3,537 matches
-
Fecioară tracă cu capul lui Orfeu (1865) și Salome în grădină (1878), tablouri care par pictate în oglindă ca variațiuni pe aceeași temă. Asocierea actului crud al lui damnatio capitis cu feminitatea este clar subliniată în ambele tablouri, fecioarele crude contemplând obiectul venerației lor, le chef coupé, pe care și-l aproprie hieratic. Alexandre Séon, elevul lui Puvis de Chavannes, ne înfățișează un Orfeu la marginea unei stânci, neconsolat de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele din urmă, această "ultimă civilizație latină" se vrea reluată sub semnul solar al unei ultime Elade, "alba-dreapta Isarlâk" la Ion Barbu, separată însă de orice contingență istorică și redusă la o insulă utopică a fericiților esteți de unde se poate contempla în voie, neimplicat și securizat, spectacolul atrocităților, aflat întotdeauna pe "celălalt mal". În ecuația apocalipsei decadente, rolul barbarilor este jucat de slavi, de popoarele orientale și, prin extensie, la Alexandru Bogdan-Pitești, și de cele balcanice. Nu este exclus ca patricianul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anecdotă piperată, ca majoritatea celor care-l au ca obiect pe celebrul Mecena. Adrian Maniu era îndrăgostit de una dintre demimondenele care frecventau casa lui Bogdan-Pitești. Seniorul l-ar fi invitat pe poet într-o cameră separată, lăsându-l să contemple prin gaura cheii spectacolul crud al femeii iubite făcând dragoste cu unul dintre servitorii săi. Cu un cinism profesat cu mare artă, Alexandru Bogdan-Pitești i-ar fi revelat sensul "fabulei" prozaic- concupiscente, ca rațiune a devenirii poetice, iar Adrian Maniu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ființei într-o lume plămădită din fantezie inconștientă și senzualism bolnav, pe care o zugrăvește aici domnul Savargin"548. Critica pe care o realizează Sigmund Maur reflectă sensibilitatea simbolistă, care-l informează deopotrivă pe sculptor și pe cel care o contemplă, pe artist și publicul său receptiv la acest mesaj estetic. Emilian Lăzărescu (1878-1934) este unul dintre pictorii care ies din contextul picturii române, o mare parte dintre temele abordate ținând de viața pariziană. Pictorul se mutase, de altfel, la Paris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să-i dizolve trăsăturile chipului exangvinat. Nici Salomeea nu mai este ca la un Beardsley, femeia falică, malefică, și nu mai are nici senzualitatea Salomeei lui Franz von Stück (Salomè și Dansul Salomeei, 1906) sau a lui Gustave Moreau, care contemplă fascinată capul tranșat al sfântului. Salomeea Ceciliei Cuțescu- Storck a fost intens spiritualizată prin suferință, astfel încât chipul ei nu mai realizează acel contrast semnificativ, de tensiune erotică, cu chipul emaciat al sfântului. Chipul ei, văzut în profil, se delimitează printr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema este tratată neconvențional. Pe de o parte, Salomeea ne recomandă spectacolul ororii, pe de altă parte, încearcă să-l țină la distanță, îndepărtându-l pe cât posibil de corpul ei și deturnându-ne privirea către el. Odată cu capul tăiat putem contempla liniile armonioase ale unui corp feminin adolescentin și tăietura á la garcon a părului. Storck apelează la același transfer al afectelor în gest, în tensiunea corpului, apropiere și refuz totodată, care conferă caracter dramatic sculpturii. Această tensiune a contrariilor, specifică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acum cu o état d'âme. În Salomeea rămâne doar una dintre posturi, cea pe care o regăsim în Nud culcat (1904), însă feminitatea nu mai este abandonată somnolenței. Salomeea întinsă, sprijinită în cot și cu capul rezemat în palmă, contemplă la picioarele ei talgerul pe care se află capul sfântului Ioan, pe care aproape că-l atinge. Poziția îi scoate în evidență liniile elegante ale corpului, modelajul șoldului, ca și în cazul nudurilor menționate mai sus. Starea de contemplație pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva mai difuz dintre frumusețe și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins spre margine, ca limită a liniilor de forță ale corpului nud. Salomeea, cu atitudinea odaliscei, cunoscută în pictura romantică, își contemplă opera; figura ei denotă cruzime prin asianizarea expresiei și nicidecum abandonul somnolent al nudurilor culcate. Cele trei sculpturi relevă în Storck nu doar o simplă ilustrare canonică a temei, ci efortul unor interpretări, o dramatizare pe care o regăsea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
