33,831 matches
-
trăiește din nou, după un exil de 38 de ani la Paris (1968-2006). Autor bilingv, el a publicat in Franța peste douăzeci de titluri (zece cărți de poezie, șapte volume de proză, eseuri despre cinematograful burlesc american și despre pictura contemporană), la edituri ca Flammarion (Cahiers de Paris, 2012, Vocabulaire, 2008, Enquète sur les lieux, 2007, Notions de base, 2005), P.O.L. (Sentiment d’antichambre dans un café d’Aix, 1991), ou Obsidiane (Pour l’ange, 2006, Aimer Venise, 1999
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
de a te cățăra pe sicomor/ pentru a-l vedea pe Domnul, de trece cumva... Eugenio Montale, Jurnal din 71 Am citit pentru prima oară poezii de John Berryman în traducerea lui Mircea Ivănescu, în Antologia poeziei americane moderne și contemporane (Ed. Dacia, 1986), din cuprinsul căreia mai făcea parte - între alții - necunoscutul, pentru mine, Delmore Schwartz, autorul unor versuri memorabile: „Noi, poeții, începem în tinerețe cu picioarele umflate/ și sfârșim cu capetele umflate.” Mai târziu, am aflat că poetul era
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
tinerii” de azi s-au raliat ideii că nu mai avem trebuință de spirit critic în literatură și, prin urmare, nici de estetic. Care va să zică, ne lepădăm de Maiorescu și ne întoarcem la Gherea. L-ai recitit măcar pe criticul de la „Contemporanul”, Paul Cernat? Îți fac creditul intelectual de a presupune că nu.
Război soft între „tineri” și „bătrâni” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2665_a_3990]
-
d.) sugerează că cercetarea literaturii române se face la noi cu mijloace modeste încă, arhaice sau meșteșugărești. Instrumentarul precar ar trăda lipsa de interes pentru participarea la o gândire devenită globală în aceeași măsură în care și spațiul literaturii noastre contemporane participă la globalizare; așa cum observă - pe bună dreptate - autorul, interesul pentru abordările conceptuale sau ideologice ale problemelor lumii de astăzi, chiar cele reflectate în literatură, pare să fie mai mare decât cel pentru reprezentarea lor literară în sine. În funcție de acest
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
chiar în istorii literare, iar examinarea în sine pornește sub semnul întrebării, modest și `nșelător, pentru că pare să pună miza pe o simplă operație de marketing: de ce nu este ea, cum ar fi fost natural, o locomotivă a literaturii noastre contemporane în fața străinătății, și de ce participă atât de puțin la marea mișcare de idei din lumea literelor de pretutindeni, mai efervescentă ca niciodată? Între cele patru dimensiuni ale discursului critic românesc marcate de un retard care stă la originea dezinteresului consumatorului
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
n-ar folosi la nimic în asemenea situație. Prefațatorul cărții Ion Măldărescu, a angajat un discurs encomiastic, care nu folosește niciunui cititor interesat de cultură, cu atât mai mult, unui specialist. Autoarea rămâne familiarizată prea bine cu ideile (nu numai contemporane!) și cu limbajele care li se cuvin, pentru ca textele să rămână bine fixate în tiparele morfosintactice ale limbii române. 4. Nicolae Pârvulescu (Craiova) Dacă e să-i dăm crezare criticii literare de tip francez, actuala carte a lui Nicolae Pârvulescu
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
habar n-ai pe ce lume trăiești”, se transformă în amenințare sumbră, neliniștitoare, dând prozei ceva din teroarea mocnită a nuvelelor caragialiene. face legătura cu proza optzecistă, dar ea e utilizată cu o artă a decupajului și a cadențelor extrem contemporană.
