4,658 matches
-
început am încercat să mă fofilez. - Trăiesc în îndoială, am răspuns. Îndoiala de dinaintea alegerii între cel puțin două lucruri certe. Altfel nu e vorba despre o îndoială, ci doar despre o confuzie. - Și de ce mi-aș încredința nepotul unui om confuz? m-a încolțit Faroald. N-aveam altă ieșire decât să spun adevărul. - Cred doar în Dumnezeul creator și în puterea lui Iisus de la care ni se trage mântuirea. Recunosc că m-am rătăcit, poate chiar din pricina avalanșei de cuvinte citite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ni se trage mântuirea. Recunosc că m-am rătăcit, poate chiar din pricina avalanșei de cuvinte citite și auzite, precum și din pricina despicării firului în patru. Faroald a dat din cap și a schițat unul din rarele lui zâmbete. - Oi fi tu confuz, dar măcar nu ești mincinos. Acum putem merge la culcare și fiecare dintre noi să se roage zeului care știe să-i vorbească pe înțelesul lui, căci un zeu care nu izbutește să se facă înțeles nu este un zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât gloria pe care o presupunea. Odată întorși la Pavia în noaptea următoare, Rotari m-a chemat la el. L-am găsit stând în pat, scăldat de o sudoare rece și cu răsuflarea îngreunată. Părea că și judecata îi era confuză. Medicul evreu pe care l-am chemat și căruia i-am semnalat o posibilă otrăvire fără să-i spun cu ce i-a privit gingiile, i-a ascultat pulsul și l-a pus să urineze într-o oală de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Putea să Întâlnească o altă femeie. Putea să se Îndrăgostească, s-o ia de soție, să-și construiască o altă familie. Și astfel, legănându-se la gândul că se eliberase de ea, de ei, de el Însuși, Antonio adormi, visând confuz că avea din nou douăzeci de ani, că era la mare și se jucau cu mingea, sau făcea o partidă de șah pe o plajă aglomerată, plină de fete drăguțe și neștiutoare, că Înota În apa limpede, se scufunda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niciodată privit astfel. — Tu nu ești cu adevărat unul dintre noi, spuse necunoscutul. Acum Îți spun un lucru, Elio Fioravanti, și ține-l bine minte. La Regina Coeli este o scară - cine nu o urcă, nu-i roman. Elio bâlbâi confuz că nu făcuse toate acele lucruri pentru că așa voia. Se trezise prins În ele, asta-i tot. Viața este această Înșiruire de Întâmplări banale, cazuale, chiar lipsite de sens, ale căror consecințe sunt atât de imprevizibile, atât de disproporționate uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atâtea alte mii, cu părul strâns În coadă de cal, cu tricoul În dungi colorate, care-i lăsa descoperite clavicula și brațele prea subțiri, cu blugii atât de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii: pe ecranul computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
abandonat pe spătar, fericit. Și Îl simțea În ea - iute, dur, regulat și generos. Se rușina apoi, căci În visele acelea iubea un Antonio care nu mai exista de atâția ani, sau exista doar pentru câteva clipe În visele acelea confuze și atât de repede stinse. Privi nesigură revistele Îngrămădite pe scaun. Pe coperta lucioasă a revistei Men’s Health era fotografia unui spate masculin, gol, lucios și musculos, căruia Antonio Îi semănase cândva și se amăgea cu gândul că Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
denunț pe soțul meu. De când s-a pronunțat sentința de divorț a devenit din ce În ce mai agresiv, spuse, forțându-se să-și ia un ton neutru, convingător și detașat. Tastatura calculatorului Începu să țăcăne. Și toată hotărârea ei se risipi. Se simți confuză, cu capul golit. Căci există un singur mod corect de a face lucrurile și o sută de mii de moduri greșite. — Astăzi și-a pierdut controlul și a Încercat să mă ucidă, spuse - și În același timp se gândea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dario nu era doar o fantasmă a dorințelor lui, zeul absent al zilelor lui. Emmei, care Îi surâdea misterioasă, Îi făcu un semn complice cu ochiul. — Puiuț, am avut o problemă, Îl Întrerupse Însă Dario. Și se abandonă unui monolog confuz, incomprehensibil și totodată ciudat de disperat. Totul era din vina acelui hoț care În urmă cu două săptămâni Îi furase ceasul. Soția lui susținea că totul se Întâmplase din cauza fricii. Poate că Într-adevăr pierduse sarcina sau poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Însă alese Direcționalul, care se folosește pentru trasat linii. Părea o operațiune elementară, sălbatică, barbară - dar se dovedi a fi mult mai complicat. Nu era suficient să apeși - trebuia să dozezi, altfel jetul putea să pară slab sau prea abundent, confuz sau ilizibil. Dar dacă reușeai să-ți controlezi mâna, vopseaua țâșnea de parc-ar fi fost benzină sau cerneală. Câteva clipe cu ochii ațintiți În Întuneric, Maja ezită, cu sprayul În mână, nemișcată În fața vagonului din capăt, unde povestea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o cupolă înaltă și care făcea legătura între două corpuri de clădire, ca un fel de pod suspendat. Aici era spătăria de vară a mănăstirii care, după ce Caragea îi alungase pe călugări, fusese primenită ca o sufragerie domnească. Zogru era confuz și disperat și ar fi vrut ca ea să-l vadă așa cum este, să știe de el și să-l iubească astfel, deși se îndoia el însuși de posibilitatea aceasta. Până într-o după-amiază, când l-a văzut din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Gândurile-mi sunt rezumate la un gol avid de nesiguranță și incertitudini - îmi plouă confuz pe tâmple. De mâine voi deschide umbrela...
GÂNDURI. In: CU PLANETA ÎN CER by ANDREEA DENISA VLĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/470_a_773]
-
De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l clădește seară de seară, Pe raiul albastru și-ntunecat de vară, Îngrozită amintindu-ne de lupta amară, Printre războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la urmă suntem
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe domnul Alfabet. Secretarul a redactat lista cu revendicări pe care să o facă publică: 1. „Să fie tipărite cât mai multe cărți!”; 2. „Să existe bibliotecă în fiecare casă!“; 3. „Să fie protejate și apreciate!”, și lista continua. Eram confuză. Am părăsit grăbită tipografia și nici nu știu cum am ajuns în biroul președintelui țării. Era trist. Mia spus că a încercat de nenumărate ori să rezolve această situație. Ce să fac? Oamenii nu mai vor să citească, copiii preferă televizorul și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ai născut pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser, scrib al celor două regate, păstrător al pecetei regale. S-a uitat la mine, eram confuză și rănită și a încercat să mă liniștească exact în timp ce mă lovea: - Eu sunt mama lui în Egipt. Tu o să fii doica lui și el va ști că tu i-ai dat viață. Te vei bucura de dragostea lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de șaisprezece ani. Chipul său plin de pistrui fu năpădit de o roșeață bruscă. - Ei, Paul, preferi să te chem la poliție? - N-am făcut nimic rău, Îngăimă ucenicul, voiam doar să-i arăt vasul prietenei mele. Din explicațiile lui confuze, reieșea că se giugiulea cu prietena lui În cabina traulerului, noaptea precedentă, cînd venise Gildas. - Ne-am ascuns, așteptînd ca șefu’ să plece. Ne gîndeam că n-o să stea prea mult, dar a durat cel puțin zece minute. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie nu știa, dar rămase impasibilă. - Farmacia castelului este la dispoziția tuturor, inclusiv a angajaților mei. Totuși, e nevoie de un motiv serios pentru ca cineva să se servească de acest calmant, de altfel foarte eficace, trebuie să recunosc... Continuă, devenit confuz. - Presupun că v-ați gîndit desigur la Chantal Pérec. E un lucru copilăros din partea ei să se folosească de carnetul de rețete al soțului. Iar mobilul e atît de evident... Apropo, ai noutăți despre nepotul dumitale? o Întrebă el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiica lui Arthus. Veți fi de acord cu mine, domnilor, că nu pot, din decență, să fac plîngere Împotriva propriului meu frate. * * * Rezemată În coate la prora bacului, Marie privise cum se apropie, crescînd, luminile din Lands’en, cu sentimente confuze. Insula copilăriei Îi apărea acum străină, ostilă chiar. Pentru prima oară În viață, se temea de Întoarcerea acolo. Ca și cum ar fi simțit ce trăia ea, Lucas Îi pusese mîna pe umăr. Priviseră alături unul de altul cum treceau prin fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nevoie să reflectez. Tocmai se Întorcea la mașină cînd primi un apel de la Ryan. Lăsă să se Înregistreze mesajul, nesimțindu-se În stare să Împartă cu el o revelație pe care Încă nu izbutea s-o integreze, se simțea prea confuză, trebuia să determine singură ce avea de făcut și să decidă fără nici un fel de influențe ce atitudine se cuvenea să aibă față de Ryan. Puse mîna pe portieră și rămase nemișcată, cu toate simțurile În alertă: o casetă audio era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o oprească. Acum situația se stabilizase, nu mai risca nici o complicație; Însă picioarele Îi rămâneau definitiv paralizate. Christiane ieși din spital după zece zile; Bruno o aștepta. Situația era diferită, acum; viața e făcută din lungi perioade de plictis confuz, cel mai adesea e cât se poate de cenușie; apoi apare brusc o bifurcație, iar schimbarea de direcție se dovedește definitivă. Christiane avea acum o pensie de invaliditate, nu mai trebuia să lucreze niciodată; avea chiar dreptul la o Însoțitoare-menajeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
secunde, apoi se lăsă să cadă greoi În scaun. Ce să-i spună fiului său, ce mesaj avea să-i transmită? Nimic. Nu avea nimic. Știa că viața lui era sfârșită, dar nu Înțelegea sfârșitul. Totul rămânea sumbru, dureros și confuz. Demară și porni pe autostrada Sudului. Ieși prin Antony, apoi coti În direcția Vauhallan. Clinica psihiatrică a Ministerului Educației Naționale era situată nu departe de Verrières-le-Buisson, chiar lângă pădurea Verrières; Își amintea foarte bine parcul. Parcă mașina pe strada Victor-Considérant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de câteva clipe n-a existat decât cupola imensă a azurului și un plan imens, ondulat, În care alternau un alb orbitor și un alb mat; apoi au pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon. Era un ins scund, Îndesat, cu gesturi iuți, cu o chelie pronunțată, mărginită de o coroană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață acvatică vaporoasă. Știa că Își Încheiase lucrările. În camera cu vedere spre capul Errislannan, pe care-o transformase În birou, Își pusese În ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de Înțeles, trebuie să amintim locul central pe care-l ocupau, la oamenii epocii materialiste (adică În cele câteva secole ce separă dispariția creștinismului medieval de publicarea lucrărilor lui Djerzinski), conceptele de libertate individuală, demnitate umană și progres. Firește, caracterul confuz și arbitrar al acestor noțiuni avea să le Împiedice să aibă vreo eficacitate socială reală - și, de aceea, istoria umană, din secolul al XV-lea până În secolul al XX-lea, se poate caracteriza În esență ca fiind istoria unei disoluții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
comandă importante din lumea intelectuală, universitară și editorială. Totuși, după părerea generală, adevărata lovitură de geniu a lui Hubczejak a fost alta: printr-o evaluare extrem de precisă a mizelor, a știut să atragă de partea lui acea ideologie bastardă și confuză apărută la sfârșitul secolului XX sub numele de New Age. El a fost primul din epoca sa care a Înțeles că, dincolo de grămada de superstiții desuete, contradictorii și ridicole din care era alcătuită inițial, New Age era expresia unei suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]