purtând la rândul ei aripi de înger, arcul și tolba de săgeți din bagajul tradițional al amorașilor care o însoțesc pe Venus. În locul chipului curtezanei se află un craniu, iar mâna ei scheletică ține capul unui bărbat pe care-l contemplă. Moartea luxurioasă deghizată în femeia venală, prostituata malefică, prezidează acest conclav al exacțiunilor venerice prin care bărbatul își pierde capul, iar virtuțile sunt decadent inversate rezidând "in lombis" și nu celest în Organon-ul sufletului, Inima, sau cel al rațiunii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cel al spectatorului. Estetul solitar, personaj al artei, se bucură spiritual de materialitatea decorului inutil și luxos care maschează un fundal plan al neantului: cel al vieții contemporane. El organizează spectacolul interior pentru el însuși. Cucerind teritoriul aparențelor, sufletul decadent contemplă propriile sale emoții în oglinda decorului, trompe-l'oeil psihologic cât și artistic. Și pentru că locuința este o scenă, nu trebuia ea să recurgă la repertoriul comediei, la toate mijloacele artei dramatice?"591. Este posibil ca sursa de inspirație a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în urât. În interpretarea pe care Gillock o face studiului lui Benjamin, sarcina fizionomistului este de a demasca critic; în consecință, acesta trebuie să "adopte o paletă de puncte de vedere variabile pentru a ajunge la esență". Fizionomistul trebuie să contemple orașul de aproape, nu de la distanță, pentru că e necesar să ajungă la "un grad înalt de apropiere de lucruri, la o perspectivă mărită" ca să poată scoate la iveală adevărul ascuns în spatele aparenței lucrurilor 244. Din punct de vedere fenomenologic, orașul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mai tîrziu, în iarna 1945-1946, berlinezii i-au doborît și pe cei rămași. Parcul a devenit astfel o uriașă grădină de zarzavat, împărțită în parcele minuscule, unde statuile rămase intacte ale regilor Prusiei, ale prinților și generalilor cu căști ascuțite contemplau cu trufie straturile de lăptuci și morcovi. În apropiere de Poarta Brandenburg, clădirea Reichstag-ului se înălța ca un spectru de piatră, sfredelit și devastat, al de-mocrației asasinate. Era o vreme blîndă de tot, cerul era albastru, nu se zărea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și-a risipit viața în conversații uluitoare, în presă, bodegă și cafenea, trăind alături de eroii lui din proză și comedii, iubind pe imbecili și pe umanii lui semeni în toate slăbiciunile. I-au plăcut farsele vieții și s-a delectat contemplînd egoismul conformist al omului; s-a identificat cu plăcerile comune ale lui și l-a reflectat într-o oglindă măritoare și totuși exactă". În plus aș adăuga i-a oferit spre vețuire un univers-bîlci din care nu lipsesc trivialitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
p. 23). 34 În cazul lui Blake, Damon susține că "profeții nu sunt prezicători ai faptelor viitoare; ei sunt dezvăluitori ai adevărurilor eterne" (1988, p. 335). Tot el crede ca, pentru Blake, "adevărații Profeți erau pur și simplu poeți care contemplau adevărurile eterne prin puterea Imaginației", (1924, p. 61). Ronald L. Grimes opinează că "Blake, în ipostaza de vizionar eshatologic, respinge orice sugestii potrivit cărora viziunea ar putea prevedea ("dictă") evenimente istorice", (1972, p. 144). 35 Leslie Tannenbaum este de părere
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a tuturor neputințelor trăite. Ghiță-Gheorghe care ar fi trebuit să lupte cu Balaurul, trăiește acum din plin frică de posibila răzbunare a lui Lică văzut cel puțin ca reprezentant al răului dacă nu chiar răul însuși. Mai mult, îl vedem contemplând prăbușirea soției: ... de aceea parcă-i venea să se bucure când iar o vedea căutându-l cu ochii pe Lică ori legându-se de el, căci acum erau deopotrivă. Dacă Lică pare să trăiască zile albe, Ghiță își trăiește agonia
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Tot în 1894 în Vatra publică Mara și imediat după ea nuvela "Hanul Ciorilor", ultimele două scrieri remarcabile care încheie teoretic vorbind o carieră scritoricească de invidiat. Din poziția de director al Institutului "Ioan Ottetelișanu" din Măgurele, Slavici își va contempla doar propria statuie. Grandioasă, impunătoare, dar pe care contemporanii acestor ultimi ani vor alege s-o așeze departe de ei, spre uitare. Orgoliosul Slavici nu acceptă să iasă din scenă fără luptă. Scrie enorm, ritmul e sufocant: șase romane, cinci
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