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
mic paradox, acesta, de vreme ce tradiția și statistica ne-ar da, în mod normal, motive să fim optimiști. Nu e Iordache Golescu, fratele mai celebrului Dinicu, unul din pionierii genului la noi? Încercările lui cu mai multe „perdele” sunt, în fond, contemporane cu începuturile modernizării poeziei române. Cronologic stăm bine, deci. Hasdeu publica Răzvan și Vidra într-o perioadă în care, pe alte paliere, aveam autori de felul celor discutați de Maiorescu în Cercetarea lui critică. Pe de altă parte, aproape că
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
țara noastră. Mesajul MS Regelui Mihai: Prin aceste rânduri doresc să împărtășesc societății românești emoția și admirația pe care le simt în ceasul de față pentru Regele Juan Carlos I al spaniolilor. Am fost martorul unei bune părți din istoria contemporană a Spaniei, un timp al sacrificiului, al schimbării, al satisfacției și al împlinirilor. Pot spune, deci, cu toată chibzuirea, că regele Juan Carlos este unul dintre cei mai însemnați oameni de Stat ai Europei ultimei jumătăți de secol. Prin darul
Abdicarea lui Juan Carlos: Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/26941_a_28266]
-
o specie de clasicism ce venea direct de la Horațiu. Contemplată de pe punctul înalt al deceniului trei, poezia ulterioară se desfășoară sub forma unui relief aparent uniform, destul de variat însă la o examinare atentă. Există mari poezii și după 1930. Criticii contemporani ai poetului, ca și sintezele apărute ulterior, au acreditat ideea autorului care - începînd cu volumul Caietul verde (1933) - a intrat în stagnare și într-o nesfîrșită autopastișare. Privite cu distanțarea permisă de deceniile scurse între timp, lucrurile nu stau tocmai
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
singura prezență neologică. De o mare varietate, cultivînd arhaismele frapante sau regionalismele curioase, lexicul lui Pillat optează pentru local și evită neologismele; acestea apar doar în punctele de vîrf ale anumitor poezii și subliniază diferența dintre lumea poetului și lumea contemporană, în care poetul e obligat să trăiască. Rare poeme de evocare a intimității sau de arhaitate grecească cuprind cîteva timide neologisme, ce subliniază mai degrabă absența semnelor modernității în restul textului. Luciditatea intelectuală îl singularizează însă pe Pillat printre confrați
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
și a Greciei clasice ia uneori forme noi și ingenioase. Volumul Balcic a construit pe teritoriu național o Grecie antică pentru uz propriu; cîteva piese din el ating o strălucire tardivă, din care au dispărut exclamațiile, livrescul, entuziasmul naiv; perspectiva contemporană asupra unui trecut imemorial survine doar aluziv, prin detalii simbolice. Căutînd seninele eternității în imediata sa apropiere, printr-un scurt-circuit temporal spectaculos, Pillat oferea, în Balcic, imaginea esențializată a propriilor sale poezii, numeroase, desprinse din aria mediteraneană. Impresia lui déjà
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
acces și seamănă cu sculpturile lui Brâncuși. În exemplarele ei reușite, e o poezie căreia nu i se pot aduce corecturi - construcție înzestrată cu luminozitate interioară. În ansamblul literaturii noastre interbelice face figură de corp izolat, cu prea puține atașe contemporane.
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
de a învăța să citească, să vorbească, să asculte românește. L.V.R: Studenții tăi, cunoscătorii de limbă română, pregătiți la Granada, sunt în viziunea ta viitorii promotori ai culturii române în Spania? Traduc ei cărți din literatura română, clasică sau contemporană? Ce autori se traduc aici? O.U.:Eu nu am studenți, am prieteni și știu că acești prieteni ai mei vor fi - așa cum au spus-o chiar ei - ambasadorii culturii românești. Am în fața mea niște tineri senzaționali, care trăiesc într-
Interviu cu Oana Ursache - „La Alicante câteva luni m-am tot minunat...” by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2698_a_4023]
-
ultimul nivel de limbă care să le permită cu ușurință aventura unei traduceri literare. Cât despre autorii traduși, îi aleg eu încercând să îi apropii pe studenți de texte accesibile și de cele mai multe ori aleg mai mult texte din literatura contemporană. Un caz aparte îl constituie studenții români veniți cu bursă Erasmus în Granada, sau cei care locuiesc aici. Aceștia sunt cei pe care mă bazez eu să facă traducere literară. Din păcate, faptul că s-au rupt de cultura română
Interviu cu Oana Ursache - „La Alicante câteva luni m-am tot minunat...” by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2698_a_4023]
-
cultural comun, mai puternic decât imperialismul politic și economic sau și mai puternic decât setea descoperirilor geografice, este dovada unei gândiri cu totul singulare. Ea își propunea să depășească și crizele de identitate colectivă ale peninsulei și dilemele istoriei sale contemporane. De unde și actualitatea acestui proiect lucid care aduce în atenția noastră identitatea Matriei iberice comune. Cuvânt rar, pe care ambele limbi îl țin ascuns în adâncul sensibilității lor.
