KorAP: Find »[drukola/base=consul & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...184 >

4,590 matches

Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

în eventualitatea unui război turco-egiptean. Ponsonby suspecta chiar Rusia că ar fi încurajat în secret tentativa de proclamare a independenței Egiptului pentru ași întări influența la Constantinopol. Deși la 16 iulie 1838, Mehmed Ali și-a retractat declarațiile anterioare în fața consulilor englez și rus, Palmerston nu s-a arătat satisfăcut și a convocat, în august, o conferință a ambasadorilor Marilor Puteri la Londra, care urma să adopte un nou Tratat, care să anuleze prevederile celui de la UnkiarIskelessi și care să instituie

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
că oricum Rusia „nu ar fi permis instituirea unei republici acolo”, după expresia contelui Orlov. De fapt, ministrul de externe britanic nu făcea decât să apere interesele politice de moment ale țării sale în această parte a Europei, în ciuda pledoariei consulilor săi din Principate, cum vom vedea mai pe larg în capitolul 6. Explicația atitudinii neobișnuit de rigide a lui Palmerston rezidă din poziția deosebit de dificilă în care se găsea Austria atunci și de riscurile pe care le implica implozia acestei

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
problema situației ordinelor catolice din „Țara Sfântă”, dezmoștenite în favoarea Bisericii Ortodoxe de drepturile garantate prin capitulațiile din 1740. încă din 1842, Ludovic Filip a solicitat dreptul de a repara Biserica Sfântului Mormânt, iar un an mai târziu a numit un consul la Ierusalim. în 1847, patriarhul latin, rezident până atunci la Roma, s-a reinstalat la Ierusalim, romano-catolicii din Imperiul otoman găsind în persoana lui Joseph Valerga un avocat deosebit de energic în sprijinul cauzei lor. Nici ortodocșii nu au rămas impasibili

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
fost găsite prompt. Una dintre acestea, care ne interesează în mod direct, a fost reprezentată de traseul frontierei basarabene. Anglia și Austria au susținut cedarea unui teritoriu mergând de la Hotin până la lacul Salzalâc. Domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, sprijinit de consulul englez Colquhoun, de cel francez Poujade și de ambasadorul Stratford de Redcliffe, a cerut retrocedarea întregului teritoriu răpit în 1812. Inițial Londra a fost de acord cu această solicitare, dar a fost nevoită să cedeze din cauza atitudinii lipsite de fermitate

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
o întorsătură dramatică în Moldova, unde Nicolae Vogoride, noul caimacam numit după moartea lui Toader Balș, a trecut la falsificarea alegerilor, eliminând numeroși membri ai partidei naționale de pe listele electorale. Pentru a verifica zvonurile despre neregulile semnalate mai ales de consulul francez Place, în martie 1857 s-au deplasat în Principate comisarii celor șapte Puteri garante, care nu au reușit să ajungă la un consens din cauza opoziției reprezentanților austriac și englez. La 25 iunie, cele patru Puteri care sprijineau Unirea au

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
cât mai repede criza care amenința să „incendieze” Balcanii, cu atât mai mult cu cât situația devenise explozivă și în Serbia, Muntenegru și Herțegovina. Lordul Malmesbury, noul secretar de stat britanic la Foreign Office, care primea rapoarte din ce în ce mai alarmante de la consulii săi din Principate, a exercitat presiuni asupra Porții să-l recunoască pe alesul românilor ca domn al Principatelor Unite. Acest demers a avut o importanță capitală în recunoașterea unirii Principatelor. în concluzie, putem spune că Marea Britanie șia realizat obiectivele urmărite

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
cum s-au concretizat demersurile diplomatice britanice la nivelul Principatelor Române și care au fost rezultatele activității consulare pe plan regional sau continental. înființarea misiunilor consulare britanice în Principate reprezintă o problemă de importanță majoră în studierea relațiilor anglo-române. Demersurile consulilor englezi la București și mai apoi Iași, întreruperile în activitatea consulară, bogata corespondență consulară cu ambasadele din Constantinopol, Viena sau St. Petersburg sunt tot atâtea piese dintr-un uriaș puzzle care poate contura o imagine cât mai exactă a rolului

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
articolului 16 din Tratatul de la Kuciuk-Kainardji, din 1774, și ale Convenției de la Ainali-Kavak, din 1779, care confereau ambasadorilor ruși la Constantinopol dreptul de a deschide misiuni consulare în provinciile Imperiului. Ca urmare, la 20 iunie 1780, Sergiu Lazarovici Laskarev, primul consul rus în Principate, și-a făcut apariția la București, cu toate că Beratul de acreditare nu a venit decât doi ani mai târziu. Inițiativa Rusiei a fost urmată, în 1783, de Austria, care l-a desemnat pe J. S. Raicevich “secretar aulic