superbie. Cu fruntea ridicată, cu un zîmbet disprețuitor, el se apropie de glob și-și sprijini mîna puternică pe pol. Acest gest ocrotitor, imperios, posesiv te face să spui că acest om e sigur că stăpînește întreg globul pe care-1 contemplă de la înălțimea staturii sale impunătoare și pe care pune mîna cu un aer atît de semeț și de îndrăzneț, în acel moment nu zîmbea... ... O a treia povestire trebuie s-o luăm de la cel mai ilustru dintre rivalii lui Eugène
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și asentimentul faț de maniera lui P. Janet de a privi evoluția psihic este exprimat de Ralea care, în lucrarea Introducere în psihologia social la pagina 148 scria: Omul este o ființ activ ce reflect dinamic lumea din afar, nu contemplând-o ci acționând asupra ei, cutând s se adapteze la ea dar și s și-o adapteze la nevoile, trebuințele și interesele sale proprii. Între stimul și rspuns se situeaz totdeauna personalitatea cu legile ei proprii de structurare și desfșurare
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei, care e una, splendidă și admirabilă. Fericit muritorul căruia un presentiment i-a înlesnit cît de cît cunoașterea acestei mari semnificații, făcîndu-l să tresară. I-a fost dat acestuia să contemple invizibilul sub vălurile sale... Legea naturală a omului... îl hărăzește să perceapă vocea lui Dumnezeu, care răsună pe toate tărîmurile, să citească și să descifreze hieroglifele divine. Beguin, Sufletul romantic și visul, p. 109 Este ceea ce, de altfel, Balzac a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ghețar și peretele muntelui! Pe scurt, e acceptabil în ce privește condițiile. Ce spui? Hm!..." Pierre nu-și găsește cuvintele. Abia de îndrăznește să ridice ochii ca să examineze traseul riscant pe care îl vor face mîine și pe care acum Georges îl contemplă, delectîndu-se. Ar fi preferat să ajungă acolo în plină noapte, să nu mai vadă nimic și să pornească imediat la atac fără să aibă timpul de a se mai gîndi la ceea ce îl așteaptă. E sigur acum că va fi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
folosit, în mod exemplar, acest procedeu (VII, 55-95): "Ulise va să intre în nobilul locaș al mîndrului Alkinoos; o clipă se opri. Cît de tulburat era în sufletul lui, la vederea pragului de bronz! Pentru că (...). Or, divinul Ulise rămase să contemple. Dar cînd, în inima lui, vajnicul erou termină de admirat, pe dată trecu pragul, întră în sala cea mare (...)". 15. A se vedea Béatrice Didier. 16. A se vedea, de exemplu, analiza pe care o face Mieke Bal asupra descrierii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că informațiile celor doi cronicari englezi despre Francisc nu sunt atât de exacte ca cele oferite despre frații lor conaționali și contemporani, pe care îi întâlniseră personal: Roger scrie că poporul, până și cardinalii înșiși, au mers pentru a le contempla și pune în gura Sfântului o alocuțiune; noi știm însă cu certitudine, din izvoarele ce provin din ambientul franciscan, că Francisc, în schimb, le-a ținut foarte bine ascunse și că știrea a fost făcută publică abia după moartea sa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
da din nou ocazia să îndeplinească un astfel de ritual. Poetul se arată nefericit că nu poate fi măcar unul din popor, pentru a se bucura de acest spectacol. El va vedea totul cu ochii minții care vor putea să contemple chipul consulului său. Fie ca Pompeius să se gândească o clipă și la Ovidiu: ce face acel nefericit? Dacă i s-ar transmite o asemenea veste la Tomis, el ar declara imediat că exilul său a devenit mai ușor. Scrisoarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a putut și să aibă nici un drept asupra lui. (Caesar in hoc potuit iuris habere nihil: v. 48). Chiar dacă trebuie să-mi pună capăt vieții o spadă crudă, faima mea va supraviețui morții mele; atâta timp cât Roma, fiica lui Marte, va contempla învingătoare de pe muntele său întreaga urbe supusă, eu voi fi citit"461. Faima poetului, dincolo de voința lui Augustus, este asigurată fiind strâns legată de destinul nemuritor al Romei. Sfidarea lui Augustus și a susținătorilor săi era deja implicită în încheierea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de "conținut" psihologic (ipostază familiară și naratorului, și eroului predilect al prozei lovinesciene). Pattern-ul teatrului (viziunea scenei) definește așadar și modelul originar al imaginației melodramatice, înțeleasă însă ca expresie a unui joc în care spectatorul nu e chemat să contemple impasibil, cu estetică detașare, comedia sentimentelor omenești (în aceeași linie, purist flaubertiană, a teoriilor lui Brecht despre "distanțare"), ci, după cum am anticipat, să participe emoțional, ca spectator și actor totodată, din afara, dar și dinăuntrul scenei 87. Observația aceasta ar constitui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]