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
-i pomenesc pe toți „ai noștri”, tot în cadrul programului „Traduki” a citit și Jan Cornelius din cel mai recent volum al său, Narrenstück. Vecinii pe care nu-i cunoaștem Dacă v-aș ruga să-mi ziceți repede trei scriitori bulgari contemporani, ce mi-ați răspunde? Dar trei ucraineni? M-am găsit cam în aceeași situație la Leipzig, când am văzut că din lista de autori invitați nu auzisem decât de vreo patru. Forumul Ost-Südost al Târgului de Carte de la Leipzig a
La Leipzig, cu ochii către Est by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2704_a_4029]
-
Raul- Olfert, Peter-Pierre, Rudolph, Ruppert, Constantin-Ahasverus, Gheorghe) sunt tot atâtea ipostaze, forme și metamorfoze ale umanului care traversează diferite epoci și structuri mentalitare. Dacă „Nostradamus din Viena”, al 94-lea personaj, e angrenat în istoria secolului al XIX-lea, fiind contemporan cu Metternich, împăratul Ferdinand, arhiducesa Sophie și Franz Josef, personajele din finalul acestui ciclu epic epopeic `ncarnează destine ale istoriei convulsive a secolului XX, Al Nouăzeci și Optulea, Ruppert, trăiește drama Primului Război Mondial, se căsătorește cu o evreică, îl cunoaște pe
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
înțeles, dar repudiind exercițiul epic mimetic, Gheorghe Schwartz se îndepărtează și de consemnarea tribulațiilor propriului eu, dar și de conceptul unei proze deschise plenar și exclusiv spre referențialitate. Agnus Dei reprezintă finalizarea celui mai ambițios ciclu epic al literaturii române contemporane, un proiect epic în care istoria e, deopotrivă, topos și element structurant, iar Scribul e figură actanțială privilegiată, liant problematizant al derulării narațiunii și expresie cvasimitică a unei proiecții utopice în care sunt consemnate crizele, convulsiile și aventurile destinului uman
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
angelismul, „idioțenia” lui dostoievskiană, capacitatea de a-și cruța sufletul într-o lume necruțătoare, silindu-l la nevoie să iasă provizoriu din trup, biruiește răul celui de al doilea (Celălalt), reprezintă o raritate prețioasă. , Gabriel Chifu este unul din scriitorii contemporani de care se cuvine să ținem seamă.
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
formulează, prin gura unui personaj, un întreg cod etic: „Ultima dată când am băut amândoi ne-am dat seama, adică nu ne-am dat seama, dar am ajuns să exprimăm în câteva fraze curate ce pute la tinerii artistici media contemporani, ca și la regizorii noului val, extrem de în vogă pe atunci. Era vorba de gustul vestic și de reîncălzirea supelor care plac la, să zicem, francezi și de lipsa unei gândiri acute, critice. Copilăria, comunismul, umorismul și specificul, step de
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
cu preluarea unor cadre goale din care spiritul primordial a dispărut, pretenția de a reînsufleți viziunea grecilor fiind neavenită. Suntem rupți de Antichitate printr-o mutație adîncă, lucru pe care îl constatăm de îndată ce comparăm fundalul ancestral cu cel al viziunii contemporane. La elini, zeii sunt prezenț e subînțelese care se supun unui destin care e tot atît de implacabil ca cel uman. De la destin nu te poți abate, soarta avînd un curs necesar. Oamenii cad fiindcă așa le-a fost prescris
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
seamănă și vom găsi profile asemănătoare în mahalaua Palermo în apropierea căreia se află casa unde s-a născut Evaristo Carriego: caizii din Buenos Aires și din București afișează aceeași reprezentativitate, elegantă și agresivă (de altfel, Mircea Damian și Borges sunt contemporani absoluți, născuți în același an, iar G.M.Zamfirescu îi devansează cu un an; mahalalele lor sunt și ele contemporane, produs al exploziei industrializării și al urbanizării anarhice, de unde aerul vag și asemănător al decorului). Unde se plasează însă mahalaua de
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
Portretele devin astfel ele însele surse documentare pentru cel de astăzi. Un exemplu îl desprindem din corespondența cu D.C. Amzăr, în care un scurt fragment dintr-o scrisoare a acestuia ni-l aduce aievea pe cel care a revoluționat filosofia contemporană, Martin Heidegger: „M-am prezentat: magistrul, un tip de filosof à la Nae. Îl crezi mai mult negustor decât filosof - cu pantalonii scurți, cu o mustață mică, numai cât poate adăposti nasul, țigănos, scurt și de 40 de ani. Când
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
München, și Dragoș Galgoțiu de undeva din București îmi spuneau, simplu: „Rică Manea s-a dus”. Am simțit că pierdem tot. Valori. Criterii. Lumi fabuloase și atît de fragile. Geniul lui absolut s-a strecurat printre degetele prea răsfirate ale contemporanilor. Cîțiva l-au iubit enorm! Alții l-au îngăduit pentru că nu mai era un pericol pentru vanități. Captiv al bolii, Rică a strălucit pînă la sfîrșit. Pentru că El a fost altfel. Și ca student al lui Radu Penciulescu, și ca
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]