2,697 matches
-
anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre printre alte pietre, culoarea lui se contopea cu a lor; uneori simțea Însă ghimpele otrăvit al orgoliului sfîșiindu-i remușcarea, un orgoliu asemănător poate aceluia al leopardului cînd Își mișcă petele printre celelalte pete ale universului, dar cu o forță mult mai mare. Rowe nu fusese un ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau pe stradă, contopindu-se cu figurile jalnice ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pauze, același tropot. Într-adevăr, în fereastră, capul lunar al asinului. — Nu, nu prea s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic. Toate se mișcă și sunt la fel, nu se întâmplă nimic. ...Hărnicia tovarășului Manole ? Da, respiră firesc, perfect contopit în realitate. Surpările lui Vornicu, inteligent convertite. Ortansa ? Urăște mascarada, ca noi toți. „Trebuie să admiți, sunt deficitar. Nu mint, bătrâne, nu mă ascund de sfânta privire cu care mă onorezi ! Da, se ivește până la urmă, iată, și o întâmplare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
orgă de miasme amețitoare, născute, amestecate și reunite din optzeci și șapte de putregaiuri diferite; și, cu o bucurie deplină și crescîndă, i le enumeri pe toate. Și regăsesc aici, Îi spui, mirosul cleiului topit și al cauciucului ars. Se contopesc aromele pisicilor moarte ce putrezesc, parfumul de varză stricată, de ouă clocite, de roșii stătute; mirosul de zdrențe arse și de gunoi intrat În putrefacție Împletit cu aromele calului mort din curtea din dos, al unei piei de sconcs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clipă se lăsă tăcerea. — Ei, parcă-i păcat, nu-i așa? spuse glasul liniștit, cu regret, fără alinare. — Da. A murit sîmbătă. CÎnd s-a dus acasă vineri seară n-avea nimic. — Serios? — Da. Și timp de o clipă se contopiră Într-o tăcere adîncă. — Ei, Doamne, n-a fost ușor, nu-i așa? — Da. Nu l-au găsit decît a doua zi pe la ora zece. CÎnd s-au dus să-l caute, l-au găsit Întins pe jos În baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rîurile și munții Întinzîndu-se sub ochii mei În toată splendoarea lor veșnică și Întunecată, În toată Întinderea și bucuria imensității lor, În toată sălbăticia, singurătatea și spaima lor, În toată rodnicia lor uriașă și delicată. Și inima mea s-a contopit cu inimile tuturor celor care auzeau muzica lor sălbatică și ciudată, Încărcată de armonii necunoscute și de cîntecul a mii de glasuri sălbatice și misterioase aducînd oamenilor muzica Înălțătoare și Îngrozitoare a pămîntului sălbatic - semn al victoriei și regăsirii -, intonînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic, Întunecat și tainic, peste pămînt și peste tăcerea uriașă, mișcătoare, a orașului Încremenit În milioane de celule adormite, vibrînd veșnic În noapte la sunetul molcom, Îndepărtat și puternic al timpului. Și m-am contopit prin cunoaștere și viață, cu o Încredere de neclintit, cu marea familie a celor care trăiesc noaptea, Îi cunosc și-i iubesc misterul. Am cunoscut toate bucuriile și chinurile pe care le cunosc acești oameni. Am cunoscut toate făpturile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea pe loc. În sfîrșit, chiar și mirosurile calde ale motoarelor Încinse, mirosul de ulei, de benzină și de cauciuc Încins ce scaldă suprafața albăstruie a străzii furioase par minunate, căci se contopesc cu parfumul cald, pămîntesc și dulce al copacilor, al ierbii și al florilor din parcul din apropiere. Strada toată s-a trezit brusc la viață pentru mine, lucru care s-ar putea Întîmpla oricărui tînăr din lume Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc și gustaseră cu lăcomie pînă la ultima picătură savoarea conversației stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment de proprietate, aproape fizic, sumbru, nesătul, cleios, care parcă se contopea cu obiectul pe care-l priveau. Între timp se petrecuse un lucru uluitor. Așa cum trupul mortului se strînsese și se Împuținase parcă În veșmintele sale - ca și cum materia se retrăsese În mod perceptibil, sub ochii noștri, dintr-o viață cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau verde, roșu și galben cu o lumină mică, intensă și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie. Pe stradă, puțin mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Deodată, femeia stătu locului. Din mulțimea de pe peron cineva se apropiase de ea. Era un tînăr. Femeia se opri uimită, ridică o mînă În semn de - protest, dădu să plece, iar În clipa următoare erau prinși Într-o Îmbrățișare pătimașă, contopindu-se unul cu altul În sărutări pline de pasiune. CÎnd călătorul se Întoarse la locul său, muribundul intrase deja În compartiment și se prăbușise pe pernele canapelei respirînd greu. Iar acum Își revenea treptat din starea de epuizare. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dureroasă este enigma rasei: forța și tăria incoruptibilului și Înălțătorului spirit emană din fiara uriașă și coruptă cu atîta puritate strălucitoare, farmecul puternic al muzicii mărețe și al poeziei rafinate se Împletește atît de dureros și de trainic și se contopește cu foamea oarbă și animalică a pîntecelui și cu fiara din om. Toate erau ale lui, toate făceau parte din viața lui. Și era conștient că nu vor dispărea nicicînd din el, așa cum nimeni nu poate elimina din trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
drumurile neștiute glasurile banale și familiare ale americanilor care mîine vor fi Îngropați În pămînt, conștienți că, după noi, cîmpiile vor adormi În tăcere, că lumina piezișă se va stinge pe dealuri, că pacea și Înserarea vor coborî din nou... contopite cu formele nenumărate și cu materia unică a pămîntului nostru, cu pacea Înserării, cu pașii uriași ai nopții unduitoare ce se apropie și, În același timp, cu dimineața? — Primește-ne, tăcere, și tu, cîmpie a păcii, a ținutului fără hotar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apropie și, În același timp, cu dimineața? — Primește-ne, tăcere, și tu, cîmpie a păcii, a ținutului fără hotar și a spațiului fără odihnă; Întruchipare a materiei unice și indivizibile și a milioane de forme, hrănește-ne, vindecă-ne și contopește-ne cu uriașul tău chip de liniște și bucurie. Pași uriași ai nopții unduitoare, apropiați-vă iute; Învăluie-ne, tăcere, În taina ta presărată de stele; vorbește sufletelor noastre neclintite, căci, În afara acestuia, nu cunoaștem alt grai. — Iată podul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singuri În pustietate, este istoria a mii de oameni care și-au petrecut viața scurtă În tăcere pe pămîntul veșnic, care au ascultat glasul pămîntului și i-au Înțeles nenumăratele graiuri, care și-au dăruit viața pămîntului, care și-au contopit oasele și carnea cu pămîntul, cu pămîntul uriaș și cumplit, care nu rostește nici un cuvînt. Circul În zori Existau anumite perioade la Începutul toamnei - În septembrie - cînd veneau În oraș marile trupe de circ: Frații Ringling, Robinson, Barnum și Bailey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste coapse tot povestindu-și isprăvile elefantului. Între timp s-a ridicat și cortul-cantină - o copertină uriașă, fără pereți laterali -, iar acum Îi vedem pe artiști șezînd la masa lungă, instalată sub copertină, luîndu-și micul dejun. Iar mirosul mîncărurilor lor - contopit cu emoția noastră puternică, cu mirosurile tari, dar sănătoase, ale animalelor, cu bucuria, frumusețea, farmecul și măreția Înălțătoare a dimineții și a circului care se instala - ni se părea mai Îmbătător și mai Îmbietor decît orice mîncare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ploiești. După ce am depășit gara Basarab, din el au început să sară călătorii, unul câte unul. În compartiment s-a făcut foarte cald. Eram oameni de toată mâna: de la țărani, la mahalagii, până la funcționari bine hrăniți. Mirosul de transpirație se contopea cu cel de Prada. Discuțiile se învârteau în jurul agitațiilor recente. Încetul cu încetul, zona de interes s-a lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai de muncă și bani. Alții își aminteau că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
surori plutesc într-o lume a nebuloasei de stări, de idei. În această primă parte numită “Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
simțurile ei dematerializând-o, ea devenind “un adânc”: “Dar ce adânc e în om și pe care axă a proporțiilor lui?” Conștientizarea nevoii de iubire acutizează simțurile sexuale, căci trupul se manifestă în paralel cu gândul și simultaneitatea lor le contopește într-o voluptate care are tot atâta farmec câtă durere. Pretextul musical este suficient eroinei pentru ca jocul instinctului feminin să asculte de chemarea de care se teme și de care ea se apără înainte de a i se supune. Primitivismul manifestărilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc unii în alții, de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai înalt. Ceața serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai înalt. Ceața serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat pe vale, îți amintește tainele ascunse sub vălul nopții.” (Ion Simionescu, din volumul „Prin munții noștri”) Cerințe: 1. Citiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând crose și alergându-se pe peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary se contopea cu râsul jenat al lui Conrad, când el se scuză: „Nu prea mă pricep la croquet“. Amandoi păreau a fi goi. Pheobe se întoarse în pat, încercă să-l urnească pe Roddy, nu reuși și, neavând de ales, se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ușor se poate ajunge de la mentalitatea primitivă, atâtde „naturală”, la naturalismul de tip darwinist, atât de „științific”... Să presupunem, ca să-i facem pe plac autorului nostru, că iubirea și prietenia, simțul patern și acela filial s-ar putea întâlni și contopi în trăirile unui cuplu, chiar dacă ea simte și pretinde că iubește în primul rând bărbatul, iar el crede că iubește doar femeia. Astfel stând lucrurile, adică în „perimetrul strict delimitat” al relației mascul-femelă, cei doi n-ar ajunge să simtă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
privirea lui. Reușea să anticipeze toate mișcările adversarilor, le ghicea intențiile. Trecutul și viitorul dispărură; la fel și gândurile. El însuși se simți anulat de o misterioasă ființă primordială care părea că vrea să-l tragă în jos, ca să se contopească cu el și cu quazii care se apropiau, vrând să-l ucidă, să-i înfigă capul într-un par și să-l ducă în triumf - cea mai mare rușine. Aveau să celebreze trufia prostească a unui tribun roman care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]