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
târziu. Inițiativa Rusiei a fost urmată, în 1783, de Austria, care l-a desemnat pe J. S. Raicevich “secretar aulic” habsburgic la București, iar în 1790, de Prusia, deși aceasta numise încă în 1784 pe profesorul silezian J. Köning în calitate de consul al său la București. în 1796 a venit rândul Franței republicane, care promova o politică din ce în ce mai ofensivă, inclusiv în această parte a Europei, să deschidă consulate în Principate, primii consuli fiind Charles Flury la București, și Parant la Iași. Talleyrand

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
numise încă în 1784 pe profesorul silezian J. Köning în calitate de consul al său la București. în 1796 a venit rândul Franței republicane, care promova o politică din ce în ce mai ofensivă, inclusiv în această parte a Europei, să deschidă consulate în Principate, primii consuli fiind Charles Flury la București, și Parant la Iași. Talleyrand era conștient de potențialul strategic excepțional pe care îl reprezentau Principatele. Expediția lui Napoleon în Egipt, în septembrie 1798, a avut printre consecințe și închiderea misiunilor consulare franceze în țările

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Principate; 5. asigurarea asistenței și jurisdicției consulare pentru supușii britanici rezidenți sau în tranzit prin Principate. Lord Elgin a considerat absolut necesar să dovedească faptul că guvernul Maiestății Sale are aceleași drepturi ca și alte guverne care și-au numit consuli și funcționari de toate categoriile, în porturi și orașe ale Imperiului otoman; dar întrucât interesele britanice nu erau de natură a face necesară numirea funcționarilor peste tot unde Franța și-a numit reprezentanții săi, ambasadorul britanic l-a acreditat pe

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
spre Constantinopol și ceilalți doi pe cea spre Viena. Pentru a facilita tranzitul pachetelor și corespondenței diplomatice britanice prin vama de la Turnu Roșu, prin Transilvania spre Viena, Summerers a adresat, la 26 martie 1801, o cerere oficială în acest sens consulului austriac la București, Merkelius. într-o primă etapă, Summerers a suportat din propriul buzunar cheltuielile necesare pentru trimiterea corespondenței și pentru obținerea informațiilor pe care le includea în rapoartele sale. El a făcut lungi și primejdioase călătorii pentru a se

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
informațiilor sale, Anglia a putut să anuleze depunerea domnitorilor Al. Moruzi și C. Ipsilanti, solicitată Turciei de către Napoleon, provocând Franței un important eșec diplomatic în relațiile francoturce. în acest sens, ambasadorul englez la Constantinopol, Arbuthnot, s-a bazat pe informațiile consulului său la București, trimițând Porții o notă dură, prin care sultanul a fost nevoit să-și modifice poziția și să revină asupra demiterii celor doi domnitori români. Sultanul și-a justificat decizia, printr-o notă diplomatică trimisă de ambasadorul francez

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
francez la Constantinopol, tocmai prin schimbarea de atitudine a Londrei, care îi făcuse cunoscut că în cazul unui război ruso-turc, Anglia va interveni prin trimiterea flotei sale. Summerers nu a fost ales întâmplător; el era fratele lui Luca de Kiriko, consulul general rus în Principate între anii 1796 și 1816, printre atribuțiile sale numărându-se și dezamorsarea activităților subversive franceze, precum și observarea pregătirilor militare rusești. Deși statutul său juridic a fost ambiguu în primii trei ani de activitate la București, iar

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
stabilindu-și o adevărata rețea de ayani și pașale care, nu numai ca se abțineau de la orice acte ostile la dresa emisarilor săi, dar le asigurau chiar protecția în teritoriul lor de jurisdicție. Grație acestor bune relații, la cererea altor consuli cărora le datora diverse favoruri și de la care obținuse înlesniri, Summerers a putut asigura protecția misionarilor catolici în Bulgaria, inclusiv a episcopului de Nicopole, Paolo Dovanlia, a cărui dioceză cuprindea și Muntenia. în aceeași măsură, Summerers s-a făcut stimat

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
marchizul de Wellesley, lordul Elgin a hotărât să creeze o bază de legitimitate consulatului britanic de la București, și a cerut emiterea unui Berat de acreditare pentru Summerers, precum și a unui Firman de recunoaștere a misiunii engleze în Principate. Concomitent, salariul consulului a fost majorat la 4.000 de piaștri, începând cu 1 ianuarie 1802, deci retroactiv, sumă care reprezenta o treime din cheltuielile anuale cifrate la 12000 piaștri pe an. Datoriile lui Summerers ajungeau la acea dată, la 25.000 de

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
daruri făcute demnitarilor români și otomani, speze pentru informatori etc. Sultanul Selim al III-lea a dat curs solicitărilor britanice și a emis Beratul la 23 Ramadan 1217 (17 ianuarie 1803), prin care Francis Summerers este acreditat cu rangul de consul general al Marii Britanii în Țara Românească și Moldova. La sfârșitul lunii ianuarie, era emis și Firmanul prin care domnitorilor Principatelor, Constantin Ipsilanti, respectiv Alexandru Moruzi, le era adusă la cunoștință înființarea misiunii britanice. Printr-o interpretare greșită a datei din

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de W. Wilkinson, N. Iorga a menționat ca dată de emitere a Beratului, 6 ianuarie 1802. Imediat după obținerea acreditării, în primăvara anului 1803, Summerers a mers la Iași, pentru a-și prezenta scrisorile de acreditare Domnului Moldovei, Alexandru Moruzi. Consulul Rusiei, Kiriko, relatează în scrisorile sale despre încrederea de care se bucura consulul britanic din partea domnului Moldovei. Deși acreditarea nu a fost niciodată ratificată de Foreign Office, care nu recunoștea oficial existența unui consulat la București, corpul consular din capitala

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
6 ianuarie 1802. Imediat după obținerea acreditării, în primăvara anului 1803, Summerers a mers la Iași, pentru a-și prezenta scrisorile de acreditare Domnului Moldovei, Alexandru Moruzi. Consulul Rusiei, Kiriko, relatează în scrisorile sale despre încrederea de care se bucura consulul britanic din partea domnului Moldovei. Deși acreditarea nu a fost niciodată ratificată de Foreign Office, care nu recunoștea oficial existența unui consulat la București, corpul consular din capitala Țării Românești l-a primit imediat pe Summerers în rândurile sale, cu toate

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
din capitala Țării Românești l-a primit imediat pe Summerers în rândurile sale, cu toate drepturile care decurgeau din noul său titlu. De asemenea, domnii români i-au acordat privilegii protocolare și reprezentative comparabile cu cele de care se bucura consulul Rusiei. Curând după acreditarea lui Francis Summerers, situația internațională s-a înrăutățit. La 16 mai 1803 a izbucnit conflictul dintre Franța și Anglia, iar ofensiva diplomatică a lui Napoleon în Balcani punea în pericol nu numai interesele britanice, ci și

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
încheieri și răsturnări de alianțe, în care Summerers și-a început activitatea în Principate. Din acest motiv, în rapoartele sale predomină informațiile de natură politică, diplomatică sau militară, față de cele cu caracter economic, aproape absente. Pentru a-și îndeplini atribuțiile, consulul englez a fost nevoit să facă numeroase daruri, cu diferite ocazii, domnitorilor, fiilor acestora și altor demnitari din Principate, precum și emisarilor trimiși să ducă poșta sau să strângă informații asupra planurilor lui Ismail Tersenikoglu sau Kara Gheorghe. în noiembrie 1803

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
țelului său, informațiile vremii îl plasează pe domnitorul Țării Românești în centrul problematicii răscoalei sârbilor, armele rusești destinate lui Kara Gheorghe trecând prin Principate, dar și ca inițiator al războiului ruso-turc din anii 1806-1812. O atenție deosebită a acordat Summerers consulilor francezi în Principate, precum și emisarilor trimiși de împărat în Balcani. O categorie distinctă de rapoarte consulare abordează această problemă. Sunt cuprinse negocierile duse în noiembrie 1803, de consulul francez St. Luce cu Osman Pazvantoglu, fiind subliniate pretențiile inacceptabile ale acestuia

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
al războiului ruso-turc din anii 1806-1812. O atenție deosebită a acordat Summerers consulilor francezi în Principate, precum și emisarilor trimiși de împărat în Balcani. O categorie distinctă de rapoarte consulare abordează această problemă. Sunt cuprinse negocierile duse în noiembrie 1803, de consulul francez St. Luce cu Osman Pazvantoglu, fiind subliniate pretențiile inacceptabile ale acestuia din urmă asupra Țării Românești, intrigile eșuate ale lui Gaspary de Belleval la București, și ale lui Reinhard, la Iași. Ultimul urmărea să pună la punct o rețea

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Serbia, legăturile dintre Constantin Ipsilanti și Kara Gheorghe, precum și negocierile acestuia din urmă cu Rusia, inclusiv evoluția situației militare din Principate. Raportul din 21 mai 1805 vorbește despre „mesageri ai rebelilor sârbi”, care au fost primiți de domnitor și de consulul rus. însuși Ipsilanti l-a informat pe Summerers despre rezultatele acestei „conferințe” cu rebelii și despre instrucțiunile primite de ambasadorul rus la Constantinopol, Italinski, de a solicita un statut de autonomie lărgita pentru Serbia. Situația lui Summerers, ca reprezentant al

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Capitală, și ale jafurilor făcute de bandele armate turcești. El arată că a fost nevoit să plătească o gardă armată pentru a i se asigura securitatea, că a intervenit pe lângă ayanul Rusciukului, Tersenikoglu, pentru a-și salva fratele vitreg, fostul consul al Rusiei, contele Kiriko, închis în acel oraș, și că s-a deplasat la Iași pentru a se întâlni cu generalul Mickhelson, care l-a informat asupra instrucțiunilor primite de la țar de a ocupa Principatele până la Dunăre fără luptă, pentru

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]