46,314 matches
-
din Lettre se folosește de extrase și de comentarii, pe marginea lor, din publicații americane și europene. Își lasă cititorii să decidă singuri în privința autenticității documentelor. Care sînt extraordinar de interesante și destul de plauzibile. Aflăm (bănuiam) că în conducerea Partidului Comunist Chinez opiniile au fost împărțite. Mai aflăm că Deng Xiaoping, eminența cenușie a PCC, a avut cuvîntul decisiv în declanșarea represaliilor, ceea ce nu știam. Sîntem surprinși că Zhao Ziyang, secretarul general al PCC, a fost hotărît contra și că a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
cîțiva ani cu Llosa îl găsea de aceeași parte - rea! - a baricadei. Grass se numără printre cei care, trăindu-și întreaga viață la adăpostul civilizației occidentale, delirează pe tema ororilor acestei civilizații și a victimelor ei din rîndul țărilor foste comuniste ori din lumea a treia. Cînd s-a dus o dată la Gdansk, pe vremea regimului comunist polonez, n-a putut consuma carnea conservată de pui pe care regimul cu pricina, ca și cel din restul lagărului, o servea cotidian cetățenilor
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
cei care, trăindu-și întreaga viață la adăpostul civilizației occidentale, delirează pe tema ororilor acestei civilizații și a victimelor ei din rîndul țărilor foste comuniste ori din lumea a treia. Cînd s-a dus o dată la Gdansk, pe vremea regimului comunist polonez, n-a putut consuma carnea conservată de pui pe care regimul cu pricina, ca și cel din restul lagărului, o servea cotidian cetățenilor lui. S-a întors repede la fosta RFG la hrana ecologică și la securitatea stomacului său
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
mult în ultimii ani. Nu ne mai aflam după Congresul XX al PCUS, care combătea stalinismul, după drasticele reacții la mișcările politice și populare antidogmatice. Dacă e să folosim analiza lui Milorad Djilas, tehnocrații, de care depindea succesul industrializării statelor comuniste, au trebuit să cedeze locul ideocraților, fără de care sistemul comunist amenința să se prefacă într-unul capitalist. Garanți ai purității ideologice, aceștia din urmă au văzut venindu-le rîndul. Tezele din iulie '71 au reflectat cotitura de la tehnocrație la ideocrație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
XX al PCUS, care combătea stalinismul, după drasticele reacții la mișcările politice și populare antidogmatice. Dacă e să folosim analiza lui Milorad Djilas, tehnocrații, de care depindea succesul industrializării statelor comuniste, au trebuit să cedeze locul ideocraților, fără de care sistemul comunist amenința să se prefacă într-unul capitalist. Garanți ai purității ideologice, aceștia din urmă au văzut venindu-le rîndul. Tezele din iulie '71 au reflectat cotitura de la tehnocrație la ideocrație în România comunistă: ele au fost un fel de Contrareformă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
un fel de Contrareformă în sînul religiei marxist-leniniste. Reforma lui Dej își trăise traiul, așa limitată cum fusese. În cuvîntarea lui, N.C. a atacat direct liberalismul și fără echivoc. Mai echivocă e problema naționalismului. N.C. îl refuză, teoretic, ca ortodox comunist ce se află, dar îi dă, cu începere din 1971, posibilitatea să se manifeste ca niciodată înainte. Cultul personalității lui N.C., de altfel, inseparabil de Teze, care l-au fundamentat, are absolută trebuință de naționalism: doar pe fundalul istoriei naționale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
mai mult sau mai puțin religioasă. Ideologiile extremiste au funcționat ca niște religii. Și au încercat să-și creeze cultura potrivită scopurilor, modificînd ori inventînd tradiții, și amenințînd cu represiunea cultura și tradițiile rebele față de acest proiect. Proletcultismul din țările comuniste a vrut să lichideze trecutul cultural. Talibanii au dinamitat statuile uriașe ale lui Buddha, vechi de un mileniu și jumătate, găsindu-le blasfematoare. Pe scurt spus, talibanizarea este, la origine, o calibanizare. Regimul actual de la Kabul a debutat cu o
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
Gheorghe Grigurcu Unul din aspectele deplorabile ale epocii comuniste l-a constituit, după cum prea bine se știe, bifurcarea destinelor scriitoricești: unii autori au înțeles a-și păstra integritatea conștiinței, cu prețul nu doar al interdicției de exprimare, dar și cu cel al unor grave distorsiuni existențiale, mergînd pînă la
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
a vedea ce se ascunde dincolo de aparențele lor: "Desigur, viața sufletului a primit, pe lîngă trăsăturile etapelor vîrstei și acea confruntare cu împrejurările dramatice ale deceniilor care au urmat adolescenței, cînd am devenit prizonier al acestor crude și nefirești terori comuniste". Stăpînit de idealuri literare, scrie la 17 ani o piesă de teatru, Viața ascunsă, urmată de cîteva nuvele, de o altă operă dramatică, La farmecul nopții, și de romanul Blocada. Se integrează acelui înfrigurat intermezzo dintre 1945 și 1948, cînd
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
copilăriei, acum eram condamnat să înfrunt adversitatea nimicitoare a Sovietelor. Am rătăcit într-o lume străină, fără țel". Iată situația unui ins care a refuzat compromisurile! O ameliorare intervine în momentul în care, în zorile "liberalizării" îngăduite tactic de cîrmuirea comunistă, Pavel Chihaia e angajat de către George Oprescu, directorul Institutului de istoria artei, care i-a fost profesor la Facultatea de litere, la secția medievală a Institutului. Scriitorul recunoaște că e nevoit astfel "a lua viața de la capăt". Inițial fără pregătirea
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Danemarca, una în Spania, una în Germania, precum și o serie de studii. În paralel, reia un vechi manuscris literar, romanul Hotarul de nisip, produs în contextul nefavorabil al anilor 1952-1954, în care e vorba de persoane care trăiau drama persecuțiilor comuniste, ca și de o încercare ratată de evadare din lumea subordonată Sovietelor. Apare însă un fenomen în măsură a determina o formă de alterare mai puțin aparentă, însă nu mai puțin gravă pe care o suferea personalitatea creatoare, din pricina contextului
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care își păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale". După care urmează precizarea judicioasă că, în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală, în raport cu care însă oamenii se puteau manifesta divers. Sclavii erau pe atunci de două feluri. Unii care, temîndu-se de mizerie și persecuții, sau avînd doar acel "sentiment respingător al sclaviei
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Primul volum din La vest de Eden a apărut în 1995, iar al doilea, publicat anul trecut, îl continuă cu o serie de nume importante pentru o înțelegere cît mai nuanțată a fenomenului. Scriitorilor români care au părăsit, în perioada comunistă, țara li se adaugă cei din zona "exilului interior", autori ca Lucian Blaga, Vasile Voiculescu sau mai puțin cunoscuții Marc-Mihail Avramescu, Sandu Tudor. în mica notă introductivă, Cornel Ungureanu promite și un al treilea volum, "preocupat cu prioritate de perioada
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
relaxat și preocuparea pentru toate fațetele lucrurilor discutate confirmă promisiunea, se poate identifica o atitudine de fond care o infirmă. Premisa de la care pornește Cornel Ungureanu în discutarea destinului literar al acestor scriitori este aceea că, evadînd din închisoarea culturală comunistă, ei au fost, într-un fel, deturnați de la destinul care li se rezervase, deci au rămas toată viața, indiferent de realizări, indivizi exilați - cu mulțimea de complexe aferente - și acesta este un lucru bun, reconfortant în orice caz pentru cei
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
de a fi între aceleași coperți poet, critic și teoretician. O să le luăm pe rînd. Miza cărții pare să fie însă aceea a teoriei, după cum se vede și din titlu. în anii poststructuralismului importat cu frenezie în România ultimelor decenii comuniste, multe minți strălucite din intelectualitatea noastră au visat la o sistematică a poeziei, la clasificarea cea mai adevărată (și deseori cea mai sofisticată), la ordonarea o dată pentru totdeauna (deși schemele obținute se declară mereu a fi doar unele posibile) a
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
înjurătură, totul pe un ton ironic, deși judecata e tăioasă ca o lamă. Neobișnuit cu un astfel de tratament, menajat de cîteva decenii bune (cam de pe cînd n-a mai publicat nimic valoros) de o critică emasculată de practicile cenzurii comuniste, prozatorul își iese din pepeni (e anotimpul potrivit) și se răfuiește public cu directorul revistei care a găzduit cronica și cu acela al unui cotidian care a reprodus-o și a comentat-o malițios. Autorul cronicii fiind la început de
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
parte, inexistența unor supape risca să ducă la o explozie, iar pe de altă parte la literatură și la teatru ajungea (și ajunge și astăzi) un procent minor din populație, și anume acei oameni care, cel puțin în viziunea autorităților comuniste, erau mai puțin periculoși. Intelectualii fac, eventual, planuri sofisticate, dar nu prea trec la fapte - aceasta pare să fi fost ideea, Dumnezeu știe cît de departe de adevăr. În același timp, puterea vremii știa că intelectualilor oricum nu le poate
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
pereți de zid. Agricultorii proprietari pe un pămînt cu o suprafață pînă la 50 ha, cărora nu li s-a confiscat moșia prin reforma agrară, din martie 1945, au în răstimpul acesta de așteptare, pînă la instituirea legală a paradisului comunist, o soartă și mai tristă decît aceea a muncitorilor agricoli. Aceștia din urmă cel puțin sunt exploatați, dar odată exploatați, lăsați în pace, pe cînd proprietarii sunt exploatați și în același timp torturați". Era atît de strîmtorat încît, în noiembrie
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
toată sărăcia lor să-mi plătească forțat un tribut pe care nici ei, nici eu nu l-am prevăzut posibil niciodată!". De aici trece, brusc, la considerații generale despre burghezia românească. Văzînd cît de anemică este în lupta cu puterea comunistă care se înstăpînea, emitea, de aici teoria că lipsa de rezistență a burgheziei, "este cea mai bună dovadă că ea a fost o creație artificială a capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
adevărata burghezie n-a existat la noi". Să mai spun că, aici, vorbește vechiul tradiționalist antiliberalist și potrivnic capitalismului? În realitate, într-un veac de dezvoltare, burghezia românească și capitalismul românesc au fost o realitate incontestabilă, lovite, acum, de puterea comunistă în chiar centrul lor vital. Nu face el însemnări despre actul naționalizării întreprinderilor industriale din 11 iunie 1948? Ba chiar, el, anticapitalistul, găsește noii legi și părți pozitive pentru că de fapt, capitalismul românesc n-a favorizat decît invazia capitalului străin
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
pozitive pentru că de fapt, capitalismul românesc n-a favorizat decît invazia capitalului străin. ("Teoreticește, așadar, se pot aduce argumente puternice în favoarea legii votate la 11 iunie 1948"). Dar, i se pare, că, practic, experiența, poate, nu va confirma prevederile socialismului comunist. Sechelele vechilor sale concepții tradiționalist conservatoare și antiliberaliste apar, puternic, atît de tîrziu totuși, la suprafață, în dauna adevărului istoric. Dar, acum la bătrînețea lui înaintată, e pîndit de mari pericole. Cel dintîi e cel al pierderii pensiei sale de
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
în Universitate aruncat ca un netrebnic!". E citat, în septembrie 1948, la Comisia pentru revizuirea pensiilor. Și i se suspendă pensia: "Asfel, începînd de astăzi, perioada de mizerie este deschisă pentru mine. Dacă tradiția europeană nu va triumfa contra nebuniei comuniste voi sfîrși ca un cerșetor". Așa a și sfîrșit-o, adăpostit, din milă, de d-na Aslan, la Institutul de Geriatrie, unde îl mai vizitau foștii lui studenți și, apoi, colegi, M. Ralea și T. Vianu, care îi lăsau, la plecare
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
venit asupră-i și excluderea din Academia Română, al cărui președinte fusese din 1940 pînă în 1944. Faptul s-a produs treptat. La 20 mai 1948, în București fiind, nota în jurnal: "Academia Română este amenințată cu desființarea. Era de așteptat. Regimul comunist nu poate tolera un cuib de naționalism, așa cum este de fapt Academia Română". Cîteva zile mai tîrziu revenea: "Ieri s-a pus în discuție la Academie proiectul de modificare al Legii din 1870, după care ar urma să fie declarată Academia Română
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
când a șușoti pentru sine prin sertare era un act de curaj. Iar singura, fragila, apărare în fața temerității cu care Victor Felea înegrea mii de pagini a căror divulgare (prin delațiune, de pildă) i-ar fi fost fatală în fața puterii comuniste este perfect desemnată de văduva sa, Lidia, care a îngrijit selecția de la Albatros; cele 36 de caiete și 8 mari carnete erau ocrotite mai cu seamă: "de felul său de a fi: modest, retractil, marginal (și marginalizat), pe scurt, o
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
filialele gras finanțate de la buget? Duhnind a mucegai și reinventând la nesfârșit roata, prea mulți dintre cei care mănâncă o pâine caldă sub zidurile întărite ale Academiei nu reprezintă nimic altceva decât triste rămășițe ale așa-zisei "culturi și civilizații comuniste". Aceeași presă care ignoră seniorial dejecțiile basculate de ani de zile și de "România Mare", și de "Europa" și de "Atac la persoană" s-a năpustit pe Academia Română, ca și cum acolo ar fi fost marea hibă. Academia Română are evident, vina ei
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]