întorceau la cerbi și brazi, la nunți cu stelele, iar de colindat, colindau cum se colindă: În cete, umblând din gospodărie În gospodărie după prietenie și neprietenie - și chiar dușmănie (de Crăciun, oamenii de Împăcau, se „iertau” unii pe alții, unii ziceau: «Iartă» și se Închinau până la pământ, ceilalți ziceau: «Fie iertat cutare» și-l atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul viers din colindă - și colindau colinda-de-la-fereastră (În care era vorba de fereastră). După care gazda deschidea larg ușa: - Da intraț’! Da veniț’ cu Vestea! Și intrau, cu Vestea și o mai vesteau o dată, În casă, prin colinda-din-casă - și Vestea aceea vesteà, printre brazi și cerbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi”. Însă de acel Crăciun, al lui ’43, veniseră cu toții; se adunaseră la școală; se strânseseră la Pom. Vor fi simțit și ei ceea ce simțise Moș Iacob și de care se temea atâta Mătușa Domnica... - ... că n-or să mai colinde, nici la ferestre, nici la Pomul școlii; nici colindele lor, păgâne - dar ce frumoase, Doamne, ce frumoase..., zice mama târziu, mult mai târziu. - Cam așa, Încuviințează tata. Bieții oameni: presimțeau prăpădul, Îl prevedeau, Îl auzeau cum vine. Știau că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bântuită, atracție turistică De câțiva ani, Halloween se sărbătorește și în România. Copiii sunt mai mult decât bucuroși să fie Harry Potter sau prințesă o seară pe an și să aibă voie să mănânce dulciuri periculoase pentru dinții lor. Nu colindă pe la ușile vecinilor încercând să-i sperie, în tradiția sărbătorii americane și nici n-ar fi viabil din punct de vedere economic: câți vecini ar da drumul la ușă unor derbedei îmbrăcați diavolicește și câți ar ști că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
aibă mândria că bărbatul îi pleacă din casă ca scos din cutie. Deși, dacă era să se gândească bine, Sidonia niciodată nu avusese asemenea preocupări, cu toate astea, Trofin și Ovidiu arătau impecabil! Dimitrie avea părul proaspăt spălat, lucea, probabil colindase pe la foruri superioare cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-ar fi sesizat nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lapte vitaminizat, a patrulat goală prin cameră, ca porii să absoarbă în voie soluția calmantă. S-a prezentat la întâlnire punctuală. Ceva din verva de dimineață se consumase. Bărbatul nu prea avea umor. Au luat minicarul și au pornit să colinde stațiunile. Se țineau de mână. Din când în când el o prindea de mijloc. I-a spus că e tehnician dentar, că o duce bine. N-avea salariul prea mare, i-a spus, dar nu era zi lăsată de la Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna plin de mâzgă și anevoie te scoate în câmpul acoperit de ciulini, unde, într-o pustietate întristătoare, se arată heigheșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viața ei era și plecarea fraților mai mari, cu pribegii. Îi numărase: patruzeci și cinci de tineri porneau pe jos spre pământuri străine, spre Hamburgul de unde se întinde oceanul nemărginit. Erau gătiți de drum, cu tot calabalâcul în spate, și colindau mahalalele neamului, cântând cu durere, luându-și pentru totdeauna rămas-bun de la pământul pe care se născuseră. Au cântat și la casa rabinului, și rabinul nu s-a arătat; și au pornit mai departe, întovărășiți de o mare mulțime; și pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și izbutea să-și cumpere o panglică nouă, o bluză, ori o pălărie de paie. Ion Rusu zicea: —Eu pe Tudorița mea o port modest... Nu-mi place luxul. Chiar să am avere, tot așa aș purta-o... Și el colinda pe drumurile lui, iar fata se năcăjea singură să se îmbrace. Singură își plivea și-și prășea o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Acu nu-l mai cunoșteam... El e?... Da, el e... răspunse râzând Tudorița. Și așezându-se alăturea, pe divan, deodată își schimbă glasul și începu să-i spuie o taină mare. Vartolomei, tatăl lui Ștefan, era un vântură-țară și a colindat multe târguri și sate, ba ca notar, ba ca vechil, până ce, la urmă căzând tot mai tare în patima beției, a ajuns să nu-l mai primească nimeni; și s-a întors iar în târg aici... Cu un singur băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La munte la noi, altfel sună fluierul, grăi el după ce se opri. Cânți sus - și-ți răspund parcă văile și adâncurile. Aș, ce-mi spui tu, măi Barbă! strigă Sandu vătaful. Iaca, să-ți spuie Iana mea - de pe când am colindat noi munții... — Am fost noi prin multe părți de lume... răspunse Iana visătoare, apropiindu-se de căldura focului. — Am fost, urmă Faliboga. Și câtă pădure și câtă câmpie am străbătut noi pe cai!... Noi în vremea noastră am avut meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al tradiției, după cum trupul funcționarului de firmă îmbrăcat în costum nu găsește deloc nefirească poziția formală a samuraiului. Cei întorși de dincolo Filmul de groază în Occident și în Orient Atunci când nu va mai fi loc în iad, morții vor colinda pe pământ. Peter/Ken Foree, Dawn of the Dead Problema morții este singura care merită, cu adevărat, atenție. Trebuie precizat, ab initio, că thanaticul s-a menținut în sfera sublimului doar atâta vreme cât el a constituit obiectul pur al metafizicii sau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a încheiat. Mă urc în trenul rapid care mă va duce la aeroport în treizeci de minute. Las în urmă Cetatea Eternă care mă atrage ca un magnet de câțiva ani. Orașul în care mă simt minunat ziua, când îi colind străzile, muzeele și bisericile, dar în care seara mă simt stingheră și mai singură ca oricând. M-am obișnuit și cu asta. Nu voi lăsa singurătatea să îmi cen zureze viața. Is this seat taken? Tresar. Un domn îmi cere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pavajul rece. Când m-a văzut, a început să scoată niște icnete, și un potop de vorbe i-au ieșit din gură. Da, știam, voia să iau mâța și să mă car de acolo. Mi-a dat mulți bani. Am colindat toată dimineața cartierul. Același ritual. Aceleași priviri temătoare, aceleași poticneli. Unii dădeau numai câteva mărci, alții, cei mai speriați, scoteau cu zecile. În câteva zile mi-am învățat bine rolul. Am plecat de la muncă, am cumpărat o cutie frigorifică. O
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cenușii, trupul său obosit și subțire se prelingea pe lângă ziduri. Continua să meargă s-o vadă. Uneori ploua, alteori cerul era devreme strălucitor. Dar înainta de parcă n-ar fi avut acoperiș și era sortit cu primele gene de lumină să colinde orașul, cu ochii mereu mai adânciți în orbite, înfierbântat și cu sângele vibrându-i de emoție. Neodihnit în toate sensurile. O vedea de la distanță și inima îi pocnea în piept, pocnetul răsuna în tâmple și se simțea fierbinte